Despre mine


Infor­ma­ții per­so­nale

Sorin Sfîr­lo­gea

Căsă­to­rit cu Car­men Sfîr­lo­gea.

Am doi fii: Răzvan (arhi­tect și gra­fi­cian) și Bogdan (eco­no­mist).

Năs­cut în Bucu­rești, dar am locuit și în Bacău (7 ani), Câm­pu­lung Mol­do­ve­nesc (4 ani), Bra­șov (5 ani), Rîm­nicu Sărat (3 ani), Târgu Neamț (1 an). Din '93 locu­iesc în Bucu­rești, iar din 2009 m-am mutat în Oto­peni.


Deta­lii pro­fe­sio­nale

Cu niște ani în urmă am ter­mi­nat facul­ta­tea de sil­vi­cul­tură la Bra­șov (pro­mo­ția 1988) și apoi am prac­ti­cat mese­ria de ingi­ner sil­vic timp de aproape 5 ani. Mai multe întâm­plări și con­ci­dențe m-au inde­păr­tat trep­tat de pădure, ducându-mă către IT. Din '93 mi-am schim­bat ocu­pa­ția către infor­ma­tică, la înce­put tot în dome­niul sil­vic, în Regia Auto­nomă a Pădu­ri­lor, apoi în mai multe alte com­pa­nii pri­vate.

Am făcut con­sul­tanță IT, mana­ge­ment IT, mana­ge­ment gene­ral, mana­ge­ment de pro­iect, dezvol­tare de software, ana­liză de busi­ness și multe alte lucruri des­pre care, dacă vă inte­re­sează, puteți afla deta­lii aici:

View Sorin Sfirlogea's profile on LinkedIn


Dome­nii de inte­res

Sunt un atent obser­va­tor al poli­ti­cii româ­nești, deși nu aș putea spune că inves­ti­ghez toate deta­li­ile sale. Mai degrabă caut să înțe­leg dina­mica pute­rii, felul în care ea este folo­sită și mora­li­ta­tea acțiu­nii poli­tice. Pri­vesc cu egală neîn­cre­dere către stânga și dreapta ide­o­lo­gică, fiind con­vins că -ismele ima­gi­nate până acum nu mai pot răs­punde pro­ble­me­lor soci­ale și eco­no­mice ale uma­ni­tă­ții.

Mă inte­re­sează evo­lu­ția soci­e­tă­ții umane, în ansam­blul ei, dar mai ales a celei româ­nești. Cred cu con­vin­gere că sun­tem încă departe de a ne mani­festa ca ființe spi­ri­tu­ale, deși acesta este des­ti­nul nos­tru. De aceea pri­vesc cu un ochi cri­tic morala și cul­tura con­tem­po­rană, încer­când să-i găsesc înțe­le­su­rile și — prin ele — ten­din­țele vii­toare.

Îmi place isto­ria și am prea puțin timp să stu­diez mai mult. Aș fi vrut să știu mai multe des­pre prin­ci­pa­lele curente filo­zo­fice, dar îmi dau seama că tim­pul pe care ar tre­bui să-l dedic pen­tru a dobândi o ima­gine coe­rentă este mult prea lung față de dis­po­ni­bi­li­tă­țile mele.

Îmi place să călă­to­resc — dacă ar fi după mine și aș avea banii nece­sari — aș pleca în lume și aș colinda-o măcar vreo zece ani.

Și îmi plac poveș­tile. Vesele sau triste, ori­cum ar fi, cu con­di­ția să fie inte­re­sante.


Des­pre blog

Am înce­put acest blog prin 2007, dintr-o toană. Aveam în cap o idee des­pre care vro­iam să scriu și nu știam unde. Mi-am făcut un cont pe blogger.com și așa au apă­rut cele două arti­cole din 2007. Spo­ra­dic am mai pus câte un gând.

A înce­put apoi să mă inte­re­seze ideea de a scrie într-un blog și trep­tat am tot adă­u­gat arti­cole, dar abia în sep­tem­brie 2011 am decis să devin activ. De atunci scriu arti­cole aproape zil­nic și îmi doresc să con­ti­nui.

Numele și motto-ul blo­gu­lui spun că, indi­fe­rent înco­tro ne îndrep­tăm în viață, ceea ce este impor­tant este avem o călă­to­rie inte­re­santă și să spu­nem și altora poves­tea ei. În final asta e tot ce îți rămâne după o viață tră­ită din plin.


Hobby

Sunt un monta­ni­ard mode­rat, în sen­sul că nu scap nici o oca­zie de a umbla pe munți, dar nu fac din asta prin­ci­pala mea pre­o­cu­pare. Am bân­tuit prin mulți din­tre mun­ții Româ­niei și m-am ales cu o mul­țime de foto­gra­fii (pe care le puteți găsi în Foto­blog) și de povești (pe care le găsiți prin pagi­nile blo­gu­lui). Sunt și ama­tor de bici­clit, dar n-am încă prea multă expe­riență în mate­rie de moun­tain biking. Nu e nici­o­dată prea târ­ziu.

Îmi place să călă­to­resc. Am o oare­care pre­fe­rință pen­tru mij­loa­cele de trans­port teres­tre, adică nu mă înghe­sui să iau avio­nul… 🙂

Îmi place mult să gătesc și am în minte un pro­iect de edu­ca­ție culi­nară, pe care sper să-l pot mate­ria­liza la un moment dat. Mi se pare că miș­ca­rea Slow Food are niște prin­ci­pii foarte valo­roase, în care cred cu con­vin­gere.

Cânt la chi­tară, într-un band alcă­tuit din câțiva pri­e­teni iubi­tori de muzică, la nivel de ama­tori. Sunt un instru­men­tist cu abi­li­tăți medii.

Îmi place să joc bri­dge, dar n-am mai făcut-o de mult pen­tru că mereu au fost alte pri­o­ri­tăți. Poate într-o zi, cine știe…

Îmi mai place să dez­leg care­uri de defi­ni­ție. Cu mulți ani în urmă aveam niște autori de care­uri pre­fe­rați, niște ade­vă­rați maeș­tri: Colea Herescu și Flo­ren­tin Titus Vasi­lescu. Din păcate amân­doi au ple­cat din­tre noi.