Căderea în capcană

Poți să‑l sus­pectezi de multe pe dom­nul chel de la Cotroceni, dar nu de prostie. Nu e prima dată când con­stat că are un simț dia­bolic al real­ității și că își cal­culează cu multă îndemânare mișcările politice. Ultima ispravă este nom­i­nalizarea junelui Vic­tor ca prim min­istru. Spun june pen­tru că așa îi place pre­sei să‑l numească – PSD-istul însă nu mai e june de mult. Bine­cunos­cut pen­tru aro­ganța cu care privește către toți cei din jur, dom­nul Ponta n‑a ezi­tat să muște momeala întinsă de președ­inte, ba chiar a plescăit de vreo două ori sat­is­fă­cut, înainte să simtă înțepă­tura cârligu­lui. Doare puțin când intră în buză, dar dur­erea mai mare e aceea care abia apoi vine…

După ce am auzit că a căzut guver­nul Ungure­anu, m‑am gân­dit ime­diat că va începe o nouă tevatură cu majori­tatea care prop­une prim-ministrul. Mă aștep­tam să‑i aud pe cei de la USL văicărindu-se că nu sunt luați în con­sid­er­are ca posi­bili guver­nanți, iar pe cei de la PDL făcând uzualele lor afir­mații beli­coase. Când însă PDL-ul nu a pro­pus nimic, mi-am dat ime­diat seama că așa le‑a indi­cat Băs­escu. Nu făcea Boc așa ceva de capul lui, tre­buie că i s‑a spus să stea în banca lui. Ponta a ieșit maies­tuos la rampă, a dat cu biciul în guver­nele ante­rioare, arătând că nu au făcut ce tre­buiau să facă și că nu au ținut cont de nevoile pop­u­lației. Că n‑au readus salari­ile buge­tar­ilor la val­o­rile din 2008, că n‑au depoli­ti­zat struc­turile decon­cen­trate, că nu s‑au resti­tuit pen­si­ile, că n‑au rezil­iat con­tractele “băieților deștepți din energie”, că n‑a micșo­rat TVA-ul la pro­dusele agri­cole în folo­sul pro­ducă­to­rilor români, că n‑a mărit salariul minim pe economie. Ba mai mult, a insi­s­tat teri­bil pe prob­lema CAS-ului reținut de la pen­sion­ari, acei 5,5%, care nu se cuve­neau luați.

PDL-ul părea că s‑a făcut mic, zicând că USL tre­buie să-și asume guvernarea, UNPR-ul a dat de înțe­les că ar susține un guvern USL. Toți păreau puși cu botul pe labe. De fapt cap­cana era per­fect închisă. Dom­nul Ponta nu mai are ieșire, va tre­bui să guverneze. Luni s‑a întâl­nit cu del­e­gația FMI și a înțe­les că era mult mai bine dacă și-ar fi ținut gura. Nu are de unde să crească salari­ile, nici să resti­tuie pen­si­ile, nici nu poate micșora TVA-ul la pro­duse agri­cole, nici să mărească salariul minim pe economie. Pen­tru că tre­buie să spună de unde ia banii pen­tru așa ceva. Iar FMI-ul nu‑l lasă să mod­i­fice ținta de deficit buge­tar. Înda­torarea supli­men­tară la bănci e foarte riscantă, ratele dobânzilor sunt mari, iar mediul finan­ciar s‑ar putea să tax­eze asta ime­diat cu o reduc­ere a rating-ului de țară. Și pe bună drep­tate: o țară care se împru­mută ca să facă pomeni elec­torale este o țară nesig­ură din punct de vedere investițional. Și am o mare bănuială că nici con­tractele “băieților deștepți” nu vor putea fi clin­tite din loc. Vic­tor Ponta tre­buia să mediteze mai mult la adjec­tivul “deștepți” din această sin­tagmă și să înțe­leagă că nu dege­aba au ajuns să aibă acele con­tracte.

Vic­tor Ponta a devenit mult mai pon­derat după întâl­nirea cu FMI. A început să spună că promi­si­u­nile USL se vor împlini abia în buge­tul 2013. Că avem prob­leme finan­ciare pen­tru că guver­nele ante­rioare nu au rezol­vat niște prob­leme de resti­tuire a pro­pri­etăților con­fis­cate – e ade­vărat că sunt câteva mii de cetățeni care se pare că au câști­gat la CEDO niște pro­cese și statul tre­buie să le plătească acum despăgu­bir­ile afer­ente, câteva mil­iarde de lei. Din cauza asta deja ținta de deficit buge­tar e amenințată, nici nu mai poate fi vorba de resti­tuiri de salarii și pen­sii.

Între timp Băs­escu a devenit foarte activ în susținerea drep­turilor buge­tar­ilor și ale pen­sion­ar­ilor. A afir­mat de mai multe ori că el a cerut și ante­ri­oru­lui guvern să ia măsurile nece­sare și că acum se așteaptă ca noul guvern să aibă ca pri­or­i­tate aceste măsuri. Cleștele începe să se strângă. Pe de o parte aștep­tările oame­nilor care au auzit dis­cur­sul USL și vor să vadă lucruri con­crete. Pe de altă parte preșe­denția care va presa pe exec­u­tiv spunând că oamenii au drep­tate. Și pe de altă parte FMI care stă cu securea în spatele guver­nu­lui, gata să taie capul celor care ies din lim­itele finan­ciare ale acor­du­lui sem­nat. Dacă toate astea s‑ar fi întâm­plat după alegeri, era per­fect pen­tru USL. Ar fi invo­cat moștenirea grea de la guver­nele ante­rioare, s‑ar fi lamen­tat peste tot cât de imposi­bil e să faci ceva în deza­s­trul lăsat de PDL și ar fi avut la dis­poz­iție patru ani să pună ceva în prac­tică. Acum însă își joacă scorul elec­toral. Orice miș­care greșită va fi tax­ată de PDL. Un con­tract atribuit unui spon­sor politic – țac, în presă! O promi­si­une neono­rată ime­diat – muniție pen­tru dis­cur­sul elec­toral. Ce argu­ment mai bun poate avea PDL decât acela că “nici USL nu v‑a dat nimic pen­tru că nu este de unde, econo­mia e într‑o situ­ație difi­cilă, bla, bla, bla…” ?

Dacă ceva putea salva PDL de la un deza­s­tru politic era ca USL să-și asume guvernarea înainte de alegeri și să se dovedească inca­pa­bili să schimbe ceva în bine. Băs­escu a orches­trat genial această miș­care. Sin­gura scă­pare pen­tru USL este ca ei înșiși să-și trân­tească pro­priul guvern. Dar și PDL-ul poate juca inteligent acest episod, neprezentându-se la sesiunea de nom­i­nalizare a guver­nu­lui și făcând imposi­bilă trân­tirea guver­nu­lui, pen­tru că USL-ul s‑ar da ast­fel de gol că au votat împotrivă chiar ei, ceea ce i‑ar dis­cred­ita în ochii elec­to­rilor. E nevoie de un joc politic mult mai abil. Judecând după rân­je­tul tâmpit a lui Antonescu din tim­pul dis­cur­su­lui lui Ponta și după bine­cunos­cuta aro­ganța a lid­eru­lui PSD, nu cred că vor avea măies­tria de a ieși din această cap­cană.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Alin

    Eu mă îndoi­esc că miș­carea asta a fost pre­med­i­tată. Nu cred că a fost inven­tat politi­cianul care să dea put­erea din mână pe opoz­iția de pe gard, fie și numai pen­tru o zi. Nu. Pur și sim­plu au rămas în off­side, la umbra gân­du­lui că guver­nul Boc a tre­cut prin 10 (parcă) aseme­nea moți­uni.
    Mai e un amă­nunt care mă face să resp­ing ideea de pre­med­itare, de strate­gie ultra-subtilă: ceea ce în București, la vârf, ar putea trece drept o miș­care genială, în eșaloanele de mai jos, în țară, nu poate fi decât o greșeală de neier­tat. Iar asta n‑ar face decât să mărească în con­tin­uare hemor­a­gia de cadre din PDL.

  2. Cris

    N‑o fi bine !
    Marul otravit a fost mus­cat de Alba ca Zapada! Astep­tam Printul sal­va­tor si in tim­pul asta piticii se fac ca plang.…Asta e viz­iunea dom­nu­lui Make de la Bursa …un fel de neo-profet .
    Cert este ca nu e bine.

  3. Alice

    Eu nu cred că PDL se poate salva doar stând şi aştep­tand miş­carea greşită a USL. Cum nu cred că USL se va eroda foarte mult în cele 6 luni de guvernare.

    • Sorin Sfirlogea

      Ai drep­tate, nu poate doar să stea, dar îi ajută teri­bil greșeala asta a USL. Iar USL s‑ar putea să nu se erodeze, încep și eu să văd această posi­bil­i­tate, dar cos­tul pen­tru a nu se eroda n‑o să vrem să‑l plă­tim… O potențială soluție este inflația, prin lăsarea liberă a cur­su­lui euro, în scopul de a încasa mai mult la buget și a putea acoperi creș­ter­ile de salarii și pen­sii. Adică nu ne cresc tax­ele, ci ne sărăcesc pe toți. Iar dom­nul Florin Georgescu e spe­cial­ist în așa ceva: între 92 și 96 a ținut defici­tul buge­tar la o medie de ‑2,2%, dar cu prețul unei inflații medii de 134%…

      Bine‑o fi?


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu