2011, compte‐rendu

Mai sunt câteva ore din 2011 și citeam între­ba­rea de pe blo­gul lui Manafu: cum a fost pen­tru tine 2011? M‐am gân­dit să răs­pund într‐un comen­ta­riu și, îna­inte de a scrie, m‐am gân­dit ce aș vrea să poves­tesc des­pre anul care a tre­cut. După câteva minute am rea­li­zat că e prea mult pen­tru un comen­ta­riu, așa că m‐am întors aici, să scriu. Să spun tot ce am de spus des­pre 2011.

Pen­tru mine a fost un an greu, nu atât din cauză de prea multă muncă, cât din cauza mul­te­lor dez­a­mă­giri pe care le‐am avut. Mai întăi a fost ten­ta­tiva nere­u­șită de a con­trola pro­iec­tele deru­late de firma unde lucrez în Abu Dhabi – am fost acolo pen­tru vreo 7 săp­tămâni, hotă­rât să fac ordine în cele câteva con­tracte pe care le deru­lam acolo, dar n‐am reu­șit mare lucru. Cul­tura arabă m‐a înfrânt, așa cum cred că ar înfrânge pe ori­cine ar încerca să aplice acolo regu­lile occi­den­tale. E pur și sim­plu impo­si­bil, dintr‐o mie de motive pe care n‐o să le înșir aici.

Apoi a fost criza finan­ci­ară prin care a tre­cut firma, deca­pi­ta­li­zată de lăco­mia unui om, care a vrut să‐și scoată pro­fi­tul pe ani îna­inte, chiar dacă risca fali­men­tul. Tot ce încer­ca­sem să con­stru­iesc în cele câteva luni de când veni­sem s‐a năruit îna­inte de a putea da vreun fel de roade. Pen­tru că dorința de pro­fit poate să treacă peste des­ti­nele unor oameni, trimițându‐le munca în deri­zo­riu. Mulți au ple­cat, cău­tând sta­bi­li­ta­tea. Am rămas cre­zând că pot și voi fi lăsat să recon­stru­iesc. În orice dez­as­tru există un mic avan­taj: acela de a putea reporni curat, fără meteh­nele tre­cu­tu­lui – după un foc puri­fi­ca­tor, poți recon­strui ceva mai bun decât ceea ce a ars.

N‐a fost să fie. Poten­ți­a­lii noi acțio­nari, aduși de vân­za­rea fir­mei, au venit în firmă doar cu un tre­că­tor suport finan­ciar și cu un exces de auto­ri­ta­rism, menit să țină loc de pri­ce­pere mana­ge­ri­ală. Fără să aibă habar de indus­tria în care voiau să inves­tească, s‐au ară­tat orgo­li­oși și siguri de ei, dar n‐au pro­dus nici un fel de schim­bare care să dea garan­ția unei dura­bi­li­tăți a con­struc­ției. În mod firesc, spre finele anu­lui au renun­țat la achi­zi­ție, deo­cam­dată aflându‐se în pagubă. Dorința lor de a crea o vacă de muls bani s‐a dove­dit nere­a­listă. Orgo­li­oși, au decla­rat că vina e în tarele tre­cu­tu­lui aces­tei firme, așa că vor con­strui ei una de la zero. Eu știu de pe acum ce soartă va avea.

În 2011 am avut oca­zia să aflu mai multe des­pre indus­tria ser­vi­ci­i­lor IT din Româ­nia. Am fost din nou dez­a­mă­git să con­stat că toți jucă­to­rii impor­tanți sunt firme con­duse exclu­siv după prin­ci­pi­ile pro­fi­ta­bi­li­tă­ții maxi­male, fără vreo îngri­jo­rare pen­tru efec­tele pe ter­men lung ale lip­sei de cali­tate, ale înșe­lă­rii cli­en­ți­lor (une­ori în mod gro­so­lan), ale pre­țu­ri­lor inde­cente prac­ti­cate. Totul se rezumă la a câștiga con­trac­tele. Ce se livrează, cu ce se alege cli­en­tul – vedem noi! Să‐i luăm banul. Criza eono­mică a redus însă pro­iec­tele în zona pri­vată, așa că acum toți își mută aten­ția către sec­to­rul public – tre­buie câști­gate lici­ta­ți­ile la stat, chiar dacă nu avem com­pe­ten­țele nece­sare. Acesta e cuvân­tul de ordine. Ori­unde te întorci domnește lipsa de pro­fe­sio­na­lism și, mai grav, lipsa dorin­ței de pro­fe­sio­na­lism. Nu mai e vorba decât de bani, prin orice mij­loace.

Toate astea adu­nate de‐a lun­gul unui an m‐au con­dus la o con­clu­zie amară: locul meu nu pare să mai fie în această indus­trie. Îmi este tot mai greu să găsesc locul în care com­pe­ten­țele mele să aibă cu ade­vă­rat valoare – nu sunt un bun vân­ză­tor. În plus, nu știu, nu pot și nu vreau să mint. Așa cum acum două­zeci ani am schim­bat mese­ria de ingi­ner pe cea de IT, se pare că va tre­bui să fac încă o schim­bare. Dife­rența e că atunci eram cu două­zeci de ani mai tânăr, cu două­zeci de ani mai fle­xi­bil și mai ada­pa­bil. Sper că acum sunt cu două­zeci de ani mai înțe­lept.

Pe un plan mai larg, în 2011 mi s‐a cimen­tat con­vin­ge­rea că ne aflăm într‐o criză mai pro­fundă decât una eco­no­mică. Cred că tre­buie să se întâm­ple schim­bări mari pen­tru a ne regăsi echi­li­brul și nu mă refer doar la Româ­nia. Am deve­nit tot mai con­vins că ast­fel de schim­bări nu se pot pro­duce de sus în jos, ci invers. A crea comu­ni­tăți care să cre­ască și să influ­en­țeze pe cei din jur este mult mai lucra­tiv decât lupta poli­tică sau sin­di­cală. De aceea m‐am hotă­rât să fiu mai activ acolo unde se pot con­strui ast­fel de comu­ni­tăți, în zona pe care o numim azi social media. Blo­gul de față e un prim pas și cel mai modest. Am înce­put să scriu mai mult și să încerc să mă fac mai vizi­bil. Am în plan câteva pro­iecte, toate difi­cile, dar inte­re­sante. Am să încerc să le dema­rez și să ajung la rezul­ta­tele pe care le‐aș vrea – nu e vorba de pro­fit, ci de cre­a­rea unor comu­ni­tăți.

Așa a fost 2011 pen­tru mine.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu