Bucureștiul și spaimele sale

Am găsit un arti­col des­pre un foarte inte­re­sant stu­diu refe­ri­tor la per­cep­ția bucu­reș­te­ni­lor asu­pra pro­pri­u­lui oraș, con­cre­ti­zat într‐o hartă a fri­cii, care colo­rează car­ti­e­rele în func­ție de încre­de­rea cu care sunt inves­tite de către con­ce­tă­țe­nii noș­tri, din punct de vedere al sigu­ran­ței. Deloc sur­prin­ză­tor, car­ti­e­rele Rahova și Feren­tari con­duc deta­șat, urmate de Șoseaua Sălaj (care de fapt e chiar între ele), de Pan­te­li­mo­nul băie­ți­lor "de după blo­curi", de Giu­lești, Chi­tila, Bai­cu­lui… Sunt abso­lut sigur că, supra­pu­nând această hartă peste cea a dis­tri­bu­ției națio­na­li­tă­ți­lor se va observa o coni­ci­dență deloc neaș­tep­tată: zonele cu mulți țigani sunt și cele per­ce­pute ca fiind nesi­gure.

Harta fri­cii în Bucu­rești

Mai inte­re­sant decât această core­la­ție, care ar putea indica și exis­tența unor pre­ju­de­căți (cu sigu­ranță este așa!), este cea pe care auto­rul stu­di­u­lui o pro­pune – core­la­ția cu zonele de infrac­țio­na­li­tate mare din oraș. Mai pre­cis lipsa aces­tei core­la­ții, pen­tru că se poate observa ușor că exact zonele con­si­de­rate sigure sunt cele mai afec­tate de infrac­țiuni. Comen­ta­ri­ile aso­ci­ate stu­di­u­lui nu‐mi sunt acce­si­bile (de fapt stu­diul este o lucrare de doc­to­rat care mi se pare inte­re­santă, citind rezu­ma­tul publi­cat pe inter­net), dar par­cur­gând arti­co­lul de blog al auto­ru­lui stu­di­u­lui observ că expli­ca­ți­ile ina­d­ver­ten­țe­lor se rezumă la per­cep­ția pei­sa­ju­lui (care imprimă o ima­gine nega­tivă asu­pra unor car­ti­ere) și per­cep­ți­ile induse de mass‐media. Ambele obser­va­ții mi se par ade­vă­rate, dar insu­fi­ciente pen­tru a cla­ri­fica lipsa core­la­ției între per­cep­ția sigu­ran­ței și sta­rea reală a infrac­țio­na­li­tă­ții. Poate pen­tru că e vorba de o lucrare de geo­gra­fie men­tală, Cris­tian Cio­banu nu inves­ti­ghează și alte piste.

Harta infrac­țio­na­li­tă­ții în Bucu­rești

În pri­mul rând aș observa că sta­rea de fapt din oraș face nece­sară o cla­ri­fi­care a ter­me­nu­lui de infrac­țio­na­li­tate: sunt aproape sigur că poli­ția uti­li­zează ca bază de cal­cul eve­ni­men­tele rapor­tate de cetă­țeni la sec­ți­ile de poli­ție, care sunt în mod sigur mult mai puține decât cele real petre­cute. În Bucu­rești – pro­ba­bil ca și în alte orașe mari – infrac­țiu­nile mărunte nu ajung să fie inves­ti­gate de poli­ție. Cetă­țe­nii au învă­țat că poli­țis­tul de la sec­ție nu solu­țio­nează nici­o­dată infrac­țiu­nile mărunte, cum sunt fur­tul din buzu­nare, agre­siu­nile ver­bale, micile încă­ie­rări sau chiar tâlhă­ri­ile cu pagube mici. Așa că locu­i­to­rii car­ti­e­re­lor mai sărace nici nu mai depun plân­gere când sunt vic­ti­mele unui ast­fel de eve­ni­ment. La poli­ție ajung doar spar­ge­rile de apar­ta­mente, fur­tu­rile cu valoare mare, agre­siu­nile fizice grave. Or, în Rahova, Feren­tari sau Pan­te­li­mon nu au cum să se pro­ducă ast­fel de eve­ni­mente, pen­tru că acolo locu­iesc în gene­ral oameni săraci. Ce să le furi din apar­ta­ment sau din buzu­nare?

În al doi­lea rând aș remarca fap­tul că hoții au de obi­cei o regulă sim­plă: nu fură din veci­nă­ta­tea ime­di­ată. E un fel de măsură de igienă a infrac­to­ru­lui, pen­tru a‐și pro­teja cât mai bine iden­ti­ta­tea – cu cât se înde­păr­tează de casă, cu atât e mai sigură aco­pe­ri­rea lor. Am auzit de foarte multe ori enun­țul con­form căruia țiga­nii nu fură nici­o­dată din satul în care locu­iesc, ci din cele înve­ci­nate.

În al tre­i­lea rând v‐aș invita să mer­geți prin sec­ți­ile de poli­ție din Rahova și Feren­tari. O să vedeți acolo niște mutre de poli­țiști cu care n‐ați vrea să vă întâl­niți seara prin car­tier. Majo­ri­ta­tea se cunosc foarte bine cu toate găș­tile de hoți și bătă­uși, ba chiar îi și pro­te­jează une­ori. Amintiți‐vă cazul indi­vi­du­lui care a omorât‐o pe tânăra japo­neză: cu puțin timp îna­inte un poli­țist îl sco­sese basma curată dintr‐o altă infrac­țiune. 

Așa­dar nu cred că există nici o ina­d­ver­tență între harta fri­cii și cea a infrac­țio­na­li­tă­ții. Oame­ni­lor le e frică să meargă în car­ti­e­rele în care locu­iesc infrac­to­rii, imaginându‐și că dacă sunt furați în plin cen­tru al ora­șu­lui, ar fi pro­ba­bil omorâți dacă ar călca în săla­șul hoți­lor.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu