Vin alegerile

Ieri, în vreme ce mergeam către casă cu mașina, ascul­tam radio Europa FM. Se anunța un inter­viu cu tanti Mare­ana Câm­peanu — această doamnă gospod­ină din Dru­mul Taberei, care s‑a trans­for­mat mirac­u­los din con­tabil sta­tis­ti­cian în min­istrul muncii — iar subiec­tul era unul foarte intere­sant: majo­rarea ind­em­niza­ției de creștere a copilu­lui de la 75% din salariul net, la 85%. Sin­cer, pe mine nu mă pasiona foarte tare suma care se acordă mămi­cilor pen­tru că nu mai am nici un plan în priv­ința asta, dar eram curios cum se con­stru­iește moti­vația măsurii, pen­tru că eram sigur că nu se va recunoaște că se încearcă o pomană elec­torală.

Tanti Mare­ana a com­părut în inter­viu în nota sa obiș­nu­ită: serioasă ca un cio­clu. Se spune că seri­oz­i­tatea este ultimul refugiu al celor cu o inteligență mediocră — în cazul de față expre­sia este cât se poate de nimer­ită. Tonul grav și cal­cu­lat al per­son­aju­lui tre­buia să ne trans­mită fap­tul că prob­lema o pre­ocupa în exager­ată măsură și, sub pre­siunea logicii și a bunului simț, nu se putea să nu se găsească grab­nică rezolvare chestiu­nii în cauză. Tanti Mare­ana ne‑a spus că nu e nor­mal să iei oame­nilor un drept fără să le dai posi­bil­i­tatea de a se adapta la noile condiții leg­isla­tive. Pe bune?!?

În primul rând nu prea înțe­leg de ce ind­em­niza­ția de creștere a copilu­lui e un drept. Nu e pre­văzută în con­sti­tuție la capi­tolul de drep­turi și lib­ertăți fun­da­men­tale. E doar o măsură finan­ciară care ar tre­bui să încu­ra­jeze natal­i­tatea, dar priv­ită din acest unghi, se poate cal­i­fica drept ben­efi­ciu, nu ca drept. Am putea imag­ina o situ­ație cum este cea din China, când creșterea pop­u­lației să nu mai fie dezirabilă și atunci să se sis­teze acest tip de facil­i­tate.

Con­comi­tent tanti Mare­ana deb­itează și o prostie: cum ar fi posi­bil — în cazul ind­em­niza­ției de creștere a copilu­lui — să dai posi­bil­i­tatea adap­tării la noile condiții leg­isla­tive? Adică să le spunem femeilor "vă rugăm să nu mai rămâneți gra­vide până la 1 ian­uarie ca să putem schimba ind­em­niza­ția"?

Desigur, măsura nu e elec­torală, e un act de drep­tate, zice 'mneaei. Doar că la între­barea care va fi impactul finan­ciar al creș­terii ind­em­niza­ției, tanti Mare­ana a zis că nu știe, nu are cifre exacte deo­cam­dată. Atunci cum a făcut socoteala dacă are buget sufi­cient? Păi n‑a făcut. Și de ce n‑a făcut? Păi pen­tru că măsura s‑a hotărât la par­tid, că vin alegerile, nu?

* * *

A mai apărut în ultima vreme și un nene dep­u­tat PSD, migrat acolo de la PDL, care a comis o idee genială: să scu­tim de impozite per­son­alul din culte. În susținerea ideii tipul își dă măsura genial­ității — cică așa am recunoaște con­tribuția lor în soci­etate. Să mori tu, neică!

Cel mai rel­e­vant comen­tariu mi s‑a părut a fi cel din Deșteptarea — Europa FM: cred că Petre­anu explica acolo că avem 56.000 de per­soane care fac parte din această cat­e­gorie pro­fe­sion­ală, că lor li se alocă un buget de 800 mil­ioane lei pe an (fără a socoti aici sub­venți­ile de stat pen­tru con­stru­irea de bis­erici), iar cu banii ăștia am putea mări salari­ile medicilor cu 60%. Sau ale pro­fe­so­rilor. Iar popii vă asigur că n‑ar muri de foame…

Ce vroia de fapt dom­nul dep­u­tat? Păi se gân­dea prob­a­bil că popii ar putea să povățuiască eno­ri­așii cu cine e bine să voteze, ca să nu fie rău. Că uite, mai sunt doar vreo două luni și vin alegerile…

* * *

După prob­lemele de la Oltchim, care trimit pe dru­muri vreo 3200 de oameni șî famili­ile lor, guver­nul Ponta pare că o să mai încaseze niște pumni în gură de la sin­er­gia faptelor, aia care nu eludează mean­drele con­cre­tu­lui. Rușii de la Mechel dau semne de ner­voz­i­tate și scot la vân­zare com­pani­ile pe care le dețin: Mechel Târ­gov­işte, Mechel Câmpia Turzii, Laminorul Brăila şi Duc­til Steel. Încă niște mii de oameni ar putea ieși în stradă. Une­ori mă gân­desc că, omițând faza cu sus­pendarea sa, Băs­escu a antic­i­pat per­fect cum o să-și dea USL-ul cu stân­gul în drep­tul pe fun­dalul unui con­text eco­nomic care se anunța tot mai prost și i‑a poftit la guvernare. Une­ori, când ai de a face cu berbeci, nu tre­buie decât să te dai la o parte și să‑i lași să intre cu capul în zid.

Lib­er­alii par să se eschiveze, strate­gic, lăsându‑l pe Ponta să încaseze toate ponoasele gafelor din ultima vreme. Crinișorul nost' național a luat o pauză de apariții pub­lice, că pauză de muncă a luat de când s‑a năs­cut. Ba mai mult, peneliștii au început să‑l atace pe Florin Georgescu — un fel de stâlp al guver­nu­lui — că ar fi cumva vino­vat că n‑a dat un aju­tor de stat către Oltchim și să amâne ast­fel pri­va­ti­zarea până după alegeri. Adică lib­er­alii — de dreapta — îi reproșează unui PSD-ist că n‑a luat măsuri social­iste. Nu‑i așa că e min­unat că vin alegerile?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu