Se vorbește mult despre educația religioasă din școli în ultima vreme. Presa întoarce subiectul pe toate părțile, îl stoarce de toate înțelesurile politice pe care le-ar putea vreodată scoate din el, dar nimeni nu vrea să ducă discuția până la esența lucrurilor. Când vine vorba de religie ne învârtim toți în jurul cozii, lipsiți de curajul de a spune da sau nu, de a tranșa. Până la urmă, credincioși sau nu, toți ne luăm o măsură de siguranță neîmpingând lucrurile la limita care le-ar da o rezoluție clară principalei întrebări: vrem sau nu religie în viața noastră? Oricât de vehement atei am fi, nu ne putem opri întrebarea: și dacă totuși există o judecată de apoi? Neștiind răspunsul, facem discret și prudent doi-trei pasi înapoi — lasă, dragă, să învețe copilul Biblia, că nu‑i strică…
Cei mai vehemenți critici ai educației religioase se plâng cui are timp să‑i asculte că orele de religie îi îndoctrinează pe copii, le amputează liberul arbitru, ceea ce desigur este un lucru rău și drept urmare ar trebui să nu se predea religie în școală. Alții, mai subtili, au o abordare din perspectiva “politically correct”: de ce tocmai creștinismul, de ce nu și alte religii? Mie îmi displace profund ideea de a prezenta religiile ca pe un fel de tavă cu bombonele, de pe care copilul e invitat să aleagă ce îi place. O religie devine personală printr-un transfer de emoții și experiențe la nivel spiritual, prin legătura pe care o crează mediul în care te formezi între un plan real-cotidian și un plan mistic-ideatic, care continuă dincolo de orizontul cunoașterii empirice. Și e absolut normal să începi această călătorie personală deschizând ușa frecventată de cei din preajma ta, care-ți pot sprijini primii pași.
Cât despre liberul arbitru distrus de orele de educație religioasă, să fim serioși, nu poate fi decât o glumă… Ca și cum n‑am avea destule exemple de sataniști iscați din sânul unor cucernice familii. Cei ce invocă acest argument împotriva educației religioase trebuie mai întăi să-și răspundă la o întrebare simplă: cum poți alege fără a cunoaște? De unde știi că vrei să fii ateu, dacă nu ai nici cea mai vagă idee despre ce îți propune o religie? Mulțimea de așa-ziși liber cugetători moderni nu-mi pare formată majoritar din inși care au ales ateismul după o dreaptă cumpănire, ci mai degrabă din cei ce au decis că le e prea lene să afle și mult mai comod să se autodeclare proprii lor zei.
Orice religie a lumii este, înainte de toate, un manual de conduită morală. Trăiesc cu convingerea că o lume de creștini și musulmani care ar urma perceptele propriei religii ar fi mult mai frumoasă din punct de vedere moral. Neenumerându-le, nu exclud budismul, nici iudaismul și nici o altă religie a lumii. În esență, învățățurile și pildele lor acoperă zona aceea de comportament care nu e ilegală, dar se află în afara comportamentului acceptabil social. Toate cultivă respectul față de semenii tăi, față de lumea care te înconjoară și atitudinea de umilitate care se învecinează cu modestia. Ce e rău în a învăța acest mod de a te raporta la lume? Că există sau nu o entitate judecătorească, care să-ți măsoare faptele la o judecată de apoi, poți decide singur mai târziu, după ce ai înțeles și practicat codul moral propus de religie. Cum îți reprezinți această entitate supremă ține de gradul de cultură pe care îl acumulezi ulterior și de propriile experiențe spirituale.
Nu am folosit cuvântul biserică. Găsesc că există o distincție clară între religie și biserică. Religia este spațiul spiritual al unei comunități umane, în timp ce biserica este o formă organizată de practicare a unei religii, pe care poți s‑o alegi sau nu. Nu cred că ești mai puțin creștin dacă respecți cele zece porunci, dar nu bați mătănii în biserică. Preotul este doar un mijlocitor între fiecare dintre noi și religie, dar pervertirea rolului său a ajuns azi prea departe ca să mai fie acceptabil din punctul meu de vedere. Nu întorc spatele creștinismului, doar pentru că mă dezgustă niște semeni ai mei care n‑au vocație preoțească. Nu înțeleg judecata de apoi în sensul ei fizic, punitiv-dureros, ci într-unul metaforic. Nu personific Dumnezeul creștin într-un bătrân cu barbă albă care ne privește de sus, ci poate ca pe o entitate difuză, imaterială, care înglobează spiritualitatea universală, din care fiecare om primește o cuantă la naștere și misiunea de o returna înzecită și îmbogățită la finele vieții, iar Isus reprezintă pentru mine exemplul concret al acestui filozofii de a da mai mult decât iei. Nu cred că musulmanii sau budiștii sunt păgâni, ci doar că ei intră într-un același spațiu al spiritualității religioase pe o altă ușă decât cei de altă religie.
Educația religioasă ar trebui să continue în școli. Probabil că ar trebui să ne gândim cum putem să o scoatem de sub controlul bisericii, ca să nu devină un instrument de propagandă pentru umplerea cutiei milei.
19:10
Dacă orice religie a lumii este un manual de conduită morală, și dacă esența acestei conduite este aceeași la toate, nu rezultă de aici că s‑ar putea studia oricare din religii și s‑ar obține, dpdv al învățăturilor morale, același rezultat? Și totuși, majoritatea celor care insistă pentru predarea religiei în școli, insistă pentru predarea unei anumite religii. Poate pentru că nu sunt neapărat interesați de aspectele morale ale religiei, în general, ci de practicile specifice uneia în particular?
După umila mea părere, religiile lumii sunt în mod clar un subiect ce ține de cultura universală, care ar merita a fi studiat –de cei pe care‑i interesează– în acest context. Ca atare, cred că un curs de istorie a religiilor ar fi ideal ca propunere pentru școlile patriei. (Iar ca antidot pentru potențialul plictis pe care un astfel de curs l‑ar putea genera aș vedea cursul ca fiind unul opțional, adică servit doar de cei care ar fi interesați de el. O măsură pe care, din același motiv, aș vedea‑o aplicată la multe alte cursuri predate‑n școli.)
Astea fiind spuse, problema mea personală cu religiile abrahamice este că, în esență, par a fi niște povești fantastice care au la fel de mult suport în realitate precum povestea cu Moș Crăciun. Toate miracolele și supranaturalul de care abundă narațiunea biblică (presupun că și cea coranică, dar mărturisesc că n‑am studiat‑o decât superficial) sunt pur și simplu incredibile, adică de necrezut. Mi‑e imposibil să accept simultan că omul a fost zămislit din lut dar și că a apărut printr-un proces evolutiv ce a produs nenumărate alte specii pe un traseu ce se-ntinde de‑a lungul a miliarde de ani. Idem cu geneza Pământului. Etc. Pus față‑n față cu astfel de conflicte aleg invariabil ceea ce-mi pare mai rațional, mai de „bun gust”. Concluzia la care ajung e că chiar dacă religiile conțin un sâmbure de-nțelepciune (lecția de morală), prea l‑au ambalat într-un munte de baliverne ca să merite studiat așa, „la pachet”.
Nu văd nici un motiv bun pentru care ceea ce ține de morală nu s‑ar putea studia ca un subiect de sine stătător, disjunct de religie.
11:10
Judecata de apoi este BauBau-ul care il forteaza pe om , o entitate slaba si violenta prin definitie sa se comporte in normele acceptate ale societatii. Cam asta se poate intelege, ca fara sa fie terifiat de judecata de apoi omul nu ar face decat rau , sau oricum mai mult rau decat in momentul in care e teama de pedeapsa eterna.
Ateii evident sunt cel mai rau lucru pentru ca ei nu se tem de aceasta pedeapsa(pentru ca nu cred ca ar exista ceva care sa o distribuie) deci implicit se tin numai de prostii si rele. Nu se poate concepe o viata in care manualul de conduita sociala este discernamantul, un trai bun alaturi de semeni si in pace fara sa fim supervizati la tot pasul de o entitate atot puternica si omni prezenta.
Inteleg ca beneficiile unei religii sunt imense pentru psihicul uman, pentru ca iti dau speranta ca vei exista pentru totdeauna(viata dupa moarte) si atunci nu ai de ce sa realizezi si sa contemplezi ca existenta ta este limita, ca esti insignifiiant in univers si ordinea cosmica(oricare ar fi ea) si cel mai terifiant, ca la un moment dat pur si simplu vei inceta sa existi.
De aceea vad religia ca refugiul celor slabi.
In rest, nimic in istoria noastra nu a adus lafel de multe atrocitati ca religia(mici exemple ca Cruciade, Inchizitie, epurari, etc).
Din pacate cred ca religia va exista de‑a pururi pentru ca intotdeauna vor fi mai multi dispusi sa creada decat sa cerceteze si analizeze.
8:10
Religia nu e doar un manual de conduita morala. Ea vine la pachet see you destule lucruri depasite sau chiar gresite, care ajung sa faca un deserviciu oamenilor. Si ca tot veni vorba de conduita morala impusa de religie, de cele mai multe ori ne uitam doar la lucrurile considerate pozitive. Se pot gasi destule exemple de conduita morala in Biblie care in ziua de azi n‑ar mai fi acceptate in societatea noastra. Se pot gasi destule exemple de conduita morala in unele societati islamice in prezent pe care la fel, europenii nu le-ar accepta. Cred ca este exact pe dos: idealurile de conduita morala a societatii au fost imprumutate (poate si putin modificate pe alocuri) de religie. Iar daca oamenii religiosi urmeaza conduita morala propovaduita de religie, ateii ce conduita morala urmeaza? Se poate argumenta ca ateii sunt mai putin morali decat oamenii religiosi? Nu cred. Poate ca situatia e chiar invers: de multe ori, ateii dovedesc o conduita morala mai buna decat oamenii religiosi. Una peste alta, moralitatea e un lucru foarte subiectiv, care tine in principal de societatea in care traiesc oamenii. Iar religia ca si manual de conduita morala nu mi se pare cea mai buna alegere. Dupa parerea mea, este necesar ca tinerii sa invete conduita morala in scoli, dar nu prin intermediul religiei.
Iar celalalt rol util al religiei, cel de a ajuta omul sa transceada propria sa micime, de a se simti parte din ceva maret, absolut, poate fi realizat prin alte moduri: prin arta, filozofie, contemplarea universului.
Religia mi se pare solutia cea mai comoda, dar si see you efecte secundare nocive, de a oferi oamenilor busola morala si transcendenta spirituala.
8:10
ar trebui sa evitam sa fim superficiali cand abordam astfel de subiecte
8:10
Sper că știi și oameni religioși cărora religia nu le‑a fost nocivă și au știut să o privească în mod constructiv 🙂
8:10
Eu cunosc, se pare ca Ciprian Iamandi nu stie niciunul 🙂
8:10
ma bucur sa gasesc astfel de ganduri intr-un articol. Nu sunt singura care crede ca religia nu este nimic altceva decat o comoditate 🙂
8:10
“Oricât de vehement atei am fi, nu ne putem opri întrebarea: și dacă totuși există o judecată de apoi?” ‑va spun eu sigur ca nu exista! pun pariu pe ce vreti voi :)))
8:10
chestia asta cu judecata de apoi e doar o forma de manipulare a maselor!
8:10
Ciprian IamandiCred ca inainte de toate ar trebui sa citim, sa ne documentam, sa nu vorbim fara sa studiem. Si da, cred ca esti superficial, in general nu, dar in privinta acestui subiect DA
8:10
Textul in discutie este prea complicat pentru mine :)) arta fara religie,stiinta fara filozofie ‚religie nu prea se poate ‚trebuie gasit un echilibru.
8:10
si btw, regilia ordotoxa nu prmoveaza frica ci in mod special iubirea, daruirea.
9:10
Judecata de apoi este BauBau-ul care il forteaza pe om , o entitate slaba si violenta prin definitie sa se comporte in normele acceptate ale societatii. Cam asta se poate intelege, ca fara sa fie terifiat de judecata de apoi omul nu ar face decat rau , sau oricum mai mult rau decat in momentul in care e teama de pedeapsa eterna.
Ateii evident sunt cel mai rau lucru pentru ca ei nu se tem de aceasta pedeapsa(pentru ca nu cred ca ar exista ceva care sa o distribuie) deci implicit se tin numai de prostii si rele. Nu se poate concepe o viata in care manualul de conduita sociala este discernamantul, un trai bun alaturi de semeni si in pace fara sa fim supervizati la tot pasul de o entitate atot puternica si omni prezenta.
Inteleg ca beneficiile unei religii sunt imense pentru psihicul uman, pentru ca iti dau speranta ca vei exista pentru totdeauna(viata dupa moarte) si atunci nu ai de ce sa realizezi si sa contemplezi ca existenta ta este limita, ca esti insignifiiant in univers si ordinea cosmica(oricare ar fi ea) si cel mai terifiant, ca la un moment dat pur si simplu vei inceta sa existi.
De aceea vad religia ca refugiul celor slabi.
In rest, nimic in istoria noastra nu a adus lafel de multe atrocitati ca religia(mici exemple ca Cruciade, Inchizitie, epurari, etc).
Din pacate cred ca religia va exista de‑a pururi pentru ca intotdeauna vor fi mai multi dispusi sa creada decat sa cerceteze si analizeze.
9:10
in primul rand, toata lumea sufera de “confirmation bias” — un articol interesant aici: http://youarenotsosmart.com/2010/06/23/confirmation-bias/, adica suntem atasati emotional de modul nostru de a vedea lumea. De aceea, daca exista vreun ateu care crede ca s‑a suit undeva pe culmile ratiunii si de acolo emite judecati de valoare, se inseala :). Nimeni nu poate aborda suficient de obiect probleme de natura religioasa, caci, daca s‑ar face astfel, probabil nu s‑ar mai injura lumea pe internet, ci ar discuta mai civilizat. Legat de moralitate si crestinism, cred ca lucrurile stau invers: societatea secularizata a imprumutat din crestinism moralitatea (in Europa, cel putin), adica cumva societatea secularizata e un parazit din punct de vedere moral. Apoi, pentru un crestin, a se comporta moral echivaleaza cu a respecta niste porunci divine, deci absolute. Cand moralitatea este rupta de factorul sursa — divinul — atunci e clar ca ajunge sa fie un cuvant fara sens, relativizat.
10:10
Cu siguranta societatea seculara a imprumutat de la Crestinism multe elemente de moralitate. Insa asta nu implica ca inainte de Crestinism nu ar fi existat moralitate, care la randul lui, Crestinismul, a imprumutat multe elemente. Sau altfel consideram ca pana la Crestinism nu a existat moralitate, societate si practic nimic din istoria noastra pana acum 2000 de ani.
Deasemenea faptul enuntat de tine (ca societatea seculara are elemente imprumutate) nu exclude existenta moralitatii fara de Crestinism, caci de altfel si restul religiilor au elemente de moralitate insa cu siguranta si inaintea religiilor curente a existat moralitate independent de religiile existente la acel timp.
Legat de confirmation bias, sunt deacord ca joaca un rol important insa nu poti sa spui ca daca cineva nu e deacord cu tine, atunci este “confirmation bias”.
10:10
E o problemă faimoasă: cum explici vărului tău de 5–10 ani ce e o bază de date în 4 propoziții. În toată poliloghia asta cu Judecata de Apoi e ca și cum ai lua explicația respectivă și ai folosi‑o într‑o discuție de oameni serioși.
Văd că pentru fiecare „religie” înseamnă ori Creștinism, ori Ortodoxism ori mai știu eu ce religie aparte, nu religia în general. Fără să te uiți pe wikipedia, ai putea să zici în mare care sunt sau au fost religiile lumii, cum s‑au dezvoltat, de ce, ce efecte au avut etc.? Cred că la asta se referă superficialitatea de care vorbea cineva mai sus…
Și ca să revin la subiectul postului, fără a crede că religia e vreo comoditate sau că merită discuții absolute de genul e rea sau bună, religia nu ar trebui predată în școli decât într-un context din ăsta general, comparativ, dar nu cred că ar învăța vreun elev ceva din asta, că nu are vârsta și interesul necesare.
10:10
@Ruxandra Tăleanu: Mă gândesc că în cazul ăsta ceea ce s‑ar preda ar fi mai degrabă istoria religiilor decât religia în sine. Și ai dreptate, interesul ar fi foarte scăzut în acest caz.
10:10
Ce vreau sa zic cu “confirmation bias” este exact ce am spus deja: suntem atasati emotional de viziunea noastra de a vedea lumea si de aceea rareori putem reactiona rational cand viziunea noastra este criticata. De aici, orice pretentie a cuiva ca este obiectiv legat de acest subiect nu poate fi decat amuzanta. Moralitatea, luata de una singura, dezradacinata de religie, isi pierde sensul, obiectivitatea si poate fi ce vrem noi sa fie, pentru simplu motiv ca nu are un fundament. Nu e nevoie sa studiem istoria crestinismului sau a altei religii pentru a realiza ca, pentru un crestin ( de ex.), moralitatea este de natura divina, iar pentru un ateu, de ex., moralitatea este un fel de contract social, relativ in timp si spatiu. E foarte interesant ca ateii ataca in special crestinismul care e religia cea mai toleranta cu ei. Cei care fac asta, sa incerce experimentul asta: sa se duca undeva in Orientul Mijlociu sau in orice tara islamica si sa strige in gura mare ca nu exista Allah si, daca scapa intregi, sa incerce echivalentul intr‑o tara predominant crestina. Apoi, in acelasi mod, sa se afiseze public in China cu un insemn crestin sau cu o Bibile. Rezultatele acestui experiment cred ca sunt destul de previzibile 🙂
10:10
Alexandru Ionica : Religia este pentru cei slabi — de acord — adică pentru oricare dintre noi. Cred că oamenilor le lipsește tot mai mult sentimentul de umilitate (care nu înseamnă să fii umil), modestia aceea de a recunoaște că știm prea puțin, înțelegem prea trunchiat și durăm prea putin ca să ne putem pretinde stăpânii planetei.
10:10
de ce e o problema predarea unei religiei in scoli intr‑o tara in care ~ 95% dintre oameni se declara de religia respectiva la recensamant? Unde mai este democratia atunci, daca se face voia a unui procent infinitezimal din populatie, care s‑a declarat atee la recensamant, si se ignora religia unei majoritati covarsitoare?
10:10
@Mihai Zatgai: există două întrebări interesante aici:
1. Ce înseamnă din punct de vedere religios (nu confesional) apartenența declarată la creștinism pentru acești mulți declaranți? Faptul că se duc la biserică? Că au fost botezați? Că își asumă total și necondiționat codul de conduită morală al acestei religii?
2. Oare predarea religiei în școli nu este cumva “intoxicată” de învățături specifice bisericii, dar nu religiei propriu-zise?
10:10
Ciprian Iamandi, daca definitia religiei pe care ai dat‑o este adecvata, atunci ce este Budismul, Taoismul sau Jainismul? Sau mayasii, care divinizau soarele, ca obiect cosmic in sine, si nu o divinitate asociata soarelui?
10:10
Alexandru Ionica : Apropo, atrocitățile comise de‑a lungul istoriei nu au fost niciodată aduse de religie, ci de modul în care anumite instituții sociale (biserici) au dorit să interpreteze codul moral al religiei pentru a manipula masele. De obicei în folosul politicii sau al profitului. Religia (în viziunea mea) este un set de principii după care îți călăuzești viața, un “framework” pe care îl umpli cu propriile tale fapte, deci ea nu poate produce și nici induce nici un fel de atrocitate.
10:10
@Sorin Sfirlogea: 1. Este irelevant mecanismul psihologic prin care un om se declara crestin, in cazul nostru. Ce este relevant este ca omul respectiv se identifica drept crestin si nu de alta religie, indiferent cat de practicant este. 2. Poate ar fi interesant si rational sa argumentezi ce inseamna pt tine “intoxicatii” si poate sa dai si exemple, altfel e doar propaganda goala.
10:10
dar oare Stalin, Mao sau Hitler de ce coduri morale ale caror religii s‑au folosit pentru a comite atrocitati?
10:10
@Mihai Zatgai: Păi uite, de pildă în manualele de religie se explică elevilor că e păcat să mergi în zilele de sărbătoare în altă parte decât la biserică. Nu mi se pare că asta ține de religie, ci de interesele bisericii de a racola practicanți, nu credincioși. Sau că seceta este adusă de păcatul neascultării. Sau că e un păcat să porți altceva la gât decât crucea.Sau ideea de a chema preotul pentru a unge pe cei bolnavi cu ulei sfințit. Mie astea mi se par “intoxicări” propagandistice. S‑ar putea să greșesc…
11:10
@Sorin Sfirlogea: Mai sus incercai sa spui ca nu toti crestinii auto-declarati sunt si crestini practicanti, iar acum critici elemente ce tin de practica crestina care sunt invatate de elevi in scoala? 🙂 Ca la orice materie predata, teoria trebuie imbinata cu practica. La matematica, de exemplu, degeaba spui unui copil ca adunarea este o operatie comutativa, daca nu ii dai si un exemplu (1+2 = 2+1). La fel si in cazul materiei religie: degeaba ii vorbesti despre mandrie, slava desarta, lene, deznadejde si alte pacate fundamentale, daca nu ii dai exemple mai simplificate in care acestea se manifesta in viata de zi cu zi si modul in care pot fi evitate sau corectate. Argumentele tale sunt de forma: eu nu cred X, deci, daca Y rezulta din X, atunci Y este o “intoxicatie”.
11:10
@Mihai: M‑ai înțeles greșit. Când chestionam declararea apartenenței la creștinism mă refeream la faptul că o spoială de practicare nu este o corectă justificare. Dacă cineva merge uneori la biserică, pupă icoane și apoi își înjură vecinii și fură de câte ori crede că poate scăpa nepedepsit, atunci nu dau doi bani pe declarata sa apartenență la creștinism. Mi-este teamă că între cei 95% de care povestești sunt mulți oameni cu comportamentul descris de mine. Așadar procentul acesta nu e un argument suficient pentru a preda religia în școli.
Critic practicile bisericii pentru că ele nu se concentrează pe a readuce morala în sânul societății, ci pe a profitabiliza actul practicării religiei. Un exemplu recent — zilele trecute îmi povestea cineva despre un preot care n‑a vrut să discute despre organizarea unui botez până când persoana respectivă nu aducea toți banii solicitați: 300 de lei. O astfel de practică nu doar că e imorală, dar și mai rău îndepărtează oamenii de moralitate.
11:10
@Sorin Sfirlogea: Insinuezi ca multi crestini practicanti sunt ipocriti, dar nu cred acest lucru. Faptul ca exista un crestin care injura sau fura nu ar trebui, dpdv rational, sa opreasca pe cineva sa devina crestin (nu exista padure fara uscaciuni). Asocierea pe care o faci este malitioasa si nu se bazeaza pe realitate, este hiper-subiectiva si plina de incarcatura emtionala. Insa sunt de acord ca numarul de crestini auto-declarati este mult mai mare decat cei practicanti. Si acest lucru este usor de demonstrat: Mersul la biserica duminica face parte din practica crestina. Un crestin care se declara practicant ar trebui sa aiba, in setul minimal de practici si aceasta practica. In aceste conditii, daca macar 10% din cei declarati crestini ar merge duminica la biserica, acestea ar deveni neincapatoare, iar majoritatea nici nu ar mai avea loc inauntru, ceea ce nu se intampla in realitate. Prin urmare, suntem mai buni la teorie 🙂
8:10
poate ca frica e un instrument bun ca sa tii in frau anumiti oameni, desi eu nu il aprob 🙂
8:10
Monica, ti se pare ca sunt superficial? Crede-ma ca m‑am gandit la subiectul asta probabil mult mai mult decat destui oameni asa zis religiosi. Mi-am pus multe intrebari, am luat argumete de ambele parti si le-am analizat rational. Nu am ajuns sa am o anumita parere doar din cauza ca asa m‑au invatat parintii de cand erau mic sau ca mi s‑a parut mai comod sa cred ce mi-au spus altii
9:10
🙂 Monica, apreciez pasiunea cu care iti sustii punctul de vedere, dar nu cred ca reusesti sa aduci argumente rationale in favoarea lui.
9:10
Corect cu confirmation bias. La fel de corect e ca religia nu s‑a nascut din cuvantul divin al unui om cu barba din cer. Ci a aparut intr-un anumit context social. Ca urmare, caracteristicile ei, inclusiv normele morale, reflecta acel context social. Si da, toate legile morale sunt relative la context. Daca ar exista niste legi morale divine, o sursa absoluta a lor, n‑am mai avea dispute din astea, nu? N‑ar mai fi diferente intre ce crede un musulman ca e moral fata de ce crede un crestin sau un budist. Este evident ca exista anumite legi morale comune tuturor religiilor. Dar toate astea pot fi condensate in Regula de Aur: “Nu face altora ce nu vrei sa ti se faca tie”. Iar aceasta regula a aparut din motive practice in societatile umane. S‑a ajuns la un punct in care colaborarea era mai importanta decat competitia. Fara aceasta regula, un grup de oameni s‑ar destrama in indivizi, iar societatea n‑ar mai exista. Asa ca nu pot sa vad vreo urma a unei divinitati in aceste legi morale.
10:10
Vizavi de religiile aduse in discutie, e normal sa folosesti exemple luate din societatea in care ai crescut, pentru ca despre ele ai cele mai multe informatii. Iar ca si ce inseamna religia la un nivel mai general, o definite pe are am gasit‑o si cu care sunt de acord e: “The belief in and worship of a superhuman controlling power, esp. a personal God or gods”. Nu ma intereseaza cate sau ce religii sunt in lume, daca se potrivesc cu aceasta definitie, pentru mine intra toate in aceeasi categorie.
10:10
Sorin, e clar ca intelegem prea putin. Din pacate, suntem totusi stapanii planetei in momentul asta, pentru o durata infima la scara universului. Si ca urmare, suntem si reponsabili pentru felul in care modificam echilibrul existent si care ne‑a permis sa evoluam pana aici. Planeta probabil ca va exista si va avea viata chiar si dupa ce / daca omenirea se va autodistruge. Eu sper sa nu facem greseala asta, totusi.
10:10
Mihai, sunt constient ca nu e deloc usor sa dai o definitie a religiei care sa le cuprinda pe toate. Dar sa nu ne pierdem in detalii, totusi. Am ales definitia asta simplificata pentru simplul motiv ca o proportie covarsitoare a omenirii are la baza religiei o astfel de credinta. Cu alte cuvinte, astea sunt religiile care conteaza, care au cea mai mare influenta in lume in ziua de azi.
17:10
a zis perfect, e o chestie care ține de intimitate.
Și m‑am plictisit de atâtea etichete de genul „dacă ești religios, ești prost.” Cunosc o mulți oameni atei, dar și o groază de oameni religioși și extrem de inteligenți și de educați.
17:10
ei, pe lângă experiența mea personală, poți să citești și mai sus că „nu poți aduce argumente raționale”, „e refugiul celor slabi” etc.
15:10
wow, intai am citit ce ai scris tu, abia apoi am vazut cate comentarii au aparut.
religia mi se pare un subiect de intimitate, mi se pare cel mai nepotrivit sa scrii despre religie undeva public daca exista chiar si o mica sansa ca cineva sa se simta jignit.
iar pe langa asta, parerea mea este ca religia este o parte culturala a identitatii unui popor. nu vreau sa cred ca se poate fara religie, este adanc inradacinata in om, ceva ce tine nu doar de educatie, ci de poporul caruia ii apartine,
indiferent de cat de mult crezi sau nu, este parte din ceea ce te‑a format crescand, fie ca iti place fie ca nu. si nu ar trebui sa fie invaziva (ca in cazul misionarilor catolici), fiecare popor trebuie sa aiba dreptul la propria sa identitate! exista tari unde crestinismul a patruns de nici 2 secole si se declara crestine: nu este posibil asa ceva, tarile acelea au alta credinta, au traditiile lor, ceea ce a rezultat este o amestecatura ieftina incat ei acum nu sunt nici ca ei insisi, nici ca noi.
18:10
ideea ca ateii ar fi mai inteligenti decat ne-ateii este un mit demn de mythbusters. Nu doar ca este fals, dar s‑a si demonstrat ca este fals. De exemplu: http://i48.tinypic.com/2s6vspv.png .Studiul respectiv arata ca diferenta intre un “average joe” si un ateu este de 3 puncte IQ. In concluzie, un ateu (in medie) are acelasi coeficient de inteligenta cu un om mediocru care a dormit cu juma’ de ora mai mult decat de obicei 🙂
21:10
În poza produsă ca dovadă irefutabilă ateii apar cu coeficient 103, în timp ce media tuturor e 100. Și asta cumva dovedește că ateii n‑ar fi mai inteligenți decât ne-ateii! Cu așa o logică se poate demonstra cam orice, de la mersul desculț pe apă la contemporaneitatea dinozaurilor cu cavalerii cruciați. 🙂
Ce mi se pare mie interesant este că cei care par preocupați de nivelul de inteligență al ateilor sunt cei care se declară religioși. E a doua oară că văd pusă pe tapet treaba cu nivelul IQ într‑o discuție despre religie. Și de fiecare dată subiectul a fost introdus, fără nici o noimă față de ceea ce se discuta până atunci, de către cei care se declarau credincioși. Care‑i problema, fraților? De ce vă „roade” aspectul ăsta?
17:10
Lavinia, ai zis bine. E un lucru strict personal ce crede fiecare. Pentru unii e singura modalitate de a‑si satisface anumite nevoi psihice sau spirituale. Dar totusi nu sunt de acord cu declararea religiei ca subiect tabu despre care nu se poate vorbi in public din teama de a rani anumite sensibilitati. Daca stii foarte bine cine esti si ce crezi, nu-ti poate ameninta cu nimic identitatea o parere contrara exprimata intr-un mod cat de cat decent. In plus, putini au curajul sa recunoasca faptul ca nu-si pot apara cu argumente logice, rationale credinta. E ceva pur emotional pe care ori il ai, ori nu‑l ai. Dar de la modul asta intim, emotional de a percepe lucrurile e cale lunga pana la justificarea introducerii religiei in scoli (de aici a pornit discutia, initial). Sunt de acord cu Ruxandra totusi ca ar fi mult mai educative niste ore de istoria religiei. Fie ca ne place sau nu, a jucat mereu si inca joaca un rol important in societate.
17:10
nu cred ca incercat nimeni sa insinueze asa ceva in toata conversatia 🙂