România trebuie să semneze, la fel ca toate celelalte state UE, un acord de parteneriat cu Comisia Europeană. Adică un fel de înțelegere comună despre cum se vor aloca banii europeni în investițiile din următorii ani. Asta ar putea părea puțin cam exotic la noi, obișnuiți fiind să nu planificăm nimic și să improvizăm din mers în orice domeniu. Însă Uniunea Europeană așa funcționează și, dacă mă întrebați pe mine, regulile astea pe care le aduce calitatea de membru sunt printre cele mai mari avantaje. Altminteri ar trebui să ne bazăm doar pe capacitatea administrativă neaoș-carpatină a cărei eficiență nu mai are nevoie de nici o prezentare, e suficient să ne uităm în jurul nostru.
Acuma treaba stă cam așa: acordul ăsta de parteneriat e pe masa guvernului de o bună bucată de vreme. Poate vă mai amintiți că domnul Șova — pseudoministrul Marilor Treburi — s‑a mai laudat cum că lucrează cu mult avânt la stabilirea priorităților românești și că îl vom trimite spre aprobare la Bruxelles. De bună seamă cu toții ne-am așteptat ca acordul să adreseze problemele societății și economiei românești, iar logica asta se pare că a fost împărtășită și de Comisia Europeană. Pentru că, după ce guvernul a trimis prima ciornă a acordului, au venit și reacțiile:
Despre sistemul de achiziții publice
— măsurile de îmbunătățire a sistemului de achiziții publice sunt insuficiente
— există în continuare incoerență și inconsistență în modul de colaborare al instituțiilor publice care avizează o achiziție
— legislația românească in materie de achiziții publice conține prevederi legale care încalcă directivele europene
Condiții prealabile neîndeplinite
— măsuri pentru implementarea Agendei Digitale (accesul IMM-urilor la servicii de tip cloud)
— măsuri pentru prevenirea îmbătrânirii populației
— măsuri pentru implementarea managementului apelor și deșeurilor
— măsuri pentru încurajarea creării de locuri de muncă pentru tineri
Alocări bugetare
— scăderea îngrijorătoare a alocărilor pentru mediu
— integrarea romilor nu are obiective aliniate cu nevoile acestei comunități
— lipsa de informații despre cum vor fi integrate alocările din Fondul Social European
— neadresarea cauzelor problemelor pentru care se propun alocări
Programul TEN‑T
— coridoarele TEN‑T nu sunt explicit menționate ca prioritare
— nu sunt identificate zonele unde irigațiile sunt absolut necesare
— lipsa măsurilor de protejare a suprafețelor mari de păduri
Aspecte sociale
— tinerii de peste 18 ani care părăsesc căminele nu sunt incluși în categoriile expuse sărăciei
— lipsa măsurilor pentru îmbunătățirea vieții bătrânilor
— includerea unor finanțări pentru spitale regionale, ceea ce nu constituie investiții, ci cheltuieli operaționale
— lipsa măsurilor pentru asigurarea accesului populației rurale la servicii sociale
Nu știu cum vi se pare vouă, dar mie observațiile astea îmi sugerează un acord făcut după ureche, de incompetenți care au o agendă politică. Ceea ce încearcă guvernul roșu este să propună un acord generic și aiuritor doar ca să pună mâna pe banii de la Bruxelles, pe care apoi să‑i dirijeze unde vor ei și pentru ce vor ei. Întrebarea este dacă vor reuși să corecteze aceste probleme. Eu aș fi gata să fac pariu că o să mai auzim despre acordul ăsta de parteneriat.
Și dacă asta nu e o probă de proastă guvernare, atunci mai am un exemplu: Victoraș a băgat acciză suplimentară la combustibili și vânzările au scăzut cu 16%. Pam, pam! Te-ai prins domnu’ Ponta? La guvernare nu merge cu copy-paste, dragule. Trebuie creier. Adică din ăla din care n‑ai tu.
Din cauza accizei suplimentare, România a avut în aprilie cea mai abruptă scădere a vânzărilor de carburanţi din UE http://t.co/SGWyP097AQ
— Adevărul (@Adevarul) June 5, 2014
Lasă un comentariu