Marți seară, la sală. Mai mulți puști de vreo 10–11 ani au ve­nit în ves­tiar de la pis­cină. Doi din­tre ei, evi­dent amici, sunt mai în vervă:

- Bă, tu aveai chef de an­tre­na­ment azi?

- Jumi-juma. Da’ când am ajuns aici, mi‑a ve­nit che­ful de înot.

- Mda, și eu…

Se pre­gă­tesc de duș, își dau jos slipii.

- Bă, ce mică o ai….

- Da, bă, știu.

Pa­uză ușor je­nantă. Con­ver­sa­ția tre­nează. Cel cu aia mică revine:

- Auzi, știi că sunt oa­meni care pot să și‑o facă mare sau mică, cum vor. Nu e ușor, tre­buie să te concentrezi. 

- Da ?!?

- Da. Eu, când vin la an­tre­na­ment, mă con­cen­trez pe drum să mi‑o fac mică.

- Da? De ce?

Tă­cere.

- Așa vreau eu.

- Da’ ia fă‑o mare acum.

- Nu se poate, bă, că nu e bine să o faci mare când o ai mică.

- De ce?

- Că nu e bine…

Din nou li­niște. Cel cu aia mică, mai con­tra­a­tacă o dată:

- Bă, tu ai zbu­rat vreo­dată la Pre­si­dent Club?

- Ce‑i aia? Bu­si­ness class?

- Nu, bă. Pre­si­dent Club. Când ai două bagaje.

- A, da, dacă e cu două ba­gaje are tata…

- Da’ de câte ori ai zbu­rat până acum?

Cap­cana e în­tinsă. Dacă pro­nunță un nu­măr, ce­lă­lalt va zice unul mai mare. L‑a încuiat.

- Nu știu. De multe ori, n‑am numărat…

- Eu am zbu­rat de peste 100 de ori.

To­nul e su­pe­rior-con­clu­ziv. Vic­to­ria pare asi­gu­rată. Tac amân­doi câ­teva clipe, apoi se în­dreaptă spre dușuri.

- Bă, da’ ce mică o ai!


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.