Știrile online sunt pline zilele astea de comentarii și interpretări legate de campania “Why don’t you come over?” a celor de la Gândul, ca răspuns la inițiativa de descurajare a emigrației românești și bulgare anunțată de guvernul britanic. Afișele propuse de Gândul sau de cititorii săi sunt amuzant-ironice la o primă lectură. La a doua, devin puțin mai triste și îi îndeamnă pe români la un strop de meditație pe tema mândriilor naționale, dezvăluindu-ne superficialitatea raționamentelor și prejudecățile. Pentru că, dacă treci de hazul aparent al afirmațiilor, constați că ceea ce spunem ar fi trebuit mai degrabă trecut sub tăcere.
Dincolo de acest umor facil și subtil autoincriminant se află niște adevăruri pe care le ocolim. Știm toți că stereotipul de imagine al englezilor la adresa noastră are o origine binecunoscută. În țara lor, ca și în orice altă țară occidentală, primii care au ajuns nu au fost oamenii harnici și onești, ci țiganii și românii țiganizați. Ne ferim să spunem deschis asta, dar în adâncul sufletului știm că oacheșii cu alba-neagra din Germania, țigăncile cerșetoare din Paris, țiganii care au mâncat lebedele din Viena și acordeoniștii tuciurii din metrourile tuturor capitalelor europene ne-au pictat cea mai mare parte din imaginea proastă pe care o avem azi. Această pătură socială — a cărei cultură și mod de viață se bazează pe comportamentul speculativ (specularea milei prin cerșetoriei, a naivității prin înșelăciune, a lipsei de vigilență prin furt) — este cea care precede muncitorii cinstiți, informaticienii inteligenți, artiștii talentați și medicii pricepuți. Avem și din ăștia, dar când ajung și ei într‑o țară, impresia localnicilor despre români este deja formată. E prea târziu ca să mai conteze ce fac cei educați și civilizați. Iar atitudinea noastră ofensată nu va schimba cu nimic această realitate.
Acum să nu înțelegeți greșit, nu spun că românii ceilalți sunt un monument de civilizație. Ne lipsesc destule capitole din manualul bunelor maniere, în mare parte pentru că educația care ni s‑a dat și ni se dă este deficitară. Dar de obicei plecăm la drum cu gândul să câștigăm bani în mod cinstit, prin muncă. Ok, da, mulți se gândesc să câștige mult muncind puțin — e o meteahnă de gândire care pare tot mai răspândită în rândul românilor și probabil și al altor nații. Dar un programator nu se duce în Bruxelles ca să prostească belgienii cu alba-neagra, un medic nu pleacă într‑o comună din Franța ca să-și înșele pacienții. Și atunci? Ce e de făcut ca să schimbăm această eronată ștampilă care ni se aplică încă înainte de a arata cine suntem cu adevărat?
Discursul nostru de până acum s‑a concentrat mai ales pe identificarea individuală, pe mesajul “eu nu sunt țigan”. În rarele ocazii când am încercat o diferențiere colectivă, națională, nu am reușit decât mesaje rasiste, care au fost respinse de lumea civilizată din motive ușor de anticipat. Nu poți să afirmi că hoții din România sunt doar țigani pentru că nu e adevărat și pentru că hoția nu este decât o materializare a unei concepții de viață, nicidecum o manifestare patologică sau genetică. Trebuie să mergem mai departe, în profunzimea culturii țiganilor pentru a devoala în fața întregii Europe adevăratele cauze ale comportamentului lor. Trebuie să răspundem la întrebarea deloc comodă dacă putem sau nu să acceptăm această cultură, iar dacă răspunsul este negativ, să lucrăm cu toții la o modalitate de a le impune valorile noastre. Iar noi, românii, suntem printre primii interesați să o facem.
Pentru că nu există cale de mijloc, după părerea mea. Ori le acceptăm modul de viață, lăsându‑i să vagabondeze prin Europa, să își ridice corturile în spații amenajate și ne luăm măsurile de rigoare pentru a ne proteja de efectele nedorite ale prezenței lor, ori decidem să le impunem valorile noastre prin coerciție, arestându‑i și amendându‑i fără excepție când nu respectă regulile, așa cum făcea regimul comunist. Iar ambele căi nu trebuie aplicate doar de România, ci oriunde s‑ar afla în Europa. A‑i trimite mereu înapoi în România, eventual dându-le și o sumă de bani, e o cale sigură de a menține situația actuală.
Și abia apoi vom putea să explicăm celorlalți europeni, aflați mai la vest de noi, că românii au propria lor identitate, că nu sunt perfecți și nici extrem de civilizați, dar în nici un caz cerșetori și hoți. Abia apoi vom putea construi cu șanse de reușită o imagine realistă despre noi și să putem afirma, fără să ne rușinăm, că suntem români. Paradoxal poate pentru unii, nu integrarea țiganilor în România este soluția, ci expatrierea lor în Europa.
Lasă un comentariu