Offside

Într‐un arti­col mai vechi, Cătă­lin Tolon­tan menţiona o ini­ţi­a­tivă a lui Michel Pla­tini de a stă­vili imen­sul aflux de bani din fotbal, care l‐au trans­for­mat dintr‐un sport într‐o banală, dar pro­fi­ta­bilă, afa­cere. Spu­nea că fotba­lul nu este de fapt o poveste des­pre vic­to­rie, ci una des­pre înfrân­gere. Dacă învinşii vor fi mereu ace­eaşi, ideea de com­pe­ti­ţie dis­pare. E ade­vă­rat, dar e oare sufi­cient argu­men­tul?

Pen­tru mine fotba­lul, spor­tul în gene­ral, e o poveste des­pre curaj şi voinţa, efort şi, întot­dea­una, sacri­fi­ciu. Este exem­plul plin de inspi­ra­ţie al unor oameni care ne arată că prin efor­tul lor, infră­ţit cu al coe­chi­pie­ri­lor, pot oferi un spec­ta­col de vir­tu­o­zi­tate şi forţă şi une­ori pot să se dove­dească mai buni decât adver­sa­rii lor. E o între­cere în care talen­tul şi voinţa tri­umfă numai dacă sunt dub­late de sacri­fi­ciul antre­na­men­te­lor şî al vieţii stricte de spor­tiv, în care cura­jul de a‐ţi depăsi con­di­ţia poate face dife­renţa. E o poveste des­pre cum te ridici de jos după o înfrân­gere şi găseşti pute­rea şi moti­va­ţia de a lua‐o de la capăt. Şi – vai! – cât de departe e fotba­lul de azi de această ima­gine.

Banii arun­caţi în fotbal sunt desi­gur cauza prin­ci­pală a rău­lui. Fără bani ar fi greu să susţii o echipă – prea mulţi bani o dis­trug defi­ni­tiv, lao­laltă cu ideea de între­cere spor­tivă. Fotba­lul nu mai e o între­cere a jucă­to­ri­lor talen­taţi şi a inte­li­genţei tac­tice a antre­no­ri­lor, ci a con­tu­ri­lor ban­care ale patro­ni­lor de echipe. Un rus bogat cum­pără un club ca Chel­sea si, brusc, Chel­sea devine un amal­gam de super‐fotbalişti din toate colţu­rile lumii, a căror valoare indi­vi­du­ală este apre­ciată la sume care te ameţesc. Jucă­to­rii se vând şi se cum­pără ca o marfă, pe sume exor­bi­tante – ade­sea ima­gi­nea din jurul lor con­tează mai mult decât talen­tul şi per­so­na­li­ta­tea lor. Cei mai mulţi devin conş­ti­enţi de sumele pe care le pot pune în miş­care şi se trans­formă în cinici nego­ci­a­tori, cău­tănd mereu urmă­to­rul con­tract care tre­buie să fie mai gras, mai pro­fi­ta­bil pen­tru ei. Au înţe­les prea bine că sunt pie­sele unei afa­ceri şi că efor­tul poate fi nego­ciat, cura­jul poate fi simu­lat, sacri­fi­ciul poate fi evi­tat. Spec­ta­co­lul spor­tiv se sus­pendă, în locul lui avem o prag­ma­tică con­frun­tare între două con­turi de pro­fit şi pier­deri.

Gene­ra­ţia mea este prin­tre ulti­mele din­tre cele ce au prac­ti­cat ideea de supor­ter în sen­sul ade­vă­rat al cuvân­tu­lui. O spun cu oare­care reți­nere, pen­tru că eu n‐am fost nici­o­dată un obiș­nuit al sta­di­oa­ne­lor. Totuși, știam regu­lile vre­mu­ri­lor ace­lea: dacă erai oltean ţineai cu Uni­ver­si­ta­tea şi te mân­dreai cu rezul­ta­tele lor. Erau car­ti­ere tra­di­țio­nale de rapi­diști, ste­liști, dina­mo­viști. La Plo­iești tre­buia sa ții cu Petro­lul. Exista o apar­te­nență locală a fotba­lu­lui, o repre­zen­ta­ti­vi­tate care te soli­da­riza cu cei din teren și te făcea să crezi ca ei te repre­zintă, că depun măr­tu­rie pen­tru carac­te­rul celor care îi sus­țin, că sunt toți – spor­tivi și supor­teri – făcuți din ace­lași aluat moral.

Com­pe­ti­ția avea o dimen­siune morală: talen­tul, tăria de carac­ter și sacri­fi­ciul din teren erau armele cu care se lupta pen­tru glo­ria echi­pei și a fie­că­rui jucă­tor. Banii au schim­bat com­plet dimen­siu­nile aces­tui efort: jucă­to­rii au fost înlo­cu­iți de mer­ce­nari, tăria de carac­ter a fost anu­lată și înlo­cu­ită de lăco­mia sala­ri­i­lor inde­cente, iar sacri­fi­ciul a deve­nit o sim­plă con­se­cință a pri­mei de joc. Din­colo de ina­trac­ti­vi­ta­tea spor­tu­lui în con­di­ți­ile în care știi de la înce­put cine va câștiga – cel care are bani mai mulți – s‐a pier­dut latura spi­ri­tu­ală a între­ce­rii, cea care o făcea o sursă de inspi­ra­ție și un model de com­por­ta­ment. Și asta mi se pare că e ade­vă­rata pier­dere. Încă un loc unde am renun­țat la spi­rit în favoa­rea lăco­miei.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu