Modelul suedez

Am citit cu câteva zile în urmă o știre care a părut să treacă aproape neob­ser­vată: primăria Bucureștiu­lui se gân­dește la intro­duc­erea unei taxe pen­tru acce­sul în cen­trul orașu­lui. N‑am văzut prea multe comen­tarii în presă, doar relatarea seacă a intenției, moti­vată sumar de trafi­cul tot mai con­ges­tionat din cap­i­tală. Prob­a­bil ca nimeni nu îl ia în serios pe Oprescu până nu vede ceva con­cret — e și greu să mai fii luat în con­sid­er­are cu seri­oz­i­tate când povestești despre autostrăzi sus­pendate și hipo­dro­muri într-un oraș care are sute de alte prob­leme mai strin­gente.

Totuși ideea nu este de tre­cut cu ved­erea. Am fost întot­deauna de părere că trafi­cul bucureștean are o com­po­nentă sem­ni­fica­tivă de plezir, că există o sumă deloc negli­ja­bilă de indi­vizi care vân­tură orașul fără o tre­abă anume sau fără a‑și plan­i­fica în vreun fel deplasările, bân­tuind în sus și în jos străzile în funcție de unde își amintesc că ar mai tre­bui să mai meargă. Lor li se ală­tură mașinile firmelor mici, la fel de hao­tice și neplan­i­fi­cate, deplasând mate­ri­ale și oameni între diverse puncte ale cap­i­talei, rezolvând prob­lemele per­son­ale ale patronu­lui sau ale anga­jaților săi. Ar mai fi — deloc neim­por­tant — trafi­cul gen­erat de firmele de dis­tribuție, care cir­culă prin oraș neînc­etat cu mașini aproape goale, zorindu-se să fie primii și cei mai rapizi în a livra trei lulele, trei surcele. Am lucrat într‑o ast­fel de firmă și pot să declar în cunoști­ință de cauză că nu e nici o exager­are: firma respec­tivă a făcut un cal­cul aprox­i­ma­tiv al încăr­cării medii a unei mașini și a ajuns undeva la 17–20% din capac­i­tate. Vor­bim de un parc de câteva zeci de autoutil­itare de 2 tone care făceau 5–6 curse în oraș, umplute nici pe un sfert!

Taxa pen­tru acce­sul în cen­tru ar fi — în sfârșit — o idee foarte bună. Prob­a­bil că ar deter­mina pe mulți să se gân­dească de trei ori înainte de a se fâțâi prin buricul târ­gu­lui. Iar pe man­agerii com­pani­ilor îi va trezi cu sig­u­ranță la real­i­tate. Pen­tru că lucrurile se leagă une­ori fără să te aștepți, pe ted.com toc­mai a fost o con­fer­ință despre o ast­fel de taxă apli­cată în Stock­holm. Asta pen­tru că tot vor­beam cândva despre mod­elul suedez. Ghi­ciți ce s‑a întâm­plat acolo… Exact. Dar acolo sunt suedezi, nu români.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu