Am citit cu câteva zile în urmă o știre care a părut să treacă aproape neobservată: primăria Bucureștiului se gândește la introducerea unei taxe pentru accesul în centrul orașului. N‑am văzut prea multe comentarii în presă, doar relatarea seacă a intenției, motivată sumar de traficul tot mai congestionat din capitală. Probabil ca nimeni nu îl ia în serios pe Oprescu până nu vede ceva concret — e și greu să mai fii luat în considerare cu seriozitate când povestești despre autostrăzi suspendate și hipodromuri într-un oraș care are sute de alte probleme mai stringente.
Totuși ideea nu este de trecut cu vederea. Am fost întotdeauna de părere că traficul bucureștean are o componentă semnificativă de plezir, că există o sumă deloc neglijabilă de indivizi care vântură orașul fără o treabă anume sau fără a‑și planifica în vreun fel deplasările, bântuind în sus și în jos străzile în funcție de unde își amintesc că ar mai trebui să mai meargă. Lor li se alătură mașinile firmelor mici, la fel de haotice și neplanificate, deplasând materiale și oameni între diverse puncte ale capitalei, rezolvând problemele personale ale patronului sau ale angajaților săi. Ar mai fi — deloc neimportant — traficul generat de firmele de distribuție, care circulă prin oraș neîncetat cu mașini aproape goale, zorindu-se să fie primii și cei mai rapizi în a livra trei lulele, trei surcele. Am lucrat într‑o astfel de firmă și pot să declar în cunoștiință de cauză că nu e nici o exagerare: firma respectivă a făcut un calcul aproximativ al încărcării medii a unei mașini și a ajuns undeva la 17–20% din capacitate. Vorbim de un parc de câteva zeci de autoutilitare de 2 tone care făceau 5–6 curse în oraș, umplute nici pe un sfert!
Taxa pentru accesul în centru ar fi — în sfârșit — o idee foarte bună. Probabil că ar determina pe mulți să se gândească de trei ori înainte de a se fâțâi prin buricul târgului. Iar pe managerii companiilor îi va trezi cu siguranță la realitate. Pentru că lucrurile se leagă uneori fără să te aștepți, pe ted.com tocmai a fost o conferință despre o astfel de taxă aplicată în Stockholm. Asta pentru că tot vorbeam cândva despre modelul suedez. Ghiciți ce s‑a întâmplat acolo… Exact. Dar acolo sunt suedezi, nu români.
Lasă un comentariu