Dacă toate cele care s‑au spus în ultima vreme despre consecințele crizei politice pe care o traversăm ar fi adevărate, am avea în fața noastră o sumă de aspecte demne de meditație, asupra cărora ar merita să ne aplecăm înainte de a le expedia drept inadecvate. Jocul declarațiilor politice, făcute sub imboldul convingerii unei cât mai mari mase oameni că dreptatea se află de partea vorbitorului, ascunde potențiale adevăruri — se cuvine să le cercetăm înainte de a le declara nule. Am să încerc să fac acest exercițiu, fără pretenția de a deține toate răspunsurile.
Mai întâi să observăm cu toții că în conflict s‑au delimitat trei părți implicate: USL, anti-USL și pro-Băsescu. Deși propaganda uselistă încearcă să creeze din celelalte două tabere un inamic comun, eu cred că există distincții clare între cei care sunt anti-USL și cei care sunt pro-Băsescu. În favoarea menținerii actualului președinte sunt mai ales pedeliștii, care au un discurs direct și angajat politic — firesc, din moment ce personajul provine din rândurile lor. La capitolul pro-Băsescu se mai numără și MRU, care a făcut niște afirmații destul de hazardate, pe care probabil le va plăti la următoarele alegeri, dacă se va prezenta drept candidat. Împotriva USL sunt cei mai mulți, adică toți cei care consideră că USL a depășit limitele normalului cu acțiunile din ultima vreme și că siluiește democrația în fel și chip doar ca să-și atingă scopurile politice. Îndârjirea cu care se luptă să îl dea jos pe Băsescu, minuțiozitatea cu care au pregătit atacul și discursul nechibzuit politic cu care își justifică acțiunile dau fiori multora. În privința referendumului însă, există doar două tabere: pro și contra Băsescu. Chiar dacă rațiunile sunt mult mai nuanțate.
Mai întâi se spune că fiecare tabără își atrage prozeliți din oamenii interesați în victoria părții respective. De partea USL văd o susținere masivă a trustului de presă deținut de Voiculescu, ceea ce mi se pare perfect logic de vreme ce Felix încearcă să scape de justiție. Vechile tipare pesediste indică faptul că, o dată luata puterea, justiția va fi aservită. Mai sunt câțiva jurnaliști de stânga — binecunoscuți și până acum pentru pozițiile lor — deci nici o surpriză. Din exterior nu văd nici o voce care să susțină punctul lor de vedere. De partea cealaltă văd un număr semnificativ de intelectuali: Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu. Ziariștii de la ProTV, Gândul, România Liberă și Adevărul par și ei mai degrabă tentați să vadă o problemă în modul de acțiune al USL.
Apoi sunt toate vocile din afară: Barosso, Scholz, Merkel, Van Rompuy. Plus ambasadorii unor importante state occidentale. Apoi toată presa occidentală. Toți, aproape la unison, spun că felul în care a procedat USL este inadmisibil și că e în afara regulilor democratice. În apărarea lor useliștii repetă același lucru: forțe ostile din România dezinformează în exterior șî denigrează actuala putere, ceea ce are un efect negativ asupra multor aspecte politice și economice.
Eu am două observații. Prima se referă la faptul că nimeni dintre cei enumerați mai sus nu se informează doar din spusele cuiva. A le atribui oficialilor europeni amatorismul neinformării complete este o jignire care nu e doar inutilă, e și dăunătoare pentru că nu face decât să crească iritarea față de România. Trebuie să fii fie prost, fie mincinos să afirmi că Angela Merkel își culege informațiile dintr‑o conversație telefonică cu cineva. Sau că Barosso a citit presa și de acolo și‑a format o opinie. Este limpede că dețin informații, iar eu bănuiesc că sunt extrem de detaliate, despre ceea ce se întâmplă aici și despre acțiunile și atitudinile ambelor tabere. Faptul că reacționează așa nu trebuie persiflat, ci tratat cu responsabilitate pentru că efectele pe termen mediu și lung pot fi foarte grave.
A doua observație ar fi că acuza USL — pe care o aud repetată tot mai mult în ultima vreme — este că Băsescu este originea acestor dezinformări și denigrări, fie direct, fie prin acoliții săi care îi execută ordinele. Păi, un moment! adică vreți să spuneți că Băsescu a putut să‑i influențeze atât de vehement pe toți oficialii europeni? Și presa occidentală? Și o parte a ziariștilor români? Și pe o seamă de intelectuali de marcă? Extraordinar! Păi înseamnă că omul este super influent. Este foarte conectat și e capabil să producă reacții de susținere din partea unor oameni extrem de importanți. De ce am vrea să înlocuim un astfel de om din fruntea României?
Mi se pare că merita să menționez dezechilibrul de credibilitate și valoare intelectuală între cele două tabere. Și la fel de important să atrag atenția asupra diferenței dintre a fi anti-USL și a fi pro-Băsescu, pe care aproape toți anti-Băsescienii o ignoră, mai mult sau mai puțin voluntar. Și, poate cel mai important, să menționez că plângerea penală a USL împotriva lui Băsescu pentru “răspândire de informaţii false”, pentru “defăimarea” ţării şi a naţiunii şi pentru “periclitarea siguranţei economiei naţionale şi a stabilităţii monedei” este deja din arsenalul comuniștilor din perioada ocupației sovietice. Disperarea cu care luptă pentru a‑l da jos pe Băsescu mă îngrijorează tot mai tare. Și mă determină tot mai mult să cred că Băsescu trebuie să rămână președinte, cu toate păcatele și defectele lui, pentru că alternativa ar fi mult mai proastă.
Lasă un comentariu