Împarte cu prietenii










Submit

De la indiferență la econazism

Avem în ultima vreme o teri­bilă ape­tență pen­tru solu­ți­ile radi­cale. Cu orice pro­blemă ne-am con­frunta, răs­pun­sul cel mai la îndemână pare să fie de fie­care dată ges­tul extrem. Dez­ba­te­rea rațio­nală, inven­ta­rul chi­b­zuit al alter­na­ti­ve­lor, com­pro­mi­sul înțe­lept nu ne mai sunt pri­e­teni. Nu solu­ția pro­ble­me­lor ne inte­re­sează, ci era­di­ca­rea lor totală și defi­ni­tivă. Însă pro­ble­mele au pros­tul obi­cei de a nu dis­pă­rea atunci când avem noi chef. Pen­tru că cele mai multe din­tre ele au cauze ce izvo­răsc din gre­șe­lile pro­pri­u­lui nos­tru tre­cut. Și une­ori acest tre­cut nu e chiar așa de înde­păr­tat.

N-au tre­cut decât vreo două­zeci de ani, poate un pic mai mult, de când poli­ti­cie­nii vre­mu­ri­lor de atunci băteau din pin­teni des­pre sfin­țe­nia pro­pri­e­tă­ții pri­vate într-o țară demo­cra­tică și, pe cale de con­se­cință, cereau impe­rios retro­ce­da­rea pădu­ri­lor către drep­ții lor stă­pâni. Jumă­tate din pădu­rile Româ­niei au ajuns ast­fel pe mâi­nile mul­tor indi­vizi lacomi de câștig, care le-au exploa­tat fără milă și fără nici o teamă de legi. Orice s-ar spune des­pre pădu­rile sta­tu­lui, dez­as­trul cel mai mare s-a petre­cut în cele pri­vate, prin furt, delă­sare și lipsă de gos­po­dă­rire adec­vată.

Ani de-a rân­dul nimeni din soci­e­ta­tea civilă n-a avut nimic de spus des­pre asta. Nimeni nu s-a scan­da­li­zat de mili­oa­nele de metri cubi de che­res­tea care cur­geau prin por­tul Con­stanța către țări arabe, dori­toare de mate­rial de con­struc­ții. Răs­pun­sul la jaful pădu­ri­lor pri­vate de la sfâr­și­tul ani­lor '90 și înce­pu­tul ani­lor 2000 a fost unul extrem: nepă­sa­rea. A tre­buit să treacă ceva timp, să se nască poves­tea Roșiei Montane, ca să se mobi­li­zeze o parte a soci­e­tă­ții civile, să devină mai sen­si­bilă la subiecte de mediu și să pro­tes­teze față de deban­dada din piața lem­nu­lui.

Acum, când subiec­tul a deve­nit fier­binte pen­tru mulți, solu­ția pro­ble­mei este tot una radi­cală, dar în extrema cea­laltă: inter­zi­ce­rea exploa­tă­ri­lor de lemn. De la indi­fe­rență am tre­cut la eco­na­zism. Nimeni nu mai pare dis­pus la rațio­na­mente și dez­ba­teri. Să oprim tăie­rile. Foarte bine. S-o facem. Dar îna­inte de asta, hai să aflăm cu ce preț. Hai să inven­ta­riem cât ne costă asta și să deci­dem dacă e bine să adop­tăm această măsură dras­tică.

Mai întâi tre­buie să știm ce impact social are o ast­fel de deci­zie. În indus­tria lem­nu­lui și cele care depind de lemn lucrează peste 100.000 de anga­jați. Majo­ri­ta­tea lor sunt din zone rurale sau mic urbane, acolo unde de obi­cei nu prea există alter­na­tive de muncă. E vorba de oră­șele mici din Mol­dova, Ardeal și câteva prin Mun­te­nia unde fami­lii întregi depind de sala­riul celui care lucrează la o fabrică de che­res­tea, pe un camion care trans­portă lemn sau la o firmă de exploa­tare. Aces­tor 100.000 de fami­lii, adică vreo 3–400.000 de oameni tre­buie să le spu­nem că merită să rămână fără veni­turi pen­tru că noi, eco­lo­giș­tii din ora­șele mari, vrem să res­pi­răm aer curat. Nu tot tim­pul, că noi stăm cu nasul mai mult în eșa­pa­men­tele mași­ni­lor, doar din când în când, când ne îmbu­l­zim toți pe valea Pra­ho­vei ca să înju­răm infer­nul tra­fi­cu­lui de wee­kend.

Apoi tre­buie să știți că există vreo 6–7.000 de firme impli­cate în sec­to­rul fores­tier. Toate astea au uti­laje cum­pă­rate cu cre­dite și con­sumă în fie­care zi multă moto­rină, ule­iuri și diverse con­su­ma­bile teh­no­lo­gice, pe care le cum­pără de la diverși pro­du­că­tori. Toate aceste afa­ceri vor dis­pă­rea brusc, pen­tru că nu vor mai avea obiect de acti­vi­tate. Zeci de mii de trac­toare fores­ti­ere, de fie­răs­traie meca­nice, de grei­fere, gatere și de alte echi­pa­mente vor tre­buie aban­do­nate la fier vechi sau, cine va fi în stare, vân­dute prin stră­i­nă­tate pe un sfert de preț. Pier­de­rile eco­no­miei sunt pro­ba­bil impo­si­bil de esti­mat cu o pre­ci­zie mul­țu­mi­toare, dar e lim­pede că niște patroni de firme vor deveni peste noapte faliți și datori la bănci. PIB-ul gene­rat de aceste firme este esti­mat pe la 6 mili­arde de euro, adică 3,5%. Ăsta o să dis­pară brusc. Deci și vreun miliard-două de euro vor dis­pare din buge­tul de stat.

Toți pro­pri­e­ta­rii de păduri vor tre­bui să-și plă­tească admi­nis­tra­rea și paza pădu­ri­lor. Astăzi cea mai mare parte a sume­lor nece­sare sunt aco­pe­rite din vân­za­rea lem­nu­lui exploa­tat. Cu banii ăștia se plă­tesc sala­rii, lucrări, mate­ri­ale și sub­stanțe de pro­tec­ție, repa­ra­ții de dru­muri fores­ti­ere, pro­duc­ția de puieți pen­tru plan­tat și multe altele. Dacă lemn nu se mai exploa­tează, tre­buie cu toții să băgăm mâna în buzu­nar și să plătim aceste sume care vor fi în con­ti­nu­are nece­sare. Ochi­o­me­tric, aș zice că e vorba de aproape un mili­ard de euro pe an care tre­buie dați toți din buge­tul de stat, chiar și pen­tru pădu­rile pri­vate, pen­tru că nu poți lipsi un pro­pri­e­tar de uzu­fruc­tul pro­pri­e­tă­ții sale fără să-i acorzi o des­pă­gu­bire justă. Iar buge­tul de stat — vă mai amin­tiți? — toc­mai a fost lip­sit de taxele de la peste 100.000 de anga­jați și de la vreo 7.000 de firme.

Mai avem de rezol­vat și pro­blema celor peste 3 mili­oane de gos­po­dă­rii care depind de lemn ca sursă de încă­l­zire. De vreme ce noi nu mai tăiem pădu­rile noas­tre, tre­buie să le pro­cu­răm lemn din alte părți. De la ucrai­nieni de pildă. Cât costă impor­tul de lemn și trans­por­tul până la zonele unde e nevoie de el? Pen­tru că vor­bim de vreo 10 mili­oane de metri cubi la un preț de cel puțin 100€. Adică încă un mili­ard de euro. Cine plă­tește sumele astea? Nea Ion, care abia are după ce să bea apă? Nu cumva îi con­dam­năm pe oame­nii ăștia să devină hoți de lemne pen­tru că n-au altă alter­na­tivă? Sau ne bazăm pe par­ti­dele poli­tice care vor găsi încă un mate­rial de pro­pa­gandă elec­to­rală pro­mițând lemne gra­tis?

Să nu uităm că orice pro­dus din lemn vom cum­păra după aceea, de la un banal scaun la o mobilă de sufra­ge­rie, ne va costa cu cel puțin 30% mai scump. Pen­tru că impor­tul de lemn sau de pro­duse din lemn e mai scump. Și pen­tru că comer­ci­an­ții vor ști că n-avem alter­na­tivă, că sun­tem la mâna lor.

Cam asta e poza la prima vedere a unei Româ­nii în care se inter­zice exploa­ta­rea lem­nu­lui. Nu sună prea bine, așa-i? După ce că avem o mie de pro­bleme de rezol­vat în țara asta, ne mai batem și vreo două cuie în talpă, ca să ne fie și mai greu. Și toate astea pen­tru ce? Pen­tru că nu avem chi­b­zu­ința de a gândi niște solu­ții rezo­na­bile prin care să înțe­le­gem și să con­tro­lăm feno­me­nul tăie­ri­lor ile­gale și ne repe­zim la ges­tul extrem al inter­zi­ce­rii. Pădu­rea a dat lemn întot­dea­una. Exis­tența ei nu este ame­nin­țată dacă exploa­ta­rea se face rațio­nal. Tre­buie doar să pri­ce­pem niște lucruri sim­ple și să avem dorința de a găsi solu­ții inte­li­gente.

Dar des­pre asta am să vă poves­tesc altă dată.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Gheorghe Roman
    Gheorghe Roman

    Fruc­tele coapte tre­bu­iesc recol­tate alt­fel se putre­zesc !

    3
    0
  2. Ionut

    Va rog sa va infor­mati asu­pra fir­me­lor exis­tente in peri­oada 2003–2007 si sa con­stati cate s-au inchis de atunci…toate gate­rele mici din zona de munte s-au inchis..si nu..nu lucreaza la marile fabrici de lemn..ii gasim prin tarile occi­den­tale la agricultura..s-a pro­ce­dat in asa fel incat cei mici sa nu mai faca fata pie­tei lem­nu­lui ,si chiar daca s-au creat cateva mii de locuri de munca prin apa­ri­tia mari­lor com­pa­nii ,au dis­pa­rut alte zeci de mii…si in momen­tul de fata locu­i­to­rii din zonele montane ajung in situ­a­tia sa nu pot achi­zi­tiona lemne pen­tru foc…va rog sa faceti un stu­diu mai con­cret in teren si sa vedeti cati au avut de sufe­rit din 2004 incoace..si in peri­oada res­pec­tiva se taia lemn de zeci de ori mai putin..

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *