De mai multă vreme mă tot întrebam care o fi treaba cu munții Țaga, aflați în prelungirea grupei Făgăraș-Iezer-Păpușa, deși la prima vedere nu‑s chiar așa de spectaculoși. Așa că am profitat de prima oportunitate de anul ăsta ca să conving câțiva prieteni să investigăm sălbăticia acestor munți. Din păcate nu există nici un fel de traseu oficial marcat, așa că trebuie utilizate propriile cunoștințe de orientare, ceea ce la început e destul de ușor, dar ulterior poate deveni destul de complicat. Muchiile care coboară spre vale sunt adesea străbătute de drumuri forestiere, utilizate de localnici pentru a ajunge la stâne, dar se pare că numărul stânelor s‑a împuținat (am găsit mai multe abandonate) și drumurile au început să se piardă. Noi am nimerit unul foarte utilizat care urca din valea Bârsei Fierului până sub vârful Ciuma, iar explicația este stâna de vaci care încă există prin apropiere. Dincolo de ea drumul continuă pe sub vârfuri și face un ocol mare pentru a coborî din nou în aceeași vale a Bârsei Fierului.
Vârfurile din Țaga sunt împădurite, deci nu sperați la priveliști memorabile de pe ele. Sunt însă destule poieni pe muchiile picioarelor pe care se urcă de pe care se pot vedea priveliști minunate către Piatra Craiului, Iezer-Păpușa și Făgăraș. Peretele vestic al Craiului este absolut magnific, se desfășoară întreg în fața ochilor într‑o panoramă pe care nu o poți avea din alte locuri. Asta mi‑a amintit de celebra dilemă a alegerilor pe care le facem: ai prefera să stai într‑o clădire urâtă, dar să vezi una foarte frumoasă pe fereastră sau într‑o clădire foarte frumoasă, dar să vezi o magherniță prin fereastră? E oare mai frumos (ca priveliște) din Piatra Craiului sau din Țaga?
În Țaga e destul de sălbatic așa că trebuie avut grijă la urși. Noi am dat de urme destul de recente imediat ce am început urcarea, iar la stână un flăcău care păzea vacile ne‑a spus că sunt destui prin zonă. În timp ce mâncam de prânz pe vârful Ciuma am auzit nu departe de noi niște crengi rupându-se, ceea ce ne‑a crescut nițeluș adrenalina și ne‑a determinat să ne folosim plămânii cu oareșice râvnă. Nu știm ce a fost, dar după cum au trosnit crengile alea nu era cu siguranță vreun iepuraș. Oricum, atenție mărită, zona e destul de sălbatică și presupun că dacă vă aventurați mai în profunzime, spre nord-vest, către vârful Țaga unde sălbăticia e și mai mare, probabilitatea de a‑l întâlni pe nea Martin crește. Dacă faceți suficientă gălăgie și nu vă comportați prostește — cum se mai întâmplă din păcate — nu aveți motive de spaimă.
La coborâre nu ne-au ieșit planurile, am fi vrut să apucăm pe un picior care cobora paralel cu cel pe care urcasem. Nu prea am găsit poteca potrivită, ne-am amăgit cu un drum care părea mai umblat, dar care ne‑a dus tot mai către stânga și am coborât în vale la vreo 6–7 kilometri de locul unde lăsasem mașina. Ca să fie treaba bună, în timp ce mărșăluiam pe drumul forestier ne‑a prins și o ploaie zdravănă, să ne învețe minte ca altădată să fim mai atenți cu orientarea. De supărare am încheiat tura cu o ciorbă caldă la Plaiul Foii.
Minimum elevation: | 733 m |
Maximum elevation: | 1552 m |
Average elevation: | 1115.3 m |
Maximum difference: | 819 m |
Total climbing: | 941 m |
Total descent: | 946 m |
Start elevation: | 758.4 m |
End elevation: | 753 m |
Total flat distance: | 20.9 km |
Total real distance: | 21.1 km |
Climbing distance: | 5.7 km |
Descent distance: | 5.5 km |
Flat distance: | 9.9 km |
Lasă un comentariu