Așe­zat pe un scaun, își ține băr­bia în palmă, cu co­tul spri­ji­nit de rama în­gustă a fe­res­trei auto­bu­zu­lui. În fața e o fe­meie roș­co­vană, tâ­nără și mă­run­țică, în con­trast stri­dent cu di­men­siu­nile sale im­pre­sio­nante de atlet tâ­năr. Se cu­nosc — poate ve­cini, poate pri­e­teni. Ea mai mult tace și se mul­țu­mește să aprobe din când în când, dând afir­ma­tiv din cap, semn că ur­mă­rește fi­rul discuției.

- Ieri era să mor. Mer­geam la muncă cu ma­șina și mă gră­beam că în­târ­zi­a­sem. Așa, și eram cu Titi — îl știi, nu? — și ai­cea la cen­tură ne‑a ie­șit unu’ cu un Mer­ce­des în față. N‑aveam unde să mă mai duc, eram pe banda trei și idi­otu’ a ie­șit di­rect în fața noas­tră. Am frâ­nat, da’ am cre­zut că nu ne oprim. Cre’ că m‑am oprit la zece cen­tri­me­tri de el, dacă ve­nea unu’ tare din spate ne spul­bera. Frate, aveam niște draci! M‑am dus după el și l‑am tras pe dreapta, am scos pis­to­lul — că‑l aveam la mine, ți-am zis, mer­geam la muncă —  și am zis că‑l omor. Se uita la mine cu niște ochi de cre­tin, cică nu și‑a dat seama că ve­nim… Cum nu ți-ai dat seama, bă tâm­pi­tule, că te omor acuma, tu nu vezi ma­și­nile pe șo­sea? Un idiot. Din ăia care cred că dacă are Mer­ce­des toți trebe să se dea la o parte… Când a vă­zut pis­to­lul s‑a pi­șat pe el.

Roș­co­vana cla­tină din cap a so­li­da­ri­tate cu punc­tul lui de vedere.

- După aia du-te la ser­vici și fii calm, dacă mai poți. Că aveam mi­siune cu nu-știu-care se­cre­tari de stat, de-ăș­tia de-ai lui cre­tinu’ ăsta de Ponta, niște la­ba­gii, ha­bar n‑am cine‑s ăia. I‑am plim­bat prin tot Bu­cu­reștiul, dracu’ să‑i ia, că‑s niște tâm­piți… Ce‑i acuma, da’ să vezi ce‑o să fie după ce iese Ponta pre­șe­dinte, că așa e șme­nul cică: iese Ponta pre­șe­dinte și Drag­nea prim-mi­nis­tru. Dracu’ ne‑a luat pe toți cu bor­fa­șii ăș­tia doi. În trei luni sun­tem ter­mi­nați ca țară.

- Drag­nea o să fie prim-mi­nis­tru? se miră roșcovana.

- Păi cine dracu’ alt­ci­neva, că doar nu l‑o pune pe Boc, ăsta de‑i acuma pri­mar pe un­deva… unde dracu’? nu mai știu, pe la Pia­tra Neamț.

- La Cluj, zice roșcovana.

- Nu‑i la Cluj, e la Pia­tra Neamț sau pe-acolo pe un­deva. Și cine știe cine vine mi­nis­tru la in­terne, ce idiot, că nu­mai unu’ și unu’ au fost în ul­tima vreme. Cel mai bun tot făl­cosu’ ala a fost, cum îi zice… ăla de la PDL… cu moacă de bu­l­dog… ah, ce-mi scapă, zi, mă, cum îl cheamă?

Roș­co­vana dă din umeri, ha­bar n‑are. Un tip făl­cos, tre­cut de vâr­sta ti­ne­re­ții, cu o moacă de bu­l­dog, stă in pi­cioare la doar un me­tru de el. Se bagă în vorbă:

- Blaga, do­m’le, Blaga. Și dacă vine un mi­nis­tru de in­terne idiot, n‑are ni­mic, scoți pis­to­lul și‑l omori. Că văd că asta e so­lu­ția du­mi­tale. Dacă pre­tinzi că ești ca­dru ac­tiv, ar tre­bui să ai grijă cum vor­bești. Cum îți per­miți să jig­nești pe toti con­du­că­to­rii țării?

- Da’ ce vrei do­m’ne — se apără pis­to­la­rul — n‑am voie să vor­besc, să-mi spun pă­re­rile? Ce, te de­ran­jează ade­vă­rul? Ești pe­se­dist? De-aia e de­mo­cra­ție, ca să pu­tem vorbi liber…

- Nu mă de­ran­jează ade­vă­rul, mă de­ran­jează abe­ra­ți­ile du­mi­tale, asta mă de­ran­jează. Numa’ abe­ra­ții spui. Scoți pis­to­lul, omori oa­meni, toți sunt idi­oți, toți sunt tâm­piți, numa’ dum­ne­ata ești per­fect. Nu ți‑e rușine…

- Astea‑s abe­ra­ții? Ăsta‑i ade­vă­rul, dacă nu‑l vezi e pro­blema du­mi­tale. De-aia e țara asta în căcat, că ve­deți ade­vă­rul ca abe­ra­ție și abe­ra­ți­ile ca adevăr.

O fe­meie în etate se so­li­da­ri­zează cu pe­se­dis­tul, abor­dând con­flic­tul dintr‑o altă perspectivă:

- Da’ mai tacă-ți fleanca, mă bă­iete! La te­le­vi­zor po­li­tică, în ziare po­li­tică, pe stâlpi po­li­tică, acuma și‑n auto­buz tot de po­li­tică tre­buie să aud? Ține-ți ade­vă­ru­rile pen­tru tine!

Toc­mai când pă­rea că cearta se în­cheie în sfâr­șit, din spa­tele auto­bu­zu­lui se aude o voce:

- Da’ lă­sați, do­m’ne, omu’ să vor­bească! Ia te uită! Iar trebe să ne fie frică să vorbim?

- De ce‑i pu­neți pumnu’ în gură omu­lui? sare cu gura și o ti­ne­rică. Că ăsta‑i ade­văru’, nu e nici o aberație!

Pis­to­la­rul se simte vic­to­rios. Vrea să punc­teze de­fi­ni­tiv. Pri­vește în jur, mă alege cu pri­vi­rea și mi se adre­sează direct:

- Dum­ne­ata ce crezi, do­m’ne? Că ești ne­u­tru, nu te-ai bă­gat în vorbă…

Îl pri­vesc cu aten­ție, fac o pa­uză ca să creez un pic de sus­pans și‑i răspund:

- Cred că ești frus­trat că n‑ai Mer­ce­des și to­tul se trage de la ser­vi­ciu’ de căcat unde tre­buie să te duci în fi­e­care zi.

Pis­to­la­rul în­cre­me­nește. Pen­tru o clipă e li­niște de­plină. Apoi îmi răspunde:

- Asta cu ser­vi­ciu’, cam așa e. Da’ Mer­ce­des nu-mi trebe… e prea scump de întreținut.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.