Despre mine


Infor­mații per­son­ale

Sorin Sfîr­logea

Căsă­torit cu Car­men Sfîr­logea.

Am doi fii: Răz­van (arhi­tect, gra­fi­cian și web designer) și Bog­dan (econ­o­mist).

Năs­cut în București, dar am locuit și în Bacău (7 ani), Câm­pu­lung Moldove­nesc (4 ani), Brașov (5 ani), Rîm­nicu Sărat (3 ani), Târgu Neamț (1 an). Din '93 locui­esc în București, iar din 2009 m‐am mutat în Otopeni.


Detalii pro­fe­sion­ale

Cu niște ani în urmă am ter­mi­nat fac­ul­tatea de sil­vi­cul­tură la Brașov (pro­moția 1988) și apoi am prac­ti­cat mese­ria de inginer sil­vic timp de aproape 5 ani. Mai multe întâm­plări și coin­ci­dențe m‐au înde­păr­tat trep­tat de pădure, ducându‐mă către IT. Din '93 mi‐am schim­bat ocu­pația către infor­mat­ică, la început tot în dome­niul sil­vic, în Regia Autonomă a Pădurilor, apoi în mai multe alte com­panii pri­vate.

Am făcut con­sul­tanță IT, man­age­ment IT, man­age­ment gen­eral, man­age­ment de proiect, dez­voltare de soft­ware, anal­iză de busi­ness și multe alte lucruri despre care, dacă vă intere­sează, puteți afla detalii aici:

View Sorin Sfirlogea's profile on LinkedIn


Domenii de interes

Sunt un atent obser­va­tor al politicii românești, deși nu aș putea spune că inves­tighez toate detali­ile sale. Mai degrabă caut să înțe­leg dinam­ica put­erii, felul în care ea este folosită și moral­i­tatea acți­u­nii politice. Privesc cu egală neîn­credere către stânga și dreapta ide­o­log­ică, fiind con­vins că -ismele imag­i­nate până acum nu mai pot răspunde prob­lemelor sociale și eco­nom­ice ale uman­ității.

Mă intere­sează evoluția soci­etății umane, în ansam­blul ei, dar mai ales a celei românești. Cred cu convin­gere că sun­tem încă departe de a ne man­i­festa ca ființe spir­i­tuale, deși acesta este des­tinul nos­tru. De aceea privesc cu un ochi critic morala și cul­tura con­tem­po­rană, încer­când să‐i găs­esc înțe­lesurile și — prin ele — tend­ințele viitoare.

Îmi place isto­ria și am prea puțin timp să studiez mai mult. Aș fi vrut să știu mai multe despre prin­ci­palele curente filo­zofice, dar îmi dau seama că tim­pul pe care ar tre­bui să‐l dedic pen­tru a dobândi o imag­ine coer­entă este mult prea lung față de disponi­bil­itățile mele.

Îmi place să călă­toresc — dacă ar fi după mine și aș avea banii nece­sari — aș pleca în lume și aș colinda‐o măcar vreo zece ani.

Și îmi plac poveștile. Vesele sau triste, oricum ar fi, cu condiția să fie intere­sante.


Despre blog

Am început acest blog prin 2007, dintr‐o toană. Aveam în cap o idee despre care vroiam să scriu și nu știam unde. Mi‐am făcut un cont pe blogger.com și așa au apărut cele două arti­cole din 2007. Spo­radic am mai pus câte un gând.

A început apoi să mă intere­seze ideea de a scrie într‐un blog și trep­tat am tot adău­gat arti­cole, dar abia în sep­tem­brie 2011 am decis să devin activ. De atunci scriu arti­cole aproape zil­nic și îmi doresc să con­tinui.

Numele și motto‐ul blogu­lui spun că, indifer­ent încotro ne îndrep­tăm în viață, ceea ce este impor­tant este avem o călă­to­rie intere­santă și să spunem și altora povestea ei. În final asta e tot ce îți rămâne după o viață trăită din plin.


Hobby

Sunt un mon­ta­niard mod­erat, în sen­sul că nu scap nici o ocazie de a umbla pe munți, dar nu fac din asta prin­ci­pala mea pre­ocu­pare. Am bân­tuit prin mulți din­tre munții României și m‐am ales cu o mulțime de fotografii (pe care le puteți găsi în Foto­blog) și de povești (pe care le găsiți prin paginile blogu­lui). Sunt și ama­tor de bici­clit, dar n‐am încă prea multă expe­riență în materie de moun­tain bik­ing. Nu e nicio­dată prea târziu.

Îmi place să călă­toresc. Am o oare­care prefer­ință pen­tru mijloacele de trans­port ter­e­stre, adică nu mă îngh­e­sui să iau avionul… 🙂

Îmi place mult să gătesc și am în minte un proiect de edu­cație culi­nară, pe care sper să‐l pot mate­ri­al­iza la un moment dat. Mi se pare că miș­carea Slow Food are niște prin­cipii foarte val­oroase, în care cred cu convin­gere.

Cânt la chi­tară, într‐un band alcă­tuit din câțiva pri­eteni iubitori de muz­ică, la nivel de ama­tori. Sunt un instru­men­tist cu abil­ități medii.

Îmi place să joc bridge, dar n‐am mai făcut‐o de mult pen­tru că mereu au fost alte pri­or­ități. Poate într‐o zi, cine știe…

Îmi mai place să dez­leg careuri de definiție. Cu mulți ani în urmă aveam niște autori de careuri prefer­ați, niște ade­vărați maeștri: Colea Herescu și Flo­rentin Titus Vasilescu. Din păcate amân­doi au ple­cat din­tre noi.


Meniu