În ce (mai) cred românii

Poves­tea demi­siei lui Raed Ara­fat nu s‐a înche­iat încă. Micul cutre­mur pro­dus de ea a fost înde­a­juns, se pare, pen­tru a crea niște valuri seis­mice, care deo­cam­dată se mani­festă mai mult pe Face­book si prin presă. La Cluj și Târgu Mureș au ieșit niște oameni în stradă. Rămâne de văzut dacă există o mobi­li­zare mai seri­oasă în Bucu­rești, diseară la 19:00, în Piața Uni­ver­si­tă­ții.

Citesc pe diverse blo­guri opi­nii des­pre această întâm­plare și observ că există câteva șabloane de dez­ba­tere:

  • de ce a demi­sio­nat Ara­fat atât de repede, de vreme ce legea era doar în dez­ba­tere publică și încă putea fi amen­dată?
  • de ce subiec­tul de revoltă publică se limi­tează la SMURD, când de fapt e vorba de între­gul sis­tem de medi­cină de urgență?
  • de ce se vor­bește des­pre desfi­in­ța­rea SMURD când în rea­li­tate se pro­pune doar pune­rea lui în con­cu­rență cu ope­ra­tori pri­vați?
  • de ce se pre­su­pune a pri­ori că lucru­rile vor merge mai prost cu ope­ra­tori pri­vați?

La toate aceste între­bări se dau răs­pun­suri ames­te­cate , care sar de la o pro­blema la alta și, mai ales, por­nesc de la un set de pre­ju­de­căți pe care fie­care din­tre noi le avem.

Observ că sunt unii care sunt fanii necon­di­țio­nați ai pri­va­ti­ză­rii, declarându‐se con­vinși că sta­tul nu e un bun ges­tio­nar. Ei sus­țin că Ara­fat a demi­sio­nat ca să facă niște jocuri poli­tice, că de fapt SMUR­Dul nu se desfi­in­țează, că pune­rea în con­cu­rența e bene­fică și că se poate con­trola cali­ta­tea pres­ta­ției pri­va­ți­lor. În prin­ci­piu e ade­vă­rat că sta­tul s‐a dove­dit un mana­ger prost, dar nu înseamnă că pri­va­ti­za­rea e sin­gura solu­ție. Plus că tre­buie să te asi­guri că solu­ția pri­va­ti­ză­rii nu aduce pro­bleme noi pe care până atunci nu le aveai.

De par­tea cea­laltă sunt sus­ți­nă­to­rii SMUR­Du­lui, care îl ridică în slăvi pe Raed Ara­fat, admiră inte­gri­ta­tea dove­dită prin demi­sie, con­fundă puțin SMUR­Dul cu întreg sis­te­mul de medi­cină de urgență și sus­țin că ope­ra­to­rii pri­vați vor com­plota mai întâi să scoată ser­vi­ci­ile de stat în afara lici­ta­ți­i­lor și vor insti­tui apoi un nou mono­pol, de data asta pri­vat, care va avea cos­turi mai mari.

Eu cred că există ine­xac­ti­tăți și de o parte și de alta. Fanii pri­va­ti­ză­rii au drep­tate în prin­ci­piu, dar nu au drep­tate în Româ­nia. Sus­ți­nă­to­rii lui Ara­fat sim­pli­fică lucru­rile pen­tru a‐și sus­ține cauza, dar pe fond cred că au drep­tate să reac­țio­neze așa. Să mă explic.

Fur­ni­za­rea ser­vi­ci­i­lor de urgență este un busi­ness foarte bun. Ai, n‐ai inter­ven­ții, îți pri­mești banii. Per­so­na­lul cali­fi­cat există deja pe piață, mai rămâne pro­blema dotă­ri­lor cu care tre­buie să lucrezi. Tre­buie să inves­tești și nu e vorba de bani puțini. Dacă pres­ta­ția se obține prin lici­ta­ții atunci tre­buie să te asi­guri cumva că vei câștiga, pen­tru ca nu poți să te pre­zinți la lici­ta­ție fără ambu­lanțe și per­so­nal, dar nici nu ai vrea să inves­tești dacă nu câștigi. În Româ­nia zile­lor noas­tre dilema asta se rezolvă așa: cei care vor să intre în busi­ness se înțe­leg între ei și‐și împart “caș­ca­va­lul” – aici mă bag eu și tu vii cu preț mare, din­colo te bagi tu și vin eu cu preț mare. O dată împăr­ți­rea făcută, tre­buie eli­mi­nați com­pe­ti­to­rii nedo­riți. Asta se poate face prin mani­pu­la­rea caie­tu­lui de sar­cini – aran­jezi prin șpăgi să scrie în caiet că ofer­tan­ții tre­buie să înde­pli­nească anu­mite cri­te­rii, cât mai logice cu putință, dar pe care știi că doar cei care fac parte din car­tel le înde­pli­nesc. Ches­ti­ile astea se pre­gă­tesc cu minu­ți­o­zi­tate, une­ori cu mult timp îna­inte, adică se pla­ni­fică să apară legea la un moment dat, iar bene­fi­ci­a­rii ei se apucă de făcut diverse ches­tii care să le asi­gure con­for­mi­ta­tea, apa­rent ilo­gice și nepro­fi­ta­bile, cu șase luni sau chiar un an îna­inte. La momen­tul potri­vit apare legea, se scoate caie­tul de sar­cini pre­fa­bri­cat și se pre­zintă și “con­cu­ren­ții”. Treaba e legală, impo­si­bil de demon­tat, suc­ce­sul e garan­tat.

Raed Ara­fat spune că în prima fază pri­va­ții vor veni cu pre­țuri mici ca să scoată SMUR­Dul din joc. Foarte pro­ba­bil. Cum pot face însă asta? Fie acceptă niște pier­deri ini­țiale, până la pre­lu­a­rea con­tro­lu­lui, fie cobo­ară stan­dar­dul de cali­tate. În cel de‐al doi­lea caz se poate obiecta că auto­ri­ta­tea de regle­men­tare va veghea să nu se cobo­are cali­ta­tea sub un prag de accep­ta­bi­li­tate, împie­di­când ast­fel scă­de­rea pre­țu­lui pe seama pacien­ți­lor. Dar pen­tru prima metodă nu prea există apă­rare. Dacă lici­ta­ția se face pe doi ani, imaginați‐vă că SMUR­Dul nu‐și mai aco­peră decât 50% din capa­ci­tate. Ce face cu cei­lalți oameni? Pro­ba­bil îi con­ce­di­ază, iar ei vor fugi la ope­ra­to­rii pri­vați, care îi vor aștepta cu bra­țele des­chise. În urmă­toa­rele lici­ta­ții schema se repetă, până când SMURD este scos com­plet. Dotă­rile SMURD se cum­pără la pre­țuri mici, cu oca­zia fali­men­tu­lui struc­tu­rii. Mono­po­lul pri­vat este rezol­vat. Ara­fat zice că în 3–4 ani, eu zic că depinde de durata pe care se face lici­ta­ția, pen­tru că va lua 3–4 ite­ra­ții până SMURD va fi scos din joc. Așa­dar, la înce­put e mai ren­ta­bil pen­tru pri­vați să se facă lici­ta­ții dese, anu­ale dacă se poate. Apoi “se con­stată” că e mai bună sta­bi­li­ta­tea și se vor orga­niza pe câte 4 ani. După ce SMURD e scos din joc, pri­va­ții vor începe să se plângă că nu‐și aco­peră cos­tu­rile și vor ame­nința că se retrag. Româ­nii nu pot sta fără medi­cină de urgență, nu? Deci vom plăti.

Toată schema asta se bazează pe mulți ani de obser­va­ție a antre­pre­no­ru­lui român. Pro­ve­nind din zona biș­ni­ța­ri­lor, învâr­ti­to­ri­lor și com­bi­na­to­ri­lor, prin­ci­pala lor pre­o­cu­pare este să dea țepe altora. Iar sta­tu­lui cu atât mai mult, mai ales că acolo au și lar­gul con­curs al cla­sei poli­tice, care are nevoie de finan­ța­tori pen­tru cam­pa­ni­i­lor elec­to­rale. Și ca să vedeți că lucru­rile nu sunt deloc întâm­plă­toare, dimi­neață la radio am auzit că pres­ta­to­rii de ser­vi­cii de ambu­lanță pri­vați (BGS, Scor­seze, Puls etc) au decla­rat că sunt ori­când gata să facă ser­vi­cii de urgență. Ca să vezi, au exact dotă­rile nece­sare pe care și le‐au cum­pă­rat, doar așa, ca ches­tie. Așa e antre­pre­no­rul român, pre­vă­ză­tor – mai bine să pri­so­sească decât să ne tre­bu­iască, nu?

Cred că soli­da­ri­ta­tea în jurul lui Raed Ara­fat are o altă miză. Una mai impor­tantă chiar și decât SMURD sau ser­vi­ci­ile medi­cale de urgență. Ade­vă­rata miză este dacă soci­e­ta­tea civilă este capa­bilă să reac­țio­neze la bătaia de joc pe care clasa poli­tică o numește de două­zeci de ani guver­na­rea Româ­niei. Dacă româ­nii pot să se ridice în picioare și să spună stop fur­tu­lui, incom­pe­ten­ței și impos­tu­rii. Chiar dacă pre­tex­tul este un pales­ti­nian iras­ci­bil și tem­pe­ra­men­tal, cu prea mult ego. Chiar dacă ima­gi­nea de pro­fe­si­o­nist impe­ca­bil care i s‐a creat nu e 100% jus­ti­fi­cată. Nu e rele­vant. Rele­vant e să răs­pun­dem la între­ba­rea: mai cred româ­nii în com­pe­tență și pro­fe­sio­na­lism?


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Alice

    Iar epi­so­dul mi‐a fost de folos în lepă­da­rea totală de Băsescu.
    Te lepezi de el?
    Mă leped.
    Şi de toate lucru­rile lui?
    Mă leped.
    Şi de toţi slu­ji­to­rii lui?
    Mă leped.
    Şi de toată slu­ji­rea lui?
    Mă leped.
    Şi de toată tru­fia lui?
    Mă leped.

  2. Alice

    Cred că soci­e­ta­tea care se revoltă ştie foarte bine de ce o face.
    Miş­ca­rea "SMURD" e o con­venţie. Pen­tru că miş­ca­rea tre­buia să aibă un nume. Şi atunci i s‐a spus SMURD.

    Soli­da­ri­tate
    Mora­li­tate
    Uni­tate
    Res­pon­sa­bi­li­tate
    Drep­tate

    • Sorin Sfirlogea

      Mă feresc deo­cam­dată de cuvinte mari, s‐ar putea să pară depla­sate peste ceva timp. Hai să vedem exact cum se fina­li­zează această isto­rie și apoi vom putea spune dacă a fost într‐adevăr vorba de soli­da­ri­tate, mora­li­tate, res­pon­sa­bi­li­tate. Sau doar ne‐am dorit noi să fie.

  3. Alice

    Da, şi pe mine m‐au pasio­nat eve­ni­men­tele din ulti­mele zile, prin urmare, le‐am urmă­rit şi mi‐am for­mat şi nişte păreri.
    1. Raed Ara­fat ştie ce face şi mai ales ŞTIE CU CINE ARE DE‐A FACE. Deci­zia nu mi se pare pri­pită, poves­tea e veche, vezi TED­x­Bu­cu­resti, 2009.
    http://www.youtube.com/watch?v=N_eZjikMNC4
    A avut timp des­tul să cugete la schim­bare, la ame­nin­tare.
    E o deci­zie asu­mată şi în cunoş­tinţă de cauză, şi aceea de a susţine pro­iec­tul şi aceea de a demi­siona.
    2. Raed Ara­fat are drep­tul şi dato­ria să‐şi apere pro­iec­tul. Ori­cine a făcut ceva, cât de mic, pe lumea asta, ştie că se dezvoltă un ata­şa­ment teri­bil faţă lucrul mâi­ni­lor tale, că e greu când vine cineva şi vrea să‐ţi strice jucă­ria.
    3. Marele lui merit, din­colo de acela de a crea insti­tu­ţii – mare lucru, rar lucru – e acela ca ne‐a exer­sat SOLIDARITATEA. Atunci şi acum. Atunci, când a creat Fun­da­ţia Smurd şi a înce­put colec­ta­rea celor 2%. Acum, când oame­nii se adună pen­tru o idee, pen­tru un ideal.

    P.S. Nu ştiu câtă lume ar mai redi­re­cţiona 2% către un SMURD "pri­vat".


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu