Justiția română înaintează. Nu spectaculos și nici rapid cum ar fi fost poate nevoie, dar înaintează. Ieri Becali s‑a mai ales cu niște condamnări și nu pot să nu remarc cât de convenabil pentru infractor este sistemul punitiv românesc, care nu cumulează pedepsele, ci o aplică pe cea mai mare. În teorie facem asta pentru că vrem să reintegrăm în societate infractorul, nu să pedepsim infracțiunea. E un parfum de comunism în obiectivul ăsta declarat, un iz de reeducare în vederea creării omului de tip nou, lozincă pe care o auzeam foarte des înainte de ’89. Ar fi poate interesant ca justiția să ne prezinte rezultatele acestei strategii, arătându-ne — de pildă — cât la sută dintre infractori n‑au recidivat. Tare mi‑e teamă că am ajunge la concluzia că clemența nu a dat rezultate prea bune până acum.
Următorul obiectiv pare să fie Felix Voiculescu. Dosarele individului au trenat ani de zile prin tribunale, iar tehnicile lui de amânare sunt deja demne de un manual al infractorului priceput. Mi se pare atât de toxic pentru societatea românească, încât m‑am surprins zilele trecute gândindu-mă că aș închide ochii la o mică incorectitudine dacă ea ar ajuta la inchiderea lui. Am realizat că e o mare greșeală — orice sistem corupt se bazează pe excepția justificată de argumente “superioare” — și mi-am repliat așteptările față de justiție. Felix trebuie să ajungă la închisoare prin metode legale.
Nu va plânge nimeni după el, nici măcar atâția câți au plâns după Becali. Voiculescu n‑a făcut acte de caritate, n‑a împărțit prea multe pomeni electorale. Singura lui armă — foarte eficientă, recunosc — au fost Antenele. De aceea dispariția lui de pe scena politică trebuie însoțită de sancționarea găștii de trepăduși care i‑au executat ordinele zi de zi pe sticla televizoarelor. Așa zișii jurnaliști de la Antene, mai ales ăia din prim-plan, trebuie să plătească pentru prostituția intelectuală pe care au practicat‑o ani de zile. Umblă vorba prin târg că Ciutacu, care e mai bine informat și mai pragmatic, de aia a plecat la Realitatea TV, pentru că a aflat că la Antene va veni vremea schimbărilor radicale. Sau chiar a desființării.
Caz în care PNL-ul va avea mari probleme. Nimeni din media nu este dispus să le facă reclamă în afara Antenelor. Cum vor rezista șocului destrămării USL cu un PSD care e instalat în șaua guvernării, are o presă favorabilă și coabitează spornic cu președintele țării? Ce discurs vor putea construi în afară de a se contrazice pe sine, denunțând eroarea făcută de Crin Antonescu?
Întins pe pajiștea parlamentară, moțăind fericit cu gândul la tăriile cerului de la Cotroceni, Crin Antonescu ar trebui să ciulească urechile. Dincolo de zumzetul plăcut al greierilor și bondarilor care îi cântă în strună se aude tot mai clar o coasă tăind iarba, apropiindu-se încet și sigur.
Lasă un comentariu