Vin alegerile. Șî avem nu prea mulți actori, dintre cei care într-adevăr contează pe scena politică. Să recapitulăm: USL, ARD, PP-DD, UDMR. Și minoritățile. Un pic de matematică ne ajută să pricepem cum se vor desfășura lucrurile. UDMR vizează 6–7% din voturi. Electoratul maghiar e disciplinat și conștient de forța coeziunii sale. PP-DD se străduie pentru un 20%, iar sondajele îi arată la jumătate din atât, așa că nu prea cred să atingă mai mult de 15%, în funcție de câtă lume se va prezenta la vot — cu cât mai puțini, cu atât mai bine pentru ei. Există un fost electorat PRM și UNPR care este captat de stupizeniile diaconesciene. Restul de aproximativ 78–83% este disputat de USL și ARD. Dacă USL ia sub 50% (ceea ce e puțin probabil, în ciuda declarațiilor optimiste ale unor pedeliști), balanța e foarte fragilă — maghiarii și diaconeștii se pot da cu ARD și, pe nepusă masă, avem guvern PDL. Dacă USL ia este 50%, e game over.
UDMR va juca din nou rolul de arbitru al distribuirii puterii. Asta e specialitatea lor de mulți ani încoace. Și, ca întotdeauna, maghiarii pun pe masă din timp miza colaborării lor. Deocamdată oferta e pentru USL, care vrea să schimbe Constituția României. Ce spun cei de la UDMR? Că sintagma stat național unitar nu e esențială pentru interesele României. În traducere: domnilor useliști, vreți să vă susținem la schimbarea Constituției, unde aveți nevoie de două treimi din parlamentari? hai să scoatem treaba asta cu statul național unitar… avem noi o agendă… nu e pe doi ani… e pe mai mulți… poate douăzeci… da’ poate ne iese… deci, cum facem? ne aliem cu voi și aranjăm nițel constituția sau vorbim cu pedeliștii?
Sincer, îi admir pentru perseverența și coeziunea lor. Dacă am avea doar un sfert din calitățile lor în această privință, am fi fost departe azi…
Lasă un comentariu