Montaniard


Despre proiectul Montaniard

Plăcându-mi dru­me­ți­ile montane, m-am hotă­rât să colind aproape toți mun­ții Româ­niei într-un fel de pro­iect per­so­nal. Aproape toți pen­tru că unii sunt mai puțin inte­re­sanți sau nemar­cați pen­tru turism. Harta de mai sus cuprinde pe aceia care îi am în plan, dar ea se mai poate schimba în timp. Nu am un ter­men limită pen­tru acest pro­iect, dar sper să fac 5–6 munți pe an. Puteți vedea pe unde am umblat după culoa­rea verde a mun­ți­lor de pe harta de mai sus sau de pe foto­blog.

Un fel de reguli

  • Urc pe munte doar în sezo­nul cald, adică din martie-aprilie până în octombrie-noiembrie, în func­ție de cum arată vre­mea.
  • Nu merg nici­o­dată sin­gur. Îmi place să împart expe­riența mun­te­lui cu pri­e­te­nii.
  • Merg pe munte pen­tru că îmi place, nu pen­tru că vreau să fac per­for­manță. Rit­mul este dic­tat de cel mai slab din grup.
  • Pre­fe­ra­bil este ca gru­pul care por­nește pe tra­seu să rămână unit. Sepa­ra­rea mem­bri­lor este excep­ția.
  • Tra­seul este sta­bi­lit dina­inte, de comun acord. Schim­ba­rea lui poate fi dic­tată de vreme, de efor­tul prea mare sau de sigu­ranța gru­pu­lui.
  • Con­di­ția fizică pen­tru a face față tra­se­u­lui este asu­mată de fie­care par­ti­ci­pant.
  • Echi­pa­men­tul este obli­ga­to­riu. Nu mă aso­ciez cu "pan­to­fari".
  • Uti­li­zez pe cât posi­bil caba­nele și refu­gi­ile, dar și cor­tul. Con­for­tul e bine­ve­nit ori­când e posi­bil, dar nu este un obiec­tiv în sine.