Mă bucur foarte mult când aud că vreun român are succes prin străinătate, ducând și altfel de vești despre noi decât acelea că am fi un neam de ciorditori și cerșetori. Când vreun conațional devine faimos în sens pozitiv, mă gândesc că mai compensează puțin din impresia proastă pe care o fac cerșetorii români care împânzesc capitalele țărilor occidentale. Dar sunt pe deplin încredințat că nu cu câteva flori se face primăvară, e nevoie de timp și de o masă semnificativă de români obișnuiți care să se comporte onorabil, să muncească cinstit și eficient, ca să anulăm imaginea proastă pe care ne-am creat‑o în lume.
Însă observ de la o vreme încoace că există o apetență teribilă pentru așa-numitele “vești bune despre români”. Presa se întrece în a ne spune că diverși concetățeni ai noștri au făcut câte ceva remarcabil prin cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, dar mai cu seamă prin Europa și prin State. Mai mult, niciodată persoanele astea nu sunt evidențiate doar de realizările lor concrete — întotdeauna e nevoie să aibă încă un set complet de calități: sunt frumoși, modești, muncitori, n‑au uitat de unde au plecat, patrioți și căutați de toate universitățile și companiile din lume. Ultimul asemenea exemplu este cel al unei june din Sibiu, despre care am aflat din minimum cinci postări pe facebook că este “una din cele de mai succes femei din lume” la doar 28 de ani, că i se fac sute de oferte de către companii precum Google și Lincoln Labs, că e “frumoasă de pică”, “timidă și introvertită” și că vorbește cu pasiune despre munca ei. Măi să fie!
Tânăra fenomen este doctor în informatică al MIT, ceea ce este desigur meritoriu. A creat probabil niște algoritmi originali de criptare și i‑a pus într‑o soluție software care s‑a bucurat de succes. Din nou, bravo. Dar de ce e nevoie să fie împopoțonată cu toate zorzoanele specifice presei de scandal? De ce trebuie tabloidizată ca să ne fie prezentată de parcă ar fi vreo asistentă a lui Capatos? De ce i se pun în gură niște exprimări care o fac să pară un fel de Oana Zăvoranu a informaticii? Iată ce se pretinde că a spus despre realizările ei:
Vedeam cum informatica pătrunde în fiecare aspect al vieţii, nu doar în calculator, dar și în telefonul celular, în avioane, în sistemele bancare, în mașinile pe care le conducem, în ceasuri și în multe altele. Ideea de a putea programa şi controla toate aceste obiecte mă entuziasma enorm.
Îmi este greu să cred că un doctor în informatică ar putea debita asemenea platitudini. Să spui că informatica a pătruns în calculator e ca și cum ai spune că muzica a pătruns în pickup. La ce se folosea computerul până a intra informatica în el? La măcinat porumb?
Imaginile care însoțesc prezentarea junei sunt la rândul lor confuzante. Vă redau trei ipostaze relevante — frumoasă de pică, timidă și introvertită — și vă întreb: de ce e nevoie de circul ăsta plin de exagerări ridicole pentru a prezenta pe cineva care are o realizare tehnică lăudabilă?
Lasă un comentariu