În ultimele luni Crin Antonescu își construiește metodic o imagine de prezidențiabil în afara susținerii USL. Nu știu dacă ruperea USL a fost plănuită și orchestrată de liderul liberal cu minuțiozitate — evoluțiile sale politice nu au demonstrat o astfel de capacitate de strateg, deși s‑ar putea să aibă consilieri pentru asta — dar, privind retrospectiv ce s‑a întâmplat în ultima vreme, cred că încep să înțeleg cum vrea să-și croiască drumul spre Cotroceni.
În primul rând a avut grijă să se delimiteze de manevrele parlamentare legate de votarea unor prevederi legale care atacă statul de drept. S‑a sustras din povestea “marței negre”, încercând să facă să pară că el este în dezacord cu astfel de inițiative legislative. Apoi în povestea cu grațierea și amnistia s‑a declarat împotrivă. La fel și în legătură cu unele modificări ale codului penal. Încet-încet, Antonescu se prezintă pentru cancelariile occidentale drept un candidat mai dezirabil decât Ponta, sperând probabil în susținerea externă. Nu demult vizita Austria și avea întrevederi cu președintele Austriei — în mod clar o acțiune cu scop de consolidare a imaginii proprii.
Aducerea lui Iohannis este un alt pas in construcția sa. După ieșirea din USL, Antonescu pierde o mare parte a electoratului pesedist care l‑ar fi votat militărește, fiindcă așa a ordonat don’ primar. Ca urmare are nevoie de credibilitate pentru a colecta voturi suplimentare, doar că această credibilitate personală este relativ limitată. Niciodată nu a reușit să strângă în sondaje un scor mai bun de 30–40%. Are nevoie de un “boost” de imagine pe care trebuie să‑l obțină din surse exterioare. Iohannis premier este o promisiune menită să servească acestui scop. Analizată în amănunt, pare stupidă: președintele nu poate decide cine este premier pentru că asta depinde de o majoritate parlamentară — dar câți votanți înțeleg cu adevărat asta? Până în 2016, teoretic, proporțiile din parlament nu se pot schimba dramatic, deci ar fi nevoie ca toate partidele non-USD să se coalizeze pentru a crea o majoritate în jurul lui Iohannis. Cât de probabil este asta? Nu foarte. Dar pe perioada campaniei pentru președenție, prezentarea lui Iohannis ca viitor prim-ministru ar trebui să‑i împrumute lui Antonescu o parte din credibilitatea neamțului.
Iar afirmațiile care îl anunță pe Iohannis premier chiar din toamnă fac parte dintr‑o altă componentă a strategiei pentru Cotroceni: discursul lui Antonescu se radicalizează, devine ferm și bărbătesc, precum al lui Băsescu. Consilierii săi i‑au sugerat probabil că o atitudine fermă, de om care face jocurile, de președinte-jucător, îi va servi pentru a obține mai multe voturi. Și, deloc neglijabil, Antonescu se vede cu oameni din ambasada SUA. Care ambasadă am impresia că joacă un rol mai important decât se știe oficial în alegerea președinților României. dar toate astea par să fie în zadar.
De curând PSD a făcut un sondaj al intenției de vot pentru diferite combinații de finaliști ai cursei prezidențiale. Ideea care reiese, deloc surprinzătoare este că Ponta i‑ar bate pe oricare alți candidați, deși nu pot să nu observ că nu avut curajul să publice rezultatul unei finale Ponta-Isărescu.
Observați că Antonescu ar lua bataie de la oricine altcineva, cel mai strâns scor obținându‑l cu MR Ungureanu, ceea ce e de‑a dreptul imposibil ca variantă de turul doi. Cel mai bine plasat candidat de dreapta rămâne, așa cum cred și eu, Johannis, mai ales că are șanse mai mari ca Antonescu să primească suportul deschis al PMP, PDL și Forța Civică. Cu puțin efort și cu o campanie bine făcută, ar putea să‑l bată pe Ponta, mai ales dacă maghiarii îl vor împinge pe premier la acțiuni nu tocmai populare.
De partea cealaltă, Ponta are o presiune tot mai mare de a candida el însuși la Cotroceni, oricât s‑ar strădui să evite asta. După cum se vede, face tot ce e posibil ca să dea măgăreața candidaturii pe seama altora: ba Oprescu, ba Arafat, ba Tăriceanu. Însă totul se va juca la europarlamentare: dacă USD obține un scor zdrobitor, PSD poate va accepta un alt candidat, dacă nu, Ponta va trebui să își anunțe candidatura și să riște totul pe o carte.
Lasă un comentariu