Pare lucru de mirare că Ponta îl tot promovează pe Tăriceanu și m‑am întrebat — poate și voi — de unde această amiciție neobișnuită între doi indivizi care, până mai ieri, nu aveau nimic în comun. Cred că încep să înțeleg.
Se aud voci care spun că Ponta vrea să extindă bazinul electoral al PSD către centru-dreapta, urmând modelul său politic, Tony Blair. Și că de aia bate monedă pe Tăriceanu și pe un așa-zis pluralism politic al puterii. Pe mine mă umflă râsul auzind despre astfel de presupuse strategii politice la o nulitate precum domnul în cauză. Lumea pare să uite că nici lucrarea de doctorat n‑a putut să și‑o scrie singur, a trebuit să copieze consistent din alți autori ca să aibă cât de cât materialul necesar pentru a obtine titlul. Vorbim despre un impostor profesionist căruia îi atribuim, subit, dimensiuni strategice. A‑l asemăna cu Blair pe unul care își sprijină puterea pe de-alde Liviu Dragnea, Radu Mazăre, Marian Oprișan și Nicușor Constantinescu nu poate trece nici măcar drept o glumă proastă.
Putem compara din punct de vedere politic România cu Marea Britanie? Nicidecum, ne despart secole de exercițiu istoric și de civilizație. A pretinde că extinzi în România bazinul pesedist spre centru-dreapta e ca și cum ai spune că vrei să torni asfalt pentru vaci. Românii nu au nici o culoare ideologică, stânga si dreapta se suprapun pentru majoritatea dintre ei, iar singura logică politică pe care o pricep și o apreciază cei mai mulți dintre ei este aia când statul dă ceva de pomană. Orice, o stradă asfaltată, flori în ronduri, bănci în parcuri, cizme și găleți la alegeri. Bugetul statului nu e privit ca banul cetățeanului care se întoarce la el, ci ca o sinecură de la putere.
Eu cred că Ponta speră că Tăriceanu poate să spargă puțin unitatea PNL. E puțin probabil ca liberalii să plece din partidul lor către PMP sau PDL, dar poate i‑ar tenta un partid pseudo-liberal care se învârte pe la masa puterii. Ca să‑l facă și mai apetisant politic, Ponta îl pune pe Tăriceanu președintele Senatului, ceea ce ar putea fi interpretat ca un fel de marketing pentru Partidul Revoluționar Liberal sau cum naiba o să vrea domnu’ Călin să-și boteze șandramaua politică.
Apoi este un fel de a spune că, teoretic, USL nu s‑a destrămat. Uite, au încă liberali lângă ei, deci sunt exact în formula cu care au început. Numai pricinosul de Antonescu n‑a mai vrut cu ei pentru că i‑a intrat în cap că n‑o să‑l susțină la președinție, ceea ce e o prostie pentru că până și mama lui Ponta îl iubea. Și e și un fel de palmă dată liberalilor, mai ales lui Antonescu, pentru că exact ala pe care ei îl hulesc ca trădător le va sta în față la Senat zi de zi, amintindu-le că au pierdut pozițiile privilegiate.
N‑ar fi mișto să guverneze PSD-ul dupa pofta inimii însă să pară că tot spectrul politic e reprezentat la putere, mai ales prin persoana unui fost prim-ministru liberal? N‑ar da bine la public și la Uniunea Europeană? De aia încep să cred că Tăriceanu este manechinul pus în vitrina guvernării ca să reprezinte colecția de dreapta, un fel de păpușă gonflabilă cu care Ponta își poate face treaba fără bătăi de cap.
Nu, dragii mei, nu e nici o strategie politică sofisticată. E doar o schimonosire a ceea ce a priceput Ponta din ce a văzut prin alte părți, iar acum i se pare că ar fi nimerit să aplice și el. E simpla logică a lui copy-paste.
Lasă un comentariu