Am aflat zilele trecute că emisiunea No reservation a lui Anthony Bourdain, cea difuzată pe Discovery Travel, va fi întreruptă. Motivul nu ține de canalul de televiziune, ci de decizia lui Anthony de a riposta în acest mod la încălcările contractului său cu acest post, prin utilizarea imaginii sale în reclame la care el nu și‑a dat consimțământul. Dacă vreți să știți mai multe, puteți afla chiar din gura lui, aici. Eu am citit și îi dau perfectă dreptate.
Dincolo de istoria în sine și de efectele ei concrete — care mă afectează un pic pentru că îmi plăcea ce făcea Bourdain — am reținut și un aspect la care nu mă gândisem: interacțiunea dintre tehnologie și marketing. Pe măsură ce televiziunea se mută din zona de emisie către zona de emisiune la cerere, marketingul trebuie să migreze și el. Deja americanii își înregistrează emisiunile favorite și le vizionează ulterior, când au timp, ceea ce le dă posibilitatea să treacă cu fast-forward peste minutele de publicitate. Deci? Cum mai ajung oamenii de marketing la consumator ca să‑i sucească creierii cu metodele lor de manipulare și persuadare?
Răspunsul e simplu, dar al dracului de complicat în același timp: prin mutarea conținutului publicitar direct în emisiune. Vedetele TV trebuie să devină agenți publicitari, să folosească produsul X sau Y, ca noi să ne simțim îmboldiți să cumpărăm. Vedetele TV trebuie să ne instige la maimuțăreală, adică la copierea gesturilor lor. Nu știu cum vi se pare vouă asta, dar pentru mine pasul ăsta e cam înfricoșător. Tot ce vom vedea pe sticlă va fi îmbibat cu mesaje subliminale, etichete de brand-uri și sloganuri de promovare. Ce mai e adevărat? Totul? Nimic?
* * *
Vă invit să meditați o clipă la diferențele semnificative între propaganda lui Ceaușescu și o astfel de televiziune. Și una și alta sunt preocupate de conținut, dorind să‑l controleze pentru a se asigura de transmiterea unui anumit mesaj, pentru a determina un anumit comportament. Pe Ceaușescu l‑am împușcat (și) pentru asta. Cu ăștia ce facem?
Lasă un comentariu