Facebook pe post de frigider

Ci­tesc aproape re­gu­lat ar­ti­co­lele de pe alte blo­guri, mai fai­moase și mai vi­zi­tate de­cât al meu, ca să mă amuz — pen­tru că unele sunt foarte hai­oase — sau ca să aflu ce mai po­ves­tesc al­ții des­pre eve­ni­men­tele pe care le ob­serv și eu. Și tre­buie să re­cu­nosc că, dacă e să fiu in­vi­dios pe ceva, nu e in­vi­die pen­tru ca­li­ta­tea mai bună a tex­te­lor — deși nu neg că unele sunt într-ade­văr mai bune — ci pe con­stanța cu care pri­mesc co­men­ta­rii. Pen­tru că un co­men­ta­riu este do­vada că tex­tul res­pec­tiv, ide­ile din el, l‑au miș­cat în­de­a­juns pe ci­ti­tor în­cât să se gân­dească la un ada­giu cât de mic.

Nu tre­buie să vă în­chi­pu­iți că toate co­men­ta­ri­ile sunt gro­zave. Din câte bag eu de seamă există pe fi­e­care blog mai cu­nos­cut un grup de co­men­ta­tori “ai ca­sei”, care de obi­cei tro­l­lează spor­nic in­di­fe­rent de su­biec­tul tra­tat. Une­ori co­men­ta­ri­ile se în­de­păr­tează așa de mult de su­biec­tul ar­ti­co­lu­lui că ajungi să pierzi fi­rul lo­gic și nu-ți mai dai seama des­pre ce e vorba în dis­cu­ția res­pec­tivă. Dar din­tre toți tro­l­ler-ii pe care îi văd pe blo­guri, ăia la­u­da­tivi îmi sunt cei mai dragi. Au în tex­tele lor o tan­drețe si­ro­poasă, un fior de iu­bire lă­cri­moasă ori ener­gică și o nai­vi­tate sti­lis­tică în­dui­o­șătoare, care te pă­trund ver­ti­gi­nos până în stră­fun­du­rile min­ții, pe mă­sură ce le ci­tești scur­tele ode.

De­u­năzi am dat peste un ast­fel de caz — o ci­ti­toare auto­in­ti­tu­lată Anna de­clara cu con­vin­gere că:

[…] esti ab­so­lut GENIALA! Iti ci­tesc cu in­fri­gu­rare ab­so­lut toate “is­to­ri­oa­rele” si imi lu­mi­nezi la pro­priu toate se­rile (atunci in­tru pe fa­ce­book). La asta ul­tima crede-ma ca am ras cu la­crimi… Lasa‑i pe car­co­tasi in pace… Pe cine nu dis­treaza TALENTUL tau nu are pic de umor! Si nu me­rita sa “te citeasca”!

Am stat eu și am cum­pă­nit, m‑am gân­dit și răzgân­dit, dar nu pot ajunge de­cât la o sin­gură con­clu­zie: din ca­uza ta­len­tu­lui care dis­trează mai ales aten­ția, du­duia Anna pro­ba­bil că a su­fe­rit o con­fu­zie gravă. Așa că m‑am sim­țit da­tor să co­men­tez și eu:

M‑a amu­zat tex­tul, dar co­men­ta­riul cu “îți ci­tesc cu în­fri­gu­rare” și “îmi lu­mi­nezi la pro­priu toate se­rile (atunci in­tru pe fa­ce­book)” aduce o ne­aș­tep­tată notă de umor (in­vo­lun­tar). Ia‑o cu fru­mo­sul pe ci­ti­toa­rea Anna și explică‑i că Fa­ce­book nu e un fri­gi­der. După cum des­crie ea că e frig și lu­mină, eu cred că seara ni­me­rește într-un Arc­tic, nu pe blo­gul tău…

* * *

Oi fi oare in­vi­dios? Te po­me­nești că mă ron­țăie pizma…

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...