Za­ver mare, moncher! Lume multă, te­le­vi­ziuni, ziare, li­deri de sin­di­cat și li­deri de mo­ment. Po­li­ti­cie­nii nu‑s de­parte nici ei. E de­ranj la mi­nis­te­rul fi­nan­țe­lor, unde an­ga­ja­ții îl se­ches­trează pe dom’ mi­nis­tru, care alt­min­teri e bă­iat bun, da’ e mă­gar și n‑are ma­niere. Su­pă­ra­rea vine de la bani (de la ce alt­ceva?). Domnii an­ga­jați nu mai pri­mesc nu știu ce spo­ruri și “le‑a ajuns cuți­tul la os”.

În ul­tima vreme au mai fost ner­vo­zi­tăți de-as­tea, e drept că mai tem­pe­rate, pe la das­căli sau pe la doftori. Criza din ul­tima vreme i‑a lo­vit mai în­tâi pe cei din do­me­niul pri­vat, dar abia când au în­ce­put mă­su­rile de aus­te­ri­tate ale sta­tu­lui șî au fost afec­tați bu­ge­ta­rii au în­ce­put și pro­tes­tele “po­pu­lare”. Câtă vreme cei ce lu­crează în do­me­niul pri­vat au avut de su­por­tat dis­po­ni­bi­li­zări, res­truc­tu­rări, fa­li­ment și re­n­e­go­ci­eri de sa­la­rii ni­meni nu sim­țit ne­voia de pro­teste. Cu foarte pu­ține ex­cep­ții me­diul pri­vat nu to­le­rează sin­di­ca­tele, așa că mul­ți­mea ce­lor ce lu­crează in srl-uri nu e pro­te­jată de­cât de pro­pria lor com­pe­tență pro­fe­sio­nală. Și une­ori de no­roc.

De­ran­jul a în­ce­put când bu­ge­ta­rii au fost afec­tați. Pa­ra­do­xal ei nu pro­duc ni­mic, ci doar con­sumă. Ei sunt cei pe care îi plătim să facă ad­mi­nis­tra­ția ță­rii în care trăim. Mi­siu­nea lor prin­ci­pală este să ne ser­vească pe noi, cei­lalți. Și pen­tru asta noi îi plătim. E sim­plu, nu? Așa că, atunci când mă uit la an­ga­ja­ții mi­nis­te­ru­lui de fi­nanțe mă gân­desc la ad­mi­nis­tra­ți­ile fi­nan­ci­are, la garda fi­nan­ci­ară și la alte mi­nu­nate in­sti­tu­ții fi­nan­ci­are ale ță­rii. Cum mă ser­vesc ele pe mine? Mă țin la cozi, mă tra­tează cu dis­preț, mă plimbă de la un bi­rou la al­tul și de fi­e­care dată când in­te­rac­țio­nez cu ei îmi do­resc să nu‑i mai văd nici­o­dată. Se în­tâm­plă asta din ca­uza mi­nis­tru­lui nu­mit de par­ti­dul x sau y? Nici vorbă. Se în­tâm­plă pen­tru că așa se com­portă an­ga­ja­tul de la ghi­șeu, și șe­ful lui, și șe­ful șe­fu­lui lui. Vina mi­nis­tru­lui este că nu dă cu ei de pământ și nu schimbă sis­te­mul din te­me­lii (deși une­ori re­a­li­zez cât de im­po­si­bil e asta, mai ales pe ter­men scurt). Dar sis­te­mul, sis­te­mul dra­gii mei, sunt ei. Ei te mulg de o șpagă și nu o fac pen­tru că i‑a pus mi­nis­trul. Ei te plimbă in­ter­mi­na­bil de la un bi­rou la al­tul, pen­tru că tu ești o pro­blemă de care tre­buie să scape. Ei sunt cei in­ca­pa­bili să-ți dea un răs­puns in­te­li­gi­bil pen­tru că sunt in­com­pe­tenți. Nu îi vei ve­dea nici­o­dată pro­tes­tând pen­tru că nu au re­gle­men­tări clare sau pen­tru că nu sunt bine or­ga­ni­zați pen­tru a‑și servi cli­en­ții. Nu sunt in­dig­nați de­cât de sa­la­ri­ile lor care nu cresc su­fi­cient de mult.

Îi mai gă­sești ra­re­ori pe la câte un in­ter­viu dintr‑o firmă pri­vată și îi poți re­cu­noaște ușor după ae­rul dez­o­rien­tat și sen­ti­men­tul de în­stră­i­nare pe care îl afi­șează. Tu­peul și ae­rele de spe­cia­list se to­pesc, acum tre­buie să do­ve­dească fără echi­voc ce abi­li­tăți au și re­a­li­zează cât de de­parte sunt de lu­mea re­ală a eco­no­miei.

Mai sunt me­di­cii și asis­ten­tele, pe care îi ve­ne­răm în talk-show-uri de la ore târ­zii, în­gri­jorându-ne că ne vor pă­răsi și vor pleca în alte țări. Eu unul n‑aș fi chiar așa de trist: lasă să le ceară pli­curi cu bani și ălora din vest, să vadă și ăia cum e să nu se uite ni­meni la tine într-un spi­tal dacă nu dai șpagă! Poate așa o să în­țe­leagă și ei care e treaba cu să­nă­ta­tea. Am au­zit însă că me­di­cii noș­tri se le­cu­iesc brusc de ast­fel de me­tehne când ajung prin ță­rile bo­gate – pa­sămite au sa­la­rii bune și nu mai au ne­voie de “mo­ti­va­ți­ile” su­pli­men­tare. Doar în Ro­mâ­nia tre­buie să ia ul­ti­mul bă­nuț unui ță­ran amă­rât care speră să mai apuce ziua de mâine. Ce să facă bie­ții me­dici, dacă nu se ajung cu ba­nii? Cine plă­tește rata la Audi?

Îmi rămâne însă o în­tre­bare în minte: când le vom pune pi­cio­rul în prag aces­tor măs­că­rici care stau pe ba­nii noș­tri și nu ne ajută cu ni­mic? Când voi ve­dea o de­mon­stra­ție a ce­lor care pro­duc ve­ni­tu­rile aces­tei țări îm­po­triva aces­tui si­mu­la­cru de ad­mi­nis­tra­ție? Când le vom spune că nu me­rită nici un sfert din ceea ce li se plă­tește? Avem cu­ra­jul să ne pri­vim în ochi și să ne spu­nem ade­vă­rul?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.