Ieri, în vreme ce mer­geam că­tre casă cu ma­șina, as­cul­tam ra­dio Eu­ropa FM. Se anunța un in­ter­viu cu tanti Ma­reana Câm­peanu — această doamnă gos­po­dină din Dru­mul Ta­be­rei, care s‑a trans­for­mat mi­ra­cu­los din con­ta­bil sta­tis­ti­cian în mi­nis­trul mun­cii — iar su­biec­tul era unul foarte in­te­re­sant: ma­jo­ra­rea in­dem­ni­za­ției de creș­tere a co­pi­lu­lui de la 75% din sa­la­riul net, la 85%. Sin­cer, pe mine nu mă pa­siona foarte tare suma care se acordă mă­mi­ci­lor pen­tru că nu mai am nici un plan în pri­vința asta, dar eram cu­rios cum se con­stru­iește mo­ti­va­ția mă­su­rii, pen­tru că eram si­gur că nu se va re­cu­noaște că se în­cearcă o po­mană elec­to­rală.

Tanti Ma­reana a com­pă­rut în in­ter­viu în nota sa obiș­nu­ită: se­ri­oasă ca un cio­clu. Se spune că se­ri­o­zi­ta­tea este ul­ti­mul re­fu­giu al ce­lor cu o in­te­li­gență me­di­o­cră — în ca­zul de față ex­pre­sia este cât se poate de ni­me­rită. To­nul grav și cal­cu­lat al per­so­na­ju­lui tre­buia să ne trans­mită fap­tul că pro­blema o pre­o­cupa în exa­ge­rată mă­sură și, sub pre­siu­nea lo­gi­cii și a bu­nu­lui simț, nu se pu­tea să nu se gă­sească gra­b­nică re­zol­vare ches­tiu­nii în ca­uză. Tanti Ma­reana ne‑a spus că nu e nor­mal să iei oa­me­ni­lor un drept fără să le dai po­si­bi­li­ta­tea de a se adapta la no­ile con­di­ții le­gi­sla­tive. Pe bune?!?

În pri­mul rând nu prea în­țe­leg de ce in­dem­ni­za­ția de creș­tere a co­pi­lu­lui e un drept. Nu e pre­vă­zută în con­sti­tu­ție la ca­pi­to­lul de drep­turi și li­ber­tăți fun­damen­tale. E doar o mă­sură fi­nan­ci­ară care ar tre­bui să în­cu­ra­jeze na­ta­li­ta­tea, dar pri­vită din acest unghi, se poate ca­li­fica drept be­ne­fi­ciu, nu ca drept. Am pu­tea ima­gina o si­tu­a­ție cum este cea din China, când creș­te­rea po­pu­la­ției să nu mai fie dezi­ra­bilă și atunci să se sis­teze acest tip de fa­ci­li­tate.

Con­co­mi­tent tanti Ma­reana de­bi­tează și o pros­tie: cum ar fi po­si­bil — în ca­zul in­dem­ni­za­ției de creș­tere a co­pi­lu­lui — să dai po­si­bi­li­ta­tea adap­tă­rii la no­ile con­di­ții le­gi­sla­tive? Adică să le spu­nem fe­me­i­lor “vă ru­găm să nu mai rămâ­neți gra­vide până la 1 ia­nu­a­rie ca să pu­tem schimba in­dem­ni­za­ția”?

De­si­gur, mă­sura nu e elec­to­rală, e un act de drep­tate, zice ‘mneaei. Doar că la în­tre­ba­rea care va fi im­pac­tul fi­nan­ciar al creș­te­rii in­dem­ni­za­ției, tanti Ma­reana a zis că nu știe, nu are ci­fre exacte deo­cam­dată. Atunci cum a fă­cut so­co­teala dacă are bu­get su­fi­cient? Păi n‑a fă­cut. Și de ce n‑a fă­cut? Păi pen­tru că mă­sura s‑a ho­tă­rât la par­tid, că vin ale­ge­rile, nu?

* * *

A mai apă­rut în ul­tima vreme și un nene de­pu­tat PSD, mi­grat acolo de la PDL, care a co­mis o idee ge­ni­ală: să scu­tim de im­po­zite per­so­na­lul din culte. În sus­ți­ne­rea ideii ti­pul își dă mă­sura ge­ni­a­li­tă­ții — cică așa am re­cu­noaște con­tri­bu­ția lor în so­ci­e­tate. Să mori tu, neică!

Cel mai re­le­vant co­men­ta­riu mi s‑a pă­rut a fi cel din Deș­tep­ta­rea — Eu­ropa FM: cred că Pe­treanu ex­plica acolo că avem 56.000 de per­soane care fac parte din această ca­te­go­rie pro­fe­sio­nală, că lor li se alocă un bu­get de 800 mi­li­oane lei pe an (fără a so­coti aici su­b­ven­ți­ile de stat pen­tru con­stru­i­rea de bi­se­rici), iar cu ba­nii ăș­tia am pu­tea mări sa­la­ri­ile me­di­ci­lor cu 60%. Sau ale pro­fe­so­ri­lor. Iar po­pii vă asi­gur că n‑ar muri de foame…

Ce vroia de fapt dom­nul de­pu­tat? Păi se gân­dea pro­ba­bil că po­pii ar pu­tea să po­vă­țu­iască eno­ri­a­șii cu cine e bine să vo­teze, ca să nu fie rău. Că uite, mai sunt doar vreo două luni și vin ale­ge­rile…

* * *

După pro­ble­mele de la Olt­chim, care tri­mit pe dru­muri vreo 3200 de oa­meni șî fa­mi­li­ile lor, gu­ver­nul Ponta pare că o să mai în­ca­seze niște pumni în gură de la si­ner­gia fap­te­lor, aia care nu elu­dează mean­drele con­cre­tu­lui. Ru­șii de la Me­chel dau semne de ner­vo­zi­tate și scot la vân­zare com­pa­ni­ile pe care le de­țin: Me­chel Târ­go­vi­şte, Me­chel Câm­pia Tur­zii, La­mi­no­rul Brăila şi Duc­til Steel. Încă niște mii de oa­meni ar pu­tea ieși în stradă. Une­ori mă gân­desc că, omițând faza cu sus­pen­da­rea sa, Bă­sescu a an­ti­ci­pat per­fect cum o să-și dea USL-ul cu stân­gul în drep­tul pe fun­da­lul unui con­text eco­no­mic care se anunța tot mai prost și i‑a poftit la gu­ver­nare. Une­ori, când ai de a face cu ber­beci, nu tre­buie de­cât să te dai la o parte și să‑i lași să in­tre cu ca­pul în zid.

Li­be­ra­lii par să se es­chi­veze, stra­te­gic, lăsându‑l pe Ponta să în­ca­seze toate po­noa­sele ga­fe­lor din ul­tima vreme. Cri­ni­șo­rul nost’ na­țio­nal a luat o pa­uză de apa­ri­ții pu­blice, că pa­uză de muncă a luat de când s‑a năs­cut. Ba mai mult, pe­ne­liș­tii au în­ce­put să‑l atace pe Flo­rin Ge­or­gescu — un fel de stâlp al gu­ver­nu­lui — că ar fi cumva vi­no­vat că n‑a dat un aju­tor de stat că­tre Olt­chim și să amâne ast­fel pri­va­ti­za­rea până după ale­geri. Adică li­be­ra­lii — de dreapta — îi re­pro­șează unui PSD-ist că n‑a luat mă­suri so­ci­a­liste. Nu‑i așa că e mi­nu­nat că vin ale­ge­rile?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.