Ade­vă­rata po­veste a lui Moș Cră­ciun o știu foarte pu­țini oa­meni, poate doar câți ai nu­măra pe de­gete. De aceea, aflând‑o, m‑am ho­tă­rât să v‑o spun și vouă și să fim ast­fel mai mulți cei care ne-am lu­mi­nat. Pen­tru că e con­fu­zant să tot săr­bă­to­rim naș­te­rea lui Isus și în ace­lași timp să vină în vi­zită și un moș care aduce da­ruri, dar care nu pare să aibă le­gă­tură cu eve­ni­men­tul re­li­gios. Ei bine, dra­gii mo­șu­lui, are. Iată cum.

Sun­tem în Be­th­leem, acum 2012 ani. E iarnă, sfâr­șit de de­cem­brie. Fe­cioara Ma­ria tre­buia să‑l nască pe Isus, dar nu avea un aco­pe­riș dea­su­pra ca­pu­lui. Um­blând de colo-colo prin oraș dă peste o babă care se mi­los­ti­vește să o pri­mească în casă. Baba era mă­ri­tată cu un moș, pe care îl chema Cră­ciun, dar care nu era acasă, fi­ind ple­cat la vâ­nă­toare, să vâ­neze că­pri­oare. Fiindu‑i teamă că moș Cră­ciun se va su­păra că a primit‑o în casă pe Fe­cioara Ma­ria, baba se ho­tă­răște să o lase să nască în ie­slele graj­du­lui, aducându‑i pro­ba­bil și o stra­chină de ler. Moș Cră­ciun se în­toarce de la vă­nă­toare, fără că­pri­oare, dar cu un ie­pu­raș din a că­rui piele a fă­cut fru­mos veșt­mânt Dom­nu­lui, dând ast­fel do­vadă de to­le­ranță și mă­ri­ni­mie. Da­to­rită aces­tor ca­li­tăți umane de­o­se­bite, moș Cră­ciun a fost ul­te­rior trans­fe­rat în Fin­landa, unde i s‑a dat o fermă de reni și mi­siu­nea de a aduce în fi­e­care iarnă ca­do­uri copiilor.

Și-am în­că­le­cat pe‑o șa și v‑am spus po­ves­tea așa. Iar dacă nu mă cre­deți, iată și dovada.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.