De la seriozitate la prostie

Exista la un moment dat în PSD un așa-numit grup de la Cluj. În rân­durile sale fig­urile proem­i­nente erau Ioan Rus și Vasile Puș­caș, doi arde­leni cu morgă serioasă și dis­curs închegat. Din toată fauna pesedistă ei mi se păreau a fi stropul de sper­anță că stânga politică românească ar putea deveni altceva decât o adună­tură de mafioți dem­a­gogi. Și nu de puține ori au făcut ges­turi care mi-au întărit această impre­sie.

Dacă vă amintiți, în 2007 ei au fost cei care l‑au răs­tur­nat pe Ili­escu, așezându‑l în locul lui pe Geoană. Miș­carea era rev­oluționară la vre­mea aceea, când nimeni nu cre­dea că bătrânul comu­nist poate fi înlă­tu­rat din frun­tea par­tidu­lui. Cutremu­rul pesedist n‑a durat însă prea mult. Geoană a uitat prin­cipi­ile în numele cărora ajunsese în frun­tea par­tidu­lui și a lăsat reforma să cadă în desuet. Vanghe­lizarea par­tidu­lui a con­tin­uat. Rus și Puș­caș s‑au retras trep­tat din primele rân­duri ale PSD, ajungând până la a amenința — în 2009 — că vor crea o altă for­mați­une de stânga.

Atunci a apărut la avan­scenă Vic­tor Ponta. Și mi-am zis că prob­a­bil acesta e sfârși­tul defin­i­tiv al grupu­lui de la Cluj, pen­tru că nu-mi închipuiam un mai mare antag­o­nism decât acela din­tre sufi­ciența șmechere­ască a lui Ponta și seri­oz­i­tatea și decența lui Rus și Puș­caș. Dar, cum spune Topârceanu, "tim­pul suflă limpede ca vân­tul" și iată‑l pe dom­nul Rus ajuns min­istru de interne în guver­nul șmecher­așu­lui Vic­toraș.

Cu ceva timp în urmă citeam că Radu Mazăre (am difi­cultăți în a‑i aso­cia titlul de domn aces­tui golan de Con­stanța) îl crit­ica pe Ioan Rus, afir­mând că este o "dambla a lui Vic­tor Ponta" și că nu ar tre­bui să fie min­istru, dar îl acceptă până la urmă. Nimic spe­cial până aici, ăsta e modul de gândire al unei nulități pre­cum Mazăre, mi-am zis. Sur­priza totală a fost reacția lui Rus: are drep­tate, am fost cam leneș la par­tid… Mi-am zis că n‑o fi vrut să stârnească un scan­dal în PSD, dar ar fi putut măcar să nu comenteze dacă asta îi era intenția.

Pe urmă dom­nul Rus a mai comis și pros­tia de a com­plica inutil lucrurile la arestarea lui Adrian Năs­tase, pricin­uind o ade­vărată dis­pută despre corec­ti­tudinea inter­venției sale tele­fon­ice și a indi­cați­ilor prețioase date echipei de polițiști care se duceau să‑l ridice. Din toată harababura iscată, până la urmă se pare că vor plăti polițiștii, deși prob­a­bil ei sunt cel mai puțin cul­pa­bili.

Mai de curând dom­nul Rus a scos o perlă și mai mare, afir­mând că de la Aris­to­tel și Pla­ton toată lumea a pla­giat — de bună seamă apărându‑l pe Vic­toraș de acuzele de copy-paste. O aseme­nea prostie, per­fectă prin idioțe­nia ei, este atât de pen­e­trantă încât s‑ar putea ca foarte mulți să o și creadă. Ieri schim­bam câteva vorbe cu cineva pe aceeași temă — a pla­giat­u­lui lui Ponta — și inter­locu­torul meu îmi explica doct că Ponta n‑a pla­giat, ci doar a uitat să pună niște ghilimele, alt­minteri nu există doc­torat care să aducă orig­i­nal­i­tate în ziua de azi. Aceeași teorie, ace­lași tip de gândire. Păi, fraților, atunci ce mai înseamnă doc­tor­atul? Capac­i­tatea de a copia din alte lucrări?

Revenind la Rus, mă întreb ce anume l‑a deter­mi­nat să se trans­forme din leu rev­oluționar într-un cățeluș cu botul pe labe, cum e posi­bil ca un om care părea să aibă coloană ver­te­brală să ajungă să pupe mâna unui Mazăre și Ponta? Și, mai mult decât atât, ce sper­anțe mai sunt ca PSD să aibă în frunte niște oameni măcar seri­oși și decenți, dacă com­pe­tenți nu se poate?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu