După ce s‑au risipt aburii beției demagogice din campania electorală, guvernul Ponta se trezește repede din amețeala victoriei și dă nas în nas cu realitățile economice. Nimic surprinzător până aici, poate doar pentru unii dintre electorii români care cred cu tărie că problemele se rezolvă dându‑i jos pe unii și înscăunându‑i pe alții. Problema numărul unu este, desigur, insuficiența banilor la buget. Trebuie dați bani pentru pensii, bugetarii așteaptă partea a doua a refacerii salariilor lor, sponsorii electorali vor începe curând să întrebe de investițiile alea care li se cuvin pentru a‑și recupera banii dați pe campania electorală, bașca firmele pesediștilor, peneliștilor, voiculeștilor și câți or mai fi în burta acestui mare USL, toate așteptând să curgă laptele și mierea la care tot visează din 2004.
Deci, punctul unu pe agenda guvernului: cum facem rost de bani? Subiectul e delicat și stârnește nervozități între PSD și PNL, lăsând să se întrevadă că — în spatele ușilor inchise — postludiul s‑a încheiat și acum urmează consumarea relației conjugale.Victor Ponta vine cu o idee: hai să restructurăm prin ministere, că sunt mulți care freacă trei hârtii. Excelentă idee, doar că pentru a stabili cine e util și cine nu dintre funcționarii publici ar fi nevoie de niște criterii clare și de niște principii de organizare. Ambele lipsesc, iar domnii miniștrii (care erau 16 și au mai rămas doar vreo 27) habar n‑au despre cum se organizează o administrație. Ei sunt politici. E treaba celor tehnici să facă restructurarea. Adică a funcționarilor publici, care trebuie să se autorestructureze. Ha! Or să dea afară pe ăia mai fără pile și o să zică: gata! am restructurat administrația ministerului. Adică dreptate până la capăt.
Dar e bine. Acum e vremea sărbătorilor de iarnă și toți funcționarii din provincie, mai ales ăia de au vreo slujbă de șefuleț, se dau de ceasul morții să pregătească pachetele pentru șefii de la București. Se umplu portbagaje de mașini, se leagă brazii pe capota automobilului și pornesc cu toții la minister sau la regie, de unde le va veni siguranța scaunului în 2013. Vor ajunge la destinație, parcând pe străduțe laterale, încercând să rămână discreți, că presa asta e de groază, își bagă nasul peste tot, apoi vor suna discret pe beneficiari și le vor spune în limbaj codificat că au venit și sunt gata să le ureze sărbători fericite. Apoi or să se întoarcă în locurile de unde au venit, mulțumiți că s‑au descurcat și anul ăsta și că, slavă Domnului, vor putea și ei să facă la anul dreptate. Până la capăt.
Domnul Constantin Niță vine șî el cu o idee, deși recunoaște că nu e treaba lui: hai să mărim redevențele la petrol șî gaze. Că uite, în Europa sunt de vreo 20–30% și la noi îs tare pirpirii, doar vreo 13% în cel mai bun caz. Bravos, dom’ Costel, strașnică idee, cum de ți‑a venit tocmai dumitale? Dar ia să ne gândim noi nițel: ce‑o să facă OMV când o să audă de planul ăsta? O să zică offf! și o să se gândească nostalgic la profiturile care le pierde? Neeeh! O să zică așa: costul e atâta, profitul nostru trebuie să fie atâta, iar peste asta mai majorăm cu 30% ca să dăm la stat redevența. Etete Costele, ce preț frumos iese la pompă! Vorba aia, dreptate până la capăt.
Lasă un comentariu