2011, compte-rendu

Mai sunt câteva ore din 2011 și citeam între­barea de pe blogul lui Man­afu: cum a fost pen­tru tine 2011? M‑am gân­dit să răspund într-un comen­tariu și, înainte de a scrie, m‑am gân­dit ce aș vrea să povestesc despre anul care a tre­cut. După câteva minute am real­izat că e prea mult pen­tru un comen­tariu, așa că m‑am întors aici, să scriu. Să spun tot ce am de spus despre 2011.

Pen­tru mine a fost un an greu, nu atât din cauză de prea multă muncă, cât din cauza mul­telor deza­mă­giri pe care le-am avut. Mai întăi a fost ten­ta­tiva nereușită de a con­trola proiectele deru­late de firma unde lucrez în Abu Dhabi – am fost acolo pen­tru vreo 7 săp­tămâni, hotărât să fac ordine în cele câteva con­tracte pe care le deru­lam acolo, dar n‑am reușit mare lucru. Cul­tura arabă m‑a înfrânt, așa cum cred că ar înfrânge pe oricine ar încerca să aplice acolo reg­ulile occi­den­tale. E pur și sim­plu imposi­bil, dintr‑o mie de motive pe care n‑o să le înșir aici.

Apoi a fost criza finan­ciară prin care a tre­cut firma, decap­i­tal­izată de lăco­mia unui om, care a vrut să-și scoată prof­i­tul pe ani înainte, chiar dacă risca fal­i­men­tul. Tot ce încer­casem să con­stru­i­esc în cele câteva luni de când venisem s‑a năruit înainte de a putea da vreun fel de roade. Pen­tru că dor­ința de profit poate să treacă peste des­tinele unor oameni, trimițându-le munca în der­i­zo­riu. Mulți au ple­cat, căutând sta­bil­i­tatea. Am rămas crezând că pot și voi fi lăsat să recon­stru­i­esc. În orice deza­s­tru există un mic avan­taj: acela de a putea reporni curat, fără metehnele tre­cu­tu­lui — după un foc purifi­ca­tor, poți recon­strui ceva mai bun decât ceea ce a ars.

N‑a fost să fie. Potențialii noi acționari, aduși de vân­zarea firmei, au venit în firmă doar cu un trecă­tor suport finan­ciar și cu un exces de autori­tarism, menit să țină loc de pri­cepere man­age­ri­ală. Fără să aibă habar de indus­tria în care voiau să investească, s‑au ară­tat orgo­lioși și sig­uri de ei, dar n‑au pro­dus nici un fel de schim­bare care să dea garanția unei dura­bil­ități a con­strucției. În mod firesc, spre finele anu­lui au renunțat la achiz­iție, deo­cam­dată aflându-se în pagubă. Dor­ința lor de a crea o vacă de muls bani s‑a dovedit nere­al­istă. Orgo­lioși, au declarat că vina e în tarele tre­cu­tu­lui aces­tei firme, așa că vor con­strui ei una de la zero. Eu știu de pe acum ce soartă va avea.

În 2011 am avut ocazia să aflu mai multe despre indus­tria ser­vici­ilor IT din Româ­nia. Am fost din nou deza­măgit să con­stat că toți jucă­torii impor­tanți sunt firme con­duse exclu­siv după prin­cipi­ile prof­itabil­ității max­i­male, fără vreo îngri­jo­rare pen­tru efectele pe ter­men lung ale lip­sei de cal­i­tate, ale înșelării clienților (une­ori în mod grosolan), ale prețurilor inde­cente prac­ti­cate. Totul se rezumă la a câștiga con­tractele. Ce se livrează, cu ce se alege clien­tul – vedem noi! Să‑i luăm banul. Criza eonom­ică a redus însă proiectele în zona pri­vată, așa că acum toți își mută atenția către sec­torul pub­lic – tre­buie câști­gate lic­i­tați­ile la stat, chiar dacă nu avem com­pe­tențele nece­sare. Acesta e cuvân­tul de ordine. Ori­unde te întorci dom­nește lipsa de pro­fe­sion­al­ism și, mai grav, lipsa dor­inței de pro­fe­sion­al­ism. Nu mai e vorba decât de bani, prin orice mijloace.

Toate astea adunate de‑a lun­gul unui an m‑au con­dus la o con­cluzie amară: locul meu nu pare să mai fie în această indus­trie. Îmi este tot mai greu să găs­esc locul în care com­pe­tențele mele să aibă cu ade­vărat val­oare – nu sunt un bun vânză­tor. În plus, nu știu, nu pot și nu vreau să mint. Așa cum acum douăzeci ani am schim­bat mese­ria de inginer pe cea de IT, se pare că va tre­bui să fac încă o schim­bare. Difer­ența e că atunci eram cu douăzeci de ani mai tânăr, cu douăzeci de ani mai flex­i­bil și mai ada­pa­bil. Sper că acum sunt cu douăzeci de ani mai înțelept.

Pe un plan mai larg, în 2011 mi s‑a cimen­tat convin­gerea că ne aflăm într‑o criză mai pro­fundă decât una eco­nom­ică. Cred că tre­buie să se întâm­ple schim­bări mari pen­tru a ne regăsi echili­brul și nu mă refer doar la Româ­nia. Am devenit tot mai con­vins că ast­fel de schim­bări nu se pot pro­duce de sus în jos, ci invers. A crea comu­nități care să crească și să influ­ențeze pe cei din jur este mult mai lucra­tiv decât lupta politică sau sindi­cală. De aceea m‑am hotărât să fiu mai activ acolo unde se pot con­strui ast­fel de comu­nități, în zona pe care o numim azi social media. Blogul de față e un prim pas și cel mai mod­est. Am început să scriu mai mult și să încerc să mă fac mai viz­ibil. Am în plan câteva proiecte, toate difi­cile, dar intere­sante. Am să încerc să le demarez și să ajung la rezul­tatele pe care le-aș vrea – nu e vorba de profit, ci de crearea unor comu­nități.

Așa a fost 2011 pen­tru mine.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu