Modelul suedez

Am ci­tit cu câ­teva zile în urmă o știre care a pă­rut să treacă aproape ne­ob­ser­vată: pri­mă­ria Bu­cu­rești­u­lui se gân­dește la in­tro­du­ce­rea unei taxe pen­tru ac­ce­sul în cen­trul ora­șu­lui. N‑am vă­zut prea multe co­men­ta­rii în presă, doar re­la­ta­rea seacă a in­ten­ției, mo­ti­vată su­mar de tra­fi­cul tot mai con­ges­tio­nat din ca­pi­tală. Pro­ba­bil ca ni­meni nu îl ia în se­rios pe Oprescu până nu vede ceva con­cret — e și greu să mai fii luat în con­si­de­rare cu se­ri­o­zi­tate când po­ves­tești des­pre autos­trăzi sus­pen­date și hi­po­dro­muri într-un oraș care are sute de alte pro­bleme mai stringente.

To­tuși ideea nu este de tre­cut cu ve­de­rea. Am fost în­tot­dea­una de pă­rere că tra­fi­cul bu­cu­reș­tean are o com­po­nentă sem­ni­fi­ca­tivă de ple­zir, că există o sumă de­loc ne­gli­ja­bilă de in­di­vizi care vân­tură ora­șul fără o treabă anume sau fără a‑și pla­ni­fica în vreun fel de­pla­să­rile, bân­tu­ind în sus și în jos stră­zile în func­ție de unde își amin­tesc că ar mai tre­bui să mai meargă. Lor li se ală­tură ma­și­nile fir­me­lor mici, la fel de ha­o­tice și ne­pla­ni­fi­cate, de­pla­sând ma­te­ri­ale și oa­meni în­tre di­verse puncte ale ca­pi­ta­lei, re­zol­vând pro­ble­mele per­so­nale ale pa­tro­nu­lui sau ale an­ga­ja­ți­lor săi. Ar mai fi — de­loc ne­im­por­tant — tra­fi­cul ge­ne­rat de fir­mele de dis­tri­bu­ție, care cir­culă prin oraș ne­în­ce­tat cu ma­șini aproape goale, zo­rindu-se să fie pri­mii și cei mai ra­pizi în a li­vra trei lu­lele, trei sur­cele. Am lu­crat într‑o ast­fel de firmă și pot să de­clar în cu­noști­ință de ca­uză că nu e nici o exa­ge­rare: firma res­pec­tivă a fă­cut un cal­cul apro­xi­ma­tiv al în­căr­că­rii me­dii a unei ma­șini și a ajuns un­deva la 17–20% din ca­pa­ci­tate. Vor­bim de un parc de câ­teva zeci de auto­u­ti­li­tare de 2 tone care fă­ceau 5–6 curse în oraș, um­plute nici pe un sfert!

Taxa pen­tru ac­ce­sul în cen­tru ar fi — în sfâr­șit — o idee foarte bună. Pro­ba­bil că ar de­ter­mina pe mulți să se gân­dească de trei ori îna­inte de a se fâ­țâi prin bu­ri­cul târ­gu­lui. Iar pe ma­na­ge­rii com­pa­ni­i­lor îi va trezi cu si­gu­ranță la re­a­li­tate. Pen­tru că lu­cru­rile se leagă une­ori fără să te aș­tepți, pe ted.com toc­mai a fost o con­fe­rință des­pre o ast­fel de taxă apli­cată în Sto­c­kholm. Asta pen­tru că tot vor­beam cân­dva des­pre mo­de­lul su­e­dez. Ghi­ciți ce s‑a în­tâm­plat acolo… Exact. Dar acolo sunt su­e­dezi, nu români.

---

Comentează pe Facebook...

---

---

Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Leave this field empty if you're human: