De mai bine de douăzeci de ani ne dorim să trăim ca în Occident. Am auzit dorința asta exprimată în fel și chip, explicit sau metaforic, cu entuziasmul naivității sau cu deznădejdea neputinței, dar de fiecare dată cu credința fermă că acesta este idealul dezirabil al românilor și României. Eu însumi am crezut că această aspirație ne va vindeca de sechelele comunismului, că o dată ajunși europeni vom dobândi miraculos și mentalitatea de popor civilizat, aliniindu-ne dezinvolt unei culturi a bunului simț și a respectului față de valoare.
Uite însă că Grecia – la care nu demult ne uitam cu invidie – se îndreaptă spre ceva ce nimeni nu știe să anticipeze. Partide extremiste au ajuns în Parlament, grecii sunt debusolați, se simt înșelați de guvernanții lor și de cei europeni, care le-au promis paradisul, iar acum primesc iadul. Nimeni nu-și mai pune întrebarea dacă Grecia va părăsi zona euro, ci când se va întâmpla asta. Probabil în nu multă vreme. Bulgarii îi momesc cu condiții financiare bune, ca să-și mute afacerile la ei. Noi ne facem socoteli ce impact va avea căderea băncilor grecești și ne fericim că nu reprezintă prea mult din sectorul bancar românesc.
Franța și‑a regăsit vocația socialistă, prin noul președinte Hollande. Am auzit că prima personalitate pe care a sunat‑o noul titular de la palatul Elisee a fost doamna Merkel. Depinde ce i‑a spus. Dacă Franța va renunța la parteneriatul strâns cu Germania mă tem că va încasa de urgență niște scăderi de rating financiar, cu efecte asupra cursului euro. În plus, Germania s‑ar putea să se întrebe dacă mai are rost să gireze de una singură pentru întreaga Europă șî probabil că răspunsul va fi negativ. Ce se va alege atunci de economia Spaniei, Italiei și Portugaliei n‑aș ști să spun…
Noi plutim în ape tulburi. Guvernul Ponta a primit susținere de la FMI să refacă salariile bugetarilor și să corecteze pensiile. De unde vor scoate bani, nu știu, dar mai zic o dată că mă tem de o inflație generată de domnul Isărescu, ca să sprijine guvernul în atingerea țintei de deficit bugetar. Sper să bat câmpii. Românii sunt confuzi și nu-și mai problema strategiilor macroeconomice – e un fel de scapă cine poate: dacă putem smulge niște avantaje de la stat, nu ne mai interesează consecințele pe termen lung. Nimeni nu mai pomenește de modelele occidentale, nici cel german, nici cel suedez, nici cel francez.
Am fost mereu tentați să justificăm ceea ce facem cu argumentul că așa se face în țările Europei, așa se face în lumea civilizată. Ne-am tot mințit că modelul e cel care ne lipsește, ca și cum dacă am fi avut miniștri nemți treburile ar fi mers dintr‑o dată ca pe roate. Desigur, a folosi experiența altora este benefic, dar înseamnă în egală măsură alinierea la medie. Și ce altceva este mediocritatea decât permanenta tentație de a nu ieși din rând, de a nu fi nici primul, nici ultimul. Când inovezi riști să pierzi, să fii ultimul, să rămâi de căruță. Însă doar așa ai șansa de a fi primul. Altminteri rămâi doar un copist anonim.
Lasă un comentariu