Am pri­vit o parte a dez­ba­te­ri­lor de vi­neri din Par­la­ment. Eram cu­rios ce vor face UDMR, UNPR și mi­no­ri­tă­țile, pen­tru că des­pre toți cei­lalți nu aveam nici un du­biu ce par­ti­turi vor in­ter­preta fi­e­care. Dar pri­vind la des­fă­șu­ra­rea eve­ni­men­te­lor am re­mar­cat câ­teva lu­cruri — mi se pare că mi­cile scă­pări, ex­pre­sii și ges­turi ne­con­tro­late, pot des­crie foarte bine ce gân­dește ci­neva cu adevărat.

Mai în­tâi a fost ex­pre­sia lui An­to­ne­scu, de­ran­jat de ru­moa­rea pro­vo­cată în sală de pe­de­liști, după ce Mir­cea Toa­der ce­ruse ci­ti­rea avi­zu­lui CCR. Pro­blema era — se pare — că or­di­nea de zi fu­sese con­ve­nită într-un fel cu o zi îna­inte, la co­mi­sii și schim­bată apoi la pu­bli­ca­rea în Mo­ni­to­rul Ofi­cial. Ac­țiu­nea mi­roase a Ponta. De­si­gur, USL s‑a gân­dit că lec­tura avi­zu­lui în plen, trans­misă de te­le­vi­ziuni, ar pu­tea să nu‑i avan­ta­jeze așa că au decupat‑o dis­cret la ti­par. Cei de la PDL au ra­tat mo­men­tul oportun pen­tru a re­clama pro­blema, așa că in­sis­ten­țele lor nu au fă­cut de­cât ca An­to­ne­scu să se ener­veze nițel și să uite că are un mi­cro­fon des­chis în față când i‑a zis lui Zgo­nea: “ce vor, mă?”.

Apoi, o a doua scenă me­mo­ra­bilă s‑a pe­tre­cut după ce s‑au anun­țat re­zul­ta­tele vo­tu­lui din par­la­ment. Ponta stă­tea la o masă lângă An­to­ne­scu și tre­bu­iau să în­ceapă con­fe­rința de presă. Cri­nu­lui nos­tru na­țio­nal nu‑i era clar cine să ju­i­seze pri­mul în fața zia­riș­ti­lor, așa că Vic­to­raș i‑a ex­pli­cat cu un ton sa­tis­fă­cut și con­ci­li­ant: “zi tu, gata, eu sunt nu­mă­rul doi”. Caș­ca­va­lul e fru­mos fe­liat, după pohta ce-au pohtit.

Dar toate as­tea au fost po­si­bile pen­tru că UDMR, UNPR și mi­no­ri­tă­țile și-au vân­dut vo­tu­rile. Cum poate fi ne­go­ci­a­bilă sus­pen­da­rea unui pre­șe­dinte de stat? Nu e vorba des­pre o lege în care cazi la un com­pro­mis, ci la de­mi­te­rea unei func­ții foarte im­por­tante, iar în­căl­că­rile Con­sti­tu­ției de care era acu­zat nu sunt o glumă. Pen­tru asta poți con­si­dera că e vi­no­vat sau că nu, dar nu-ți poți târ­gui opi­nia. Ne­go­ci­e­rea în po­li­tica ro­mâ­nească e dusă prea de­parte. Pot să în­țe­leg că pe o lege re­nunți la niște idei pe care le ai, pen­tru a‑ți im­pune alte pre­ve­deri pe care le con­si­deri mai im­por­tante. Cu alte cu­vinte, ca să fac o ana­lo­gie cu ma­te­ma­tica, pot să în­țe­leg că într-un in­ter­val de va­lori în­tre 0 și 100 poți fi con­vins să te muti de la 38 la 49. Dar ceea ce s‑a în­tâm­plat vi­neri a fost o tre­cere de la 0 la 100, de la nu la da. Prin ceea ce au fă­cut au de­mon­strat — dacă mai era ne­voie — că a sus­penda un pre­șe­dinte e cât se poate de lesne de în­dată ce ți-ai sus­pen­dat conștiința.

Se zvo­nește că toate aceste trei gru­puri par­la­men­tare au ce­rut re­nun­ța­rea la uni­no­mi­na­lul pur la vi­i­toa­rele ale­geri, care le-ar fi dez­a­van­ta­jat ma­jor. N‑am au­zit ni­mic des­pre com­pro­mi­sul în­che­iat, dar pro­ba­bil că vom avea răs­pun­sul în cu­rând, când se va trece la pre­gă­ti­rea ale­ge­ri­lor. Vom ve­dea pe câți ar­ginți și-au vân­dut pie­lea acești oa­meni, care până mai ieri erau sus­ți­nă­to­rii lui Bă­sescu. Și mai ales vom ve­dea dacă USL își va ține pro­mi­siu­nile, pen­tru că to­tul e po­si­bil în lu­mea lip­sită de ca­rac­ter a po­li­ti­cii românești.

Mai spun o dată: Bă­sescu NU este pre­șe­din­tele de care Ro­mâ­nia are ne­voie. Așa­dar toate aceste ob­ser­va­ții nu sunt fă­cute pen­tru a‑i lua par­tea, pen­tru că 90% din ceea ce i se în­tâm­plă și‑a pre­gă­tit el în­suși prin com­por­ta­men­tul său po­li­tic. Dar mă uit cu în­gri­jo­rare la clasa asta po­li­tică și-mi dau seama cum tre­buie să arate re­la­ți­ile din­tre ei. O adu­nă­tură de lași, min­ci­noși, du­pli­ci­tari, aro­ganți, pu­e­rili și in­fa­tu­ați. Ce poate să iasă bun din ei? Dar mai în­gri­jo­ră­tor de atât: cât de proști sun­tem ca po­por de‑i tot vân­tu­răm pe ace­iași în sus și‑n jos, fără rost, spe­rând că de mâine se vor schimba?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Daniel C

    Sa­lut Sorin,

    Am ur­mă­rit ar­ti­co­lele tale cu plă­cere și tre­buie să spun că sun­tem în asen­ti­ment. Este stu­pe­fi­ant ce se în­tâm­plă în Ro­mâ­nia, până unde poate merge ne­sim­ți­rea, lă­co­mia, min­ciuna prin­tre po­li­ti­cieni, și de o parte și de alta, cum po­po­rul pare hi­p­no­ti­zat și lip­sit de re­ac­ție la toate ac­țiu­nile cla­sei po­li­tice, după cum spu­neai și tu se pare că me­mo­ria co­lec­tivă e din ce în ce mai vo­la­tilă și se poate re­seta cu 1 kg de ulei sau de fă­ină, sau cu 2 mici cu muș­tar și pâine. Opi­nia pu­blică e amor­țită, poate obo­sită sau scâr­bită (sper eu) de mi­to­că­nia și ne­sim­ți­rea crasă a po­li­ti­ce­ni­lor ce apar pe sti­clă, de lipsa de co­loană ver­te­brală, de lo­gică mi­nimă și de lipsa de bun simț cu care ne “hră­nesc” constant.
    O dată cu moar­tea lui Co­posu am ră­mas o țară fără po­li­ti­cieni al­truiști, en­tu­ziaști și ani­mați de o ide­o­lo­gie clară — ori­care ar fi aceea de stânga, de cen­tru sau de dreapta — fără po­li­ti­cieni cin­stiți care să fie o sursă de in­spi­ra­ție pen­tru al­ții. A fi po­li­ti­cian in Ro­ma­nia de as­tăzi în­seamă apar­te­nența la o castă, în­seamnă com­pli­ci­tate și pu­pin­cu­rism, în­seamnă un mij­loc de îm­bo­gă­țire ra­pidă și în­seamnă asu­ma­rea de­gra­dă­rii ca fi­ință umană.

    Și atunci, pen­tru a re­flecta re­a­li­ta­tea, ar tre­bui să le pro­pu­nem să schimbe ju­rămân­tul pe care îl de­pun “ale­șii” iar în loc de Bi­blie să pună mâna pe un teanc de bani cât mai gros și să răs­pundă sin­cer, din toată inima și cu toată con­vin­ge­rea la întrebările:

    - “Te le­pezi de bu­nul simț?”
    — “Mă le­păd!” ar tre­bui să fie răspunsul.
    — “Te le­pezi de res­pec­tul de sine?”
    — “Mă le­păd!” ar tre­bui să fie răspunsul.
    — “Te le­pezi de va­lo­rile morale?”
    — “Mă le­păd!” ar tre­bui să fie răspunsul.
    — “Te le­pezi de va­lo­rile morale?”
    — “Mă le­păd!” ar tre­bui să fie răspunsul.
    — “Atunci fi­ule, me­riți să faci parte din clasa po­li­tică a aces­tei tări! Fe­li­ci­tări!” — ar tre­bui să vină ac­cep­tul fi­nal și re­a­cu­vân­ta­rea unui ve­te­ran dacă pre­ten­den­tul a răs­puns co­rect la toate întrebările.

  2. Gabila

    Buna si de­mo­cra­tia asta la ceva.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.