Am privit o parte a dezbaterilor de vineri din Parlament. Eram curios ce vor face UDMR, UNPR și minoritățile, pentru că despre toți ceilalți nu aveam nici un dubiu ce partituri vor interpreta fiecare. Dar privind la desfășurarea evenimentelor am remarcat câteva lucruri — mi se pare că micile scăpări, expresii și gesturi necontrolate, pot descrie foarte bine ce gândește cineva cu adevărat.
Mai întâi a fost expresia lui Antonescu, deranjat de rumoarea provocată în sală de pedeliști, după ce Mircea Toader ceruse citirea avizului CCR. Problema era — se pare — că ordinea de zi fusese convenită într-un fel cu o zi înainte, la comisii și schimbată apoi la publicarea în Monitorul Oficial. Acțiunea miroase a Ponta. Desigur, USL s‑a gândit că lectura avizului în plen, transmisă de televiziuni, ar putea să nu‑i avantajeze așa că au decupat‑o discret la tipar. Cei de la PDL au ratat momentul oportun pentru a reclama problema, așa că insistențele lor nu au făcut decât ca Antonescu să se enerveze nițel și să uite că are un microfon deschis în față când i‑a zis lui Zgonea: “ce vor, mă?”.
Apoi, o a doua scenă memorabilă s‑a petrecut după ce s‑au anunțat rezultatele votului din parlament. Ponta stătea la o masă lângă Antonescu și trebuiau să înceapă conferința de presă. Crinului nostru național nu‑i era clar cine să juiseze primul în fața ziariștilor, așa că Victoraș i‑a explicat cu un ton satisfăcut și conciliant: “zi tu, gata, eu sunt numărul doi”. Cașcavalul e frumos feliat, după pohta ce-au pohtit.
Dar toate astea au fost posibile pentru că UDMR, UNPR și minoritățile și-au vândut voturile. Cum poate fi negociabilă suspendarea unui președinte de stat? Nu e vorba despre o lege în care cazi la un compromis, ci la demiterea unei funcții foarte importante, iar încălcările Constituției de care era acuzat nu sunt o glumă. Pentru asta poți considera că e vinovat sau că nu, dar nu-ți poți târgui opinia. Negocierea în politica românească e dusă prea departe. Pot să înțeleg că pe o lege renunți la niște idei pe care le ai, pentru a‑ți impune alte prevederi pe care le consideri mai importante. Cu alte cuvinte, ca să fac o analogie cu matematica, pot să înțeleg că într-un interval de valori între 0 și 100 poți fi convins să te muti de la 38 la 49. Dar ceea ce s‑a întâmplat vineri a fost o trecere de la 0 la 100, de la nu la da. Prin ceea ce au făcut au demonstrat — dacă mai era nevoie — că a suspenda un președinte e cât se poate de lesne de îndată ce ți-ai suspendat conștiința.
Se zvonește că toate aceste trei grupuri parlamentare au cerut renunțarea la uninominalul pur la viitoarele alegeri, care le-ar fi dezavantajat major. N‑am auzit nimic despre compromisul încheiat, dar probabil că vom avea răspunsul în curând, când se va trece la pregătirea alegerilor. Vom vedea pe câți arginți și-au vândut pielea acești oameni, care până mai ieri erau susținătorii lui Băsescu. Și mai ales vom vedea dacă USL își va ține promisiunile, pentru că totul e posibil în lumea lipsită de caracter a politicii românești.
Mai spun o dată: Băsescu NU este președintele de care România are nevoie. Așadar toate aceste observații nu sunt făcute pentru a‑i lua partea, pentru că 90% din ceea ce i se întâmplă și‑a pregătit el însuși prin comportamentul său politic. Dar mă uit cu îngrijorare la clasa asta politică și-mi dau seama cum trebuie să arate relațiile dintre ei. O adunătură de lași, mincinoși, duplicitari, aroganți, puerili și infatuați. Ce poate să iasă bun din ei? Dar mai îngrijorător de atât: cât de proști suntem ca popor de‑i tot vânturăm pe aceiași în sus și‑n jos, fără rost, sperând că de mâine se vor schimba?
11:07
Salut Sorin,
Am urmărit articolele tale cu plăcere și trebuie să spun că suntem în asentiment. Este stupefiant ce se întâmplă în România, până unde poate merge nesimțirea, lăcomia, minciuna printre politicieni, și de o parte și de alta, cum poporul pare hipnotizat și lipsit de reacție la toate acțiunile clasei politice, după cum spuneai și tu se pare că memoria colectivă e din ce în ce mai volatilă și se poate reseta cu 1 kg de ulei sau de făină, sau cu 2 mici cu muștar și pâine. Opinia publică e amorțită, poate obosită sau scârbită (sper eu) de mitocănia și nesimțirea crasă a politicenilor ce apar pe sticlă, de lipsa de coloană vertebrală, de logică minimă și de lipsa de bun simț cu care ne “hrănesc” constant.
O dată cu moartea lui Coposu am rămas o țară fără politicieni altruiști, entuziaști și animați de o ideologie clară — oricare ar fi aceea de stânga, de centru sau de dreapta — fără politicieni cinstiți care să fie o sursă de inspirație pentru alții. A fi politician in Romania de astăzi înseamă apartenența la o castă, înseamnă complicitate și pupincurism, înseamnă un mijloc de îmbogățire rapidă și înseamnă asumarea degradării ca ființă umană.
Și atunci, pentru a reflecta realitatea, ar trebui să le propunem să schimbe jurământul pe care îl depun “aleșii” iar în loc de Biblie să pună mâna pe un teanc de bani cât mai gros și să răspundă sincer, din toată inima și cu toată convingerea la întrebările:
- “Te lepezi de bunul simț?”
— “Mă lepăd!” ar trebui să fie răspunsul.
— “Te lepezi de respectul de sine?”
— “Mă lepăd!” ar trebui să fie răspunsul.
— “Te lepezi de valorile morale?”
— “Mă lepăd!” ar trebui să fie răspunsul.
— “Te lepezi de valorile morale?”
— “Mă lepăd!” ar trebui să fie răspunsul.
— “Atunci fiule, meriți să faci parte din clasa politică a acestei tări! Felicitări!” — ar trebui să vină acceptul final și reacuvântarea unui veteran dacă pretendentul a răspuns corect la toate întrebările.
17:07
Buna si democratia asta la ceva.