Cei fără de țară

Ști­rile online sunt pline zilele astea de comen­ta­rii și inter­pre­tări legate de cam­pa­nia "Why don't you come over?" a celor de la Gân­dul, ca răs­puns la ini­ția­tiva de des­cu­ra­jare a emi­gra­ției româ­nești și bul­gare anun­țată de guver­nul bri­ta­nic. Afi­șele pro­puse de Gân­dul sau de citi­to­rii săi sunt amuzant‐ironice la o primă lec­tură. La a doua, devin puțin mai triste și îi îndeamnă pe români la un strop de medi­ta­ție pe tema mân­dri­i­lor națio­nale, dezvăluindu‐ne super­fi­ci­a­li­ta­tea rațio­na­men­te­lor și pre­ju­de­că­țile. Pen­tru că, dacă treci de hazul apa­rent al afir­ma­ți­i­lor, con­stați că ceea ce spu­nem ar fi tre­buit mai degrabă tre­cut sub tăcere.

  • Berea noas­tră e mai ieftină decât apa voas­tră. E foarte ade­vă­rat, dar moti­vul real e că berea noas­tră e făcută după niște rețete pline de chi­mi­cale, cu ingre­diente de cea mai proastă cali­tate, care nu ar fi accep­tate nici­o­dată în Marea Bri­ta­nie.
  • Prin­țul Char­les a cum­pă­rat o casă aici. Da, dar dru­mul până în satul Vis­cri poate fi sfâr­și­tul sus­pen­siei unei mașini, atât de prost între­ți­nut este. Iar în jurul Vis­cri sute de ast­fel de case se dete­ri­o­rează de la o zi la alta, neîn­gri­jite și ocu­pate abu­ziv de țigani.
  • Chi­ria voas­tră săp­tămâ­nală va ajunge o lună aici. Așa e, la felul în care arată ora­șele noas­tre nu e prea multă lume care să se înghe­suie să vină la noi, de ce ar fi chi­ri­ile scumpe?
  • Con­tro­lo­rii noș­tri de tra­fic au văzut zăpadă. Pro­ba­bil, dar la rit­mul de ate­ri­zări și deco­lări de pe Oto­peni e timp des­tul și pen­tru des­ză­pe­zire. Nu gro­si­mea stra­tu­lui de zăpadă era pro­blema în Lon­dra, ci indis­po­ni­bi­li­ta­tea pis­te­lor pe durata cură­ță­rii lor, într‐un aero­port cu o inten­si­tate a tra­fi­cu­lui care face ca fie­care minut să con­teze.
  • Zia­rele noas­tre inva­dează inti­mi­ta­tea vede­te­lor, nu ascultă tele­foa­nele oame­ni­lor. Este ade­vă­rat, doar că nu o fac din motive de deon­to­lo­gie, ci pen­tru că ceea ce vor­bim la tele­fon e atât de plic­ti­si­tor că n‐ar face audiență…
  • Nu avem o taxă de con­ges­tie a tra­fi­cu­lui. Și exact din moti­vul ăsta orice moco­fan con­si­deră că poate să se vân­ture cu auto­mo­bi­lul de dimi­neața până seara prin mij­lo­cul Bucu­rești­u­lui. Mulți din­tre ei nici nu fac alt­ceva.
  • Avem cel mai fru­mos drum din lume potri­vit cla­sa­men­tu­lui făcut de cea mai bună emi­siune auto a voas­tră. Da, pro­blema este să ajun­geți până la el. Good luck with that!
  • Jumă­tate din feme­ile noas­tre arată pre­cum Kate, iar cea­laltă jumă­tate pre­cum sora ei. Și asta e meri­tul nos­tru, facem selec­ție la naș­tere, încru­ci­șăm feme­ile fru­moase cu băr­bați fru­moși, e o întreagă ști­ință la mij­loc.…

Din­colo de acest umor facil și sub­til auto­in­cri­mi­nant se află niște ade­vă­ruri pe care le oco­lim. Știm toți că ste­re­o­ti­pul de ima­gine al engle­zi­lor la adresa noas­tră are o ori­gine bine­cu­nos­cută. În țara lor, ca și în orice altă țară occi­den­tală, pri­mii care au ajuns nu au fost oame­nii har­nici și onești, ci țiga­nii și româ­nii țiga­ni­zați. Ne ferim să spu­nem des­chis asta, dar în adân­cul sufle­tu­lui știm că oache­șii cu alba‐neagra din Ger­ma­nia, țigăn­cile cer­șe­toare din Paris, țiga­nii care au mân­cat lebe­dele din Viena și acor­de­o­niș­tii tuciu­rii din metro­u­rile tutu­ror capi­ta­le­lor euro­pene ne‐au pic­tat cea mai mare parte din ima­gi­nea proastă pe care o avem azi. Această pătură soci­ală – a cărei cul­tură și mod de viață se bazează pe com­por­ta­men­tul spe­cu­la­tiv (spe­cu­la­rea milei prin cer­șe­to­riei, a nai­vi­tă­ții prin înșe­lă­ciune, a lip­sei de vigi­lență prin furt) – este cea care pre­cede mun­ci­to­rii cin­stiți, infor­ma­ti­cie­nii inte­li­genți, artiș­tii talen­tați și medi­cii pri­ce­puți. Avem și din ăștia, dar când ajung și ei într‐o țară, impre­sia local­ni­ci­lor des­pre români este deja for­mată. E prea târ­ziu ca să mai con­teze ce fac cei edu­cați și civi­li­zați. Iar ati­tu­di­nea noas­tră ofen­sată nu va schimba cu nimic această rea­li­tate.

Acum să nu înțe­le­geți greșit, nu spun că româ­nii cei­lalți  sunt un monu­ment de civi­li­za­ție. Ne lip­sesc des­tule capi­tole din manu­a­lul bune­lor maniere, în mare parte pen­tru că edu­ca­ția care ni s‐a dat și ni se dă este defi­ci­tară. Dar de obi­cei ple­căm la drum cu gân­dul să câști­găm bani în mod cin­stit, prin muncă. Ok, da, mulți se gân­desc să câștige mult mun­cind puțin – e o meteahnă de gân­dire care pare tot mai răs­pân­dită în rân­dul româ­ni­lor și pro­ba­bil și al altor nații. Dar un pro­gra­ma­tor nu se duce în Bru­xe­l­les ca să pros­tească bel­gie­nii cu alba‐neagra, un medic nu pleacă într‐o comună din Franța ca să‐și înșele pacien­ții. Și atunci? Ce e de făcut ca să schim­băm această ero­nată ștam­pilă care ni se aplică încă îna­inte de a arata cine sun­tem cu ade­vă­rat?

Dis­cur­sul nos­tru de până acum s‐a con­cen­trat mai ales pe iden­ti­fi­ca­rea indi­vi­du­ală, pe mesa­jul "eu nu sunt țigan". În rarele oca­zii când am încer­cat o dife­ren­ți­ere colec­tivă, națio­nală, nu am reu­șit decât mesaje rasiste, care au fost res­pinse de lumea civi­li­zată din motive ușor de anti­ci­pat. Nu poți să afirmi că hoții din Româ­nia sunt doar țigani pen­tru că nu e ade­vă­rat și pen­tru că hoția nu este decât o mate­ria­li­zare a unei con­cep­ții de viață, nici­de­cum o mani­fes­tare pato­lo­gică sau gene­tică. Tre­buie să mer­gem mai departe, în pro­fun­zi­mea cul­tu­rii țiga­ni­lor pen­tru a devoala în fața între­gii Europe ade­vă­ra­tele cauze ale com­por­ta­men­tu­lui lor. Tre­buie să răs­pun­dem la între­ba­rea deloc comodă dacă putem sau nu să accep­tăm această cul­tură, iar dacă răs­pun­sul este nega­tiv, să lucrăm cu toții la o moda­li­tate de a le impune valo­rile noas­tre. Iar noi, româ­nii, sun­tem prin­tre pri­mii inte­re­sați să o facem. 

Pen­tru că nu există cale de mij­loc, după păre­rea mea. Ori le accep­tăm modul de viață, lăsându‐i să vaga­bon­deze prin Europa, să își ridice cor­tu­rile în spa­ții ame­na­jate și ne luăm măsu­rile de rigoare pen­tru a ne pro­teja de efec­tele nedo­rite ale pre­zen­ței lor, ori deci­dem să le impu­nem valo­rile noas­tre prin coer­ci­ție, arestându‐i și amendându‐i fără excep­ție când nu res­pectă regu­lile, așa cum făcea regi­mul comu­nist. Iar ambele căi nu tre­buie apli­cate doar de Româ­nia, ci ori­unde s‐ar afla în Europa. A‐i tri­mite mereu îna­poi în Româ­nia, even­tual dându‐le și o sumă de bani, e o cale sigură de a men­ține situ­a­ția actu­ală.

Și abia apoi vom putea să expli­căm celor­lalți euro­peni, aflați mai la vest de noi, că româ­nii au pro­pria lor iden­ti­tate, că nu sunt per­fecți și nici extrem de civi­li­zați, dar în nici un caz cer­șe­tori și hoți. Abia apoi vom putea con­strui cu șanse de reu­șită o ima­gine rea­listă des­pre noi și să putem afirma, fără să ne ruși­năm, că sun­tem români. Para­do­xal poate pen­tru unii, nu inte­gra­rea țiga­ni­lor în Româ­nia este solu­ția, ci expa­tri­e­rea lor în Europa.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu