Suntem 7 miliarde. E un fapt deja. Sunt strivit de imaginea pe care o proiectează mintea mea încercând să concretizeze acest număr. Ziarele au anunțat deja evenimentul și s‑a făcut puțină vorbire despre asta prin presă. După care totul s‑a liniștit și a intrat în rutină uzuală. Adică ce mai face Bianca Nu-știu-cum și Pepe Mixu-pixu, cine cu cine s‑a mai înjurat și alte chestiuni importante. Că presa e operată de niște pitecantropi nu mai e nici o noutate, doar că se uită mereu acest aspect și lumea nu se concentrează deloc asupra calificării celor ce ne furnizează informații, preferând să toace mărunt senzaționalul ieftin și idiotizant care li se servește zilnic drept știre.
M‑am gândit să mă informez puțin despre subiectul creșterii populației și așa am aflat o mulțime de lucruri interesante. De pildă am aflat că ONU are un studiu periodic al evoluției populației și am reușit să dau de raportul din 2004. În care raport ni se povestește care sunt proiecțiile de evoluție a populației până în 2300 pe baza a trei scenarii:
Varianta high mi se pare cel puțin fantezistă pentru că nu văd cum am putea încăpea pe planeta asta 36 de miliarde de oameni, când acum suntem “doar” 7 miliarde și nu mai avem loc unii de alții. În plus am dat o raită și pe la Global Footprint Network de unde am aflat că astăzi consumăm cu 30% mai multe resurse decât produce planeta și că, pe baza proiecțiilor moderate furnizate de ONU (vezi mai sus), în 2050 vom avea nevoie de 2 planete si jumătate ca să acoperim resursele echivalente consumului.
Mi-am adus aminte de teoria malthusiană – care susținea că planeta nu suportă o creștere continuă a populației și că există diverse metode de a o controla, printre care războaiele — și m‑am amuzat de criticile pe care i le aduceau Marx si Engels, ultimul susținând ritos că știința va rezolva problema unei surse de hrană suficiente pentru a permite creșterea susținută a populației. Ce mi-ar mai place să‑l hrănesc vreo doi ani cu inventiile științei în materie de mâncare…
Ca să-mi închei investigațiile am urmărit si expunerea domnului Bartlett despre capacitatea noastră de a înțelege funcțiile exponențiale. Aviz pentru cei ce vor să urmărească expunerea: sunt opt părți ale filmului pe Youtube.
M‑am întors cu gândul la măsurile considerate insuficiente ale statului român de a sprijini natalitatea, prin indemnizația de maternitate, alocație, serviciile gratuite de educație. Și mi-am pus următoarele întrebări:
Sunt convins că se pot aduce multe argumente împotriva unor astfel de măsuri precum cele pe care le sugerez, din perspectiva drepturilor omului. Fiecare individ are dreptul de a se autodetermina, trebuie să se bucure de libertate individuală. Cu un amendament: libertatea lui se oprește acolo unde încalcă libertatea celorlalți. Atunci când îți exersezi libertatea de a avea urmași trebuie să verifici dacă decizia ta afectează sau nu pe toți ceilalți.
14:11
Excelent punctat, mi-ai adus ganduri vechi in minte … si o problema pe care o lasasem deoparte — dar asta nu inseamna ca a disparut (nu stiu pe cine am citat exact aici).
Dupa cum s‑a mentionat si in filmuletul inserat (remarcabila prezentare de altfel), daca nu alegem noi modul de stopare a cresterii populatiei, atunci o va face natura si s‑ar putea sa nu ne placa, metodele fiind destul de dure (razboi, boli, infometare, etc).
Tinand cont de experienta cam nereusita a chinezilor cu micsorarea natalitatii, tind sa cred ca un prim pas catre o metoda acceptabila uman ar fi constientizarea pericolului prin educatie, urmata de masuri voluntare. Insa acest vis are acelasi “bug” ca si comunismul — presupune ca toti oamenii sunt altruisti.
Astfel ca vor trebui masuri impuse, cele 4 mentionate de tine fiind destul de blande, probabil vor rezolva problema inca “un minut” — gandind exponential ca in prezentarea dlui Bartlett.
In plus in cele mai multe cazuri resursele sunt la limita chiar si pentru o crestere 0 — e timpul sa descoperim resurse noi sau cresterea sa devina scadere accentuata.
Impactul fenomenului depaseste granitele, astfel ca masurile luate la nivelul unei tari trebuie urmate de majoritatea lumii, mai ales, dupa cum sustinea si dl Bartlett, de USA — cel mai mare consumator de resurse pe cap de locuitor.
Iar libertatea aplicata responsabil e un concept ce trebuie sa actioneze asupra oricarei actiuni, nu numai deciziei de avea un copil. Putin inteleg insa conceptul, astfel ca tot cu biciul vor trebui impuse regulile, chiar si cele ce decid supravietuirea. Ramane de vaqzut cine va avea curajul, forta si indemanarea necesara pentru a manevra capatul biciului ca sa ne scoata din belea.
Howgh !