Offside

Într-un arti­col mai vechi, Cătălin Tolon­tan menţiona o iniţia­tivă a lui Michel Pla­tini de a stăvili imen­sul aflux de bani din fot­bal, care l‑au trans­for­mat dintr-un sport într‑o banală, dar prof­itabilă, afacere. Spunea că fot­balul nu este de fapt o poveste despre vic­to­rie, ci una despre înfrân­gere. Dacă învinşii vor fi mereu aceeaşi, ideea de com­petiţie dis­pare. E ade­vărat, dar e oare sufi­cient argu­men­tul?

Pen­tru mine fot­balul, sportul în gen­eral, e o poveste despre curaj şi voinţa, efort şi, întot­deauna, sac­ri­fi­ciu. Este exem­plul plin de inspi­raţie al unor oameni care ne arată că prin efor­tul lor, infrăţit cu al coechip­ier­ilor, pot oferi un spec­ta­col de vir­tuoz­i­tate şi forţă şi une­ori pot să se dovedească mai buni decât adver­sarii lor. E o între­cere în care tal­en­tul şi voinţa tri­umfă numai dacă sunt dublate de sac­ri­fi­ciul antre­na­mentelor şî al vieţii stricte de sportiv, în care cura­jul de a‑ţi depăsi condiţia poate face difer­enţa. E o poveste despre cum te ridici de jos după o înfrân­gere şi găseşti put­erea şi moti­vaţia de a lua‑o de la capăt. Şi — vai! – cât de departe e fot­balul de azi de această imag­ine.

Banii arun­caţi în fot­bal sunt desigur cauza prin­ci­pală a rău­lui. Fără bani ar fi greu să susţii o echipă – prea mulţi bani o dis­trug defin­i­tiv, lao­laltă cu ideea de între­cere sportivă. Fot­balul nu mai e o între­cere a jucă­to­rilor tal­en­taţi şi a inteligenţei tac­tice a antreno­rilor, ci a con­turilor ban­care ale patron­ilor de echipe. Un rus bogat cumpără un club ca Chelsea si, brusc, Chelsea devine un amal­gam de super-fotbalişti din toate colţurile lumii, a căror val­oare indi­vid­u­ală este apre­ci­ată la sume care te ameţesc. Jucă­torii se vând şi se cumpără ca o marfă, pe sume exor­bi­tante – ade­sea imag­inea din jurul lor con­tează mai mult decât tal­en­tul şi per­son­al­i­tatea lor. Cei mai mulţi devin conş­tienţi de sumele pe care le pot pune în miş­care şi se trans­formă în cinici nego­ci­a­tori, căutănd mereu urmă­torul con­tract care tre­buie să fie mai gras, mai prof­itabil pen­tru ei. Au înţe­les prea bine că sunt piesele unei afac­eri şi că efor­tul poate fi nego­ciat, cura­jul poate fi sim­u­lat, sac­ri­fi­ciul poate fi evi­tat. Spec­ta­colul sportiv se sus­pendă, în locul lui avem o prag­mat­ică con­fruntare între două con­turi de profit şi pierderi.

Gen­er­aţia mea este printre ultimele din­tre cele ce au prac­ti­cat ideea de suporter în sen­sul ade­vărat al cuvân­tu­lui. O spun cu oare­care reținere, pen­tru că eu n‑am fost nicio­dată un obiș­nuit al sta­dioanelor. Totuși, știam reg­ulile vre­murilor ace­lea: dacă erai oltean ţineai cu Uni­ver­si­tatea şi te mân­dreai cu rezul­tatele lor. Erau cartiere tradiționale de rapidiști, steliști, dinamoviști. La Ploiești tre­buia sa ții cu Petrolul. Exista o aparte­nență locală a fot­balu­lui, o reprezen­ta­tiv­i­tate care te sol­i­dariza cu cei din teren și te făcea să crezi ca ei te reprez­intă, că depun măr­turie pen­tru car­ac­terul celor care îi susțin, că sunt toți – sportivi și supor­teri – făcuți din ace­lași aluat moral.

Com­petiția avea o dimen­si­une morală: tal­en­tul, tăria de car­ac­ter și sac­ri­fi­ciul din teren erau armele cu care se lupta pen­tru glo­ria echipei și a fiecărui jucă­tor. Banii au schim­bat com­plet dimen­si­u­nile aces­tui efort: jucă­torii au fost înlocuiți de mer­ce­nari, tăria de car­ac­ter a fost anu­lată și înlocuită de lăco­mia salari­ilor inde­cente, iar sac­ri­fi­ciul a devenit o sim­plă con­secință a primei de joc. Din­colo de ina­trac­tiv­i­tatea sportu­lui în condiți­ile în care știi de la început cine va câștiga – cel care are bani mai mulți – s‑a pier­dut latura spir­i­tu­ală a între­cerii, cea care o făcea o sursă de inspi­rație și un model de com­por­ta­ment. Și asta mi se pare că e ade­vărata pierdere. Încă un loc unde am renunțat la spirit în favoarea lăcomiei.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu