Zilele trecute eram într‑o sală de așteptare, lângă un televizor care era deschis pe DigiTV. Și cum stăteam acolo, n‑am avut încotro și a trebuit să ascult emisiunea de știri. Duduia Adriana Nedelea era prezentatoare. Și dă‑i cu știrile: despre una, despre alta. La fiecare știre unde apărea și-un reporter din “teren”, duduia Adriana prelua legătura în studio zicând “bine, Ionică” sau “bine, Maricica”.
La un moment dat vine vorba despre ceva negativ. O știre cu unii care au furat și au tâlhărit. Legătura trece din studio la un flăcău aflat pe la poliție și care ne povestește cam același lucru pe care ni‑l anunțase duduia Adriana, dar cu mai multe cuvinte și “de la fața locului”. Acuma n‑o să mai poată spune “bine”, mi-am zis eu. Se termină relatarea despre tâlhari. “Bine” zice doamna Adriana. Ce‑o fi bine, că au furat?
După aia vine altă știre nasoală. O fetiță de cinci ani a murit din cauza complicațiilor cauzate de o infecție la picior. A călca într-un cui și de aici a ieșit o întreagă nenorocire. Din nou o jună reporteriță ne povestește tragedia și încheie pe un ton sumbru, comentând moartea stupidă a unui copil. “Bine” zice doamna Adriana, netulburată. “Mergem mai departe. La Bacău…”
Lasă un comentariu