Când admiri pe cineva și vrei să știe asta, te duci și‑i declari prețuirea ta într-un cadru privat-amical. Când vrei ca și alții să îți urmeze exemplul, faci publică declarația, sperând să influențezi prin imaginea ta opinia lor. Dar, atunci când te hotărăști să influențezi pe ceilalți, ai datoria morală de a te cântări cu atenție obiectivitatea afirmațiilor tale. Cu cât ești mai celebru, cu cât ai o imagine publică mai pregnantă, cu atât nevoia de autocenzură este mai imperioasă.
Căci, în fond, ce îl face pe un artist să iasă din rând, să fie un maestru? Probabil că în primul rând capacitatea sa de a exprima idei, emoții, trăiri care îi influențează pe ceilalți, iluminându-le calea spirituală. Un artist e cu atât mai “mare” cu cât transmite o paletă mai largă de gânduri și sentimente, cu cât abordează cu mai multă profunzime spiritualitatea umană. Un mare artist e un far călăuzitor, iar darurile sale native cărora trebuie să le adauge și un volum impresionant de efort sunt premizele devenirii sale, dar și o apăsătoare povară a responsabilității publice. Când știi că mulți oameni cred în valoarea ta spirituală, îți exerciți cu parcimonie dreptul de a‑ți rosti cu glas tare opiniile, îți măsori de zece ori afirmațiile publice.
Radu Beligan îl susține pe Ponta pentru că “avem nevoie de un președinte tânăr și energic”. Eu cunosc o mulțime de oameni care ar îndeplini ambele criterii, de ce nu i‑am susține și pe ei la președinție? Dacă ne-am lua după nonagenarul actor, firma unde lucrez ar avea vreo 200 de candidați ideali. De ce Ponta și nu unul dintre ei? Cum rămâne cu competențele pe care trebuie să le aibă un președinte? Sau cu statura sa morală?
Vârstele prin care trecem își pun amprenta asupra noastră. Fiecare etapă e marcată de năzuințele noastre către ceea ce nu avem, dar ne-am dori. Copii fiind, ne dorim să devenim adulți cât mai curând, să putem lua noi înșine deciziile pentru viața noastră. Tineri, dar săraci, ne dorim căpătuirea rapidă ca să binemerităm material. Căsătoriți, ne-am dori măcar din când în când liberi de constrângerile morale ale mariajului. Necăsătoriți, visăm la perechea ideală. Sătui, ne-am vrea supli. E în firea noastră să dorim ceea ce nu avem și poate nu vom avea niciodată.
Pentru Radu Beligan cele mai râvnite lucruri sunt acum tinerețea și energia. De îndată ce le zărește în cineva, năzuiește. Ar trebui totuși să conștientizeze că se află la vârsta când orice fel de incontinențe îi cauzează la demnitate.
Lasă un comentariu