Ști­rile on­line sunt pline zi­lele as­tea de co­men­ta­rii și in­ter­pre­tări le­gate de cam­pa­nia “Why don’t you come over?” a ce­lor de la Gân­dul, ca răs­puns la ini­ția­tiva de des­cu­ra­jare a emi­gra­ției ro­mâ­nești și bu­l­gare anun­țată de gu­ver­nul bri­ta­nic. Afi­șele pro­puse de Gân­dul sau de ci­ti­to­rii săi sunt amu­zant-iro­nice la o primă lec­tură. La a doua, de­vin pu­țin mai triste și îi în­deamnă pe ro­mâni la un strop de me­di­ta­ție pe tema mân­dri­i­lor na­țio­nale, dez­vă­lu­indu-ne su­per­fi­ci­a­li­ta­tea ra­țio­na­men­te­lor și pre­ju­de­că­țile. Pen­tru că, dacă treci de ha­zul apa­rent al afir­ma­ți­i­lor, con­stați că ceea ce spu­nem ar fi tre­buit mai de­grabă tre­cut sub tă­cere.

  • Be­rea noas­tră e mai ieftină de­cât apa voas­tră. E foarte ade­vă­rat, dar mo­ti­vul real e că be­rea noas­tră e fă­cută după niște re­țete pline de chi­mi­cale, cu in­gre­diente de cea mai proastă ca­li­tate, care nu ar fi ac­cep­tate nici­o­dată în Ma­rea Bri­ta­nie.
  • Prin­țul Char­les a cum­pă­rat o casă aici. Da, dar dru­mul până în sa­tul Vis­cri poate fi sfâr­și­tul sus­pen­siei unei ma­șini, atât de prost în­tre­ți­nut este. Iar în ju­rul Vis­cri sute de ast­fel de case se de­te­ri­o­rează de la o zi la alta, ne­în­gri­jite și ocu­pate abu­ziv de ți­gani.
  • Chi­ria voas­tră săp­tămâ­nală va ajunge o lună aici. Așa e, la fe­lul în care arată ora­șele noas­tre nu e prea multă lume care să se în­ghe­suie să vină la noi, de ce ar fi chi­ri­ile scumpe?
  • Con­tro­lo­rii noș­tri de tra­fic au vă­zut ză­padă. Pro­ba­bil, dar la rit­mul de ate­ri­zări și de­co­lări de pe Oto­peni e timp des­tul și pen­tru des­ză­pe­zire. Nu gro­si­mea stra­tu­lui de ză­padă era pro­blema în Lon­dra, ci in­dis­po­ni­bi­li­ta­tea pis­te­lor pe du­rata cu­ră­ță­rii lor, într-un ae­ro­port cu o in­ten­si­tate a tra­fi­cu­lui care face ca fi­e­care mi­nut să con­teze.
  • Zia­rele noas­tre in­va­dează in­ti­mi­ta­tea ve­de­te­lor, nu as­cultă te­le­foa­nele oa­me­ni­lor. Este ade­vă­rat, doar că nu o fac din mo­tive de de­on­to­lo­gie, ci pen­tru că ceea ce vor­bim la te­le­fon e atât de plic­ti­si­tor că n‑ar face au­diență…
  • Nu avem o taxă de con­ges­tie a tra­fi­cu­lui. Și exact din mo­ti­vul ăsta orice mo­co­fan con­si­deră că poate să se vân­ture cu auto­mo­bi­lul de di­mi­neața până seara prin mij­lo­cul Bu­cu­rești­u­lui. Mulți din­tre ei nici nu fac alt­ceva.
  • Avem cel mai fru­mos drum din lume po­tri­vit cla­sa­men­tu­lui fă­cut de cea mai bună emi­siune auto a voas­tră. Da, pro­blema este să ajun­geți până la el. Good luck with that!
  • Ju­mă­tate din fe­me­ile noas­tre arată pre­cum Kate, iar cea­laltă ju­mă­tate pre­cum sora ei. Și asta e me­ri­tul nos­tru, fa­cem se­lec­ție la naș­tere, în­cru­ci­șăm fe­me­ile fru­moase cu băr­bați fru­moși, e o în­treagă ști­ință la mij­loc.…

Din­colo de acest umor fa­cil și sub­til auto­in­cri­mi­nant se află niște ade­vă­ruri pe care le oco­lim. Știm toți că ste­re­o­ti­pul de ima­gine al en­gle­zi­lor la adresa noas­tră are o ori­gine bi­ne­cu­nos­cută. În țara lor, ca și în orice altă țară oc­ci­den­tală, pri­mii care au ajuns nu au fost oa­me­nii har­nici și onești, ci ți­ga­nii și ro­mâ­nii ți­ga­ni­zați. Ne fe­rim să spu­nem des­chis asta, dar în adân­cul su­fle­tu­lui știm că oa­che­șii cu alba-nea­gra din Ger­ma­nia, ți­găn­cile cer­șe­toare din Pa­ris, ți­ga­nii care au mân­cat le­be­dele din Viena și acor­de­o­niș­tii tu­ciu­rii din me­tro­u­rile tu­tu­ror ca­pi­ta­le­lor eu­ro­pene ne-au pic­tat cea mai mare parte din ima­gi­nea proastă pe care o avem azi. Această pă­tură so­ci­ală — a că­rei cul­tură și mod de viață se ba­zează pe com­por­ta­men­tul spe­cu­la­tiv (spe­cu­la­rea mi­lei prin cer­șe­to­riei, a nai­vi­tă­ții prin în­șe­lă­ciune, a lip­sei de vi­gi­lență prin furt) — este cea care pre­cede mun­ci­to­rii cin­stiți, in­for­ma­ti­cie­nii in­te­li­genți, ar­tiș­tii ta­len­tați și me­di­cii pri­ce­puți. Avem și din ăș­tia, dar când ajung și ei într‑o țară, im­pre­sia lo­cal­ni­ci­lor des­pre ro­mâni este deja for­mată. E prea târ­ziu ca să mai con­teze ce fac cei edu­cați și ci­vi­li­zați. Iar ati­tu­di­nea noas­tră ofen­sată nu va schimba cu ni­mic această re­a­li­tate.

Acum să nu în­țe­le­geți greșit, nu spun că ro­mâ­nii cei­lalți  sunt un mo­nu­ment de ci­vi­li­za­ție. Ne lip­sesc des­tule ca­pi­tole din ma­nu­a­lul bu­ne­lor ma­niere, în mare parte pen­tru că edu­ca­ția care ni s‑a dat și ni se dă este de­fi­ci­tară. Dar de obi­cei ple­căm la drum cu gân­dul să câști­găm bani în mod cin­stit, prin muncă. Ok, da, mulți se gân­desc să câștige mult mun­cind pu­țin — e o me­teahnă de gân­dire care pare tot mai răs­pân­dită în rân­dul ro­mâ­ni­lor și pro­ba­bil și al al­tor na­ții. Dar un pro­gra­ma­tor nu se duce în Bru­xe­l­les ca să pros­tească bel­gie­nii cu alba-nea­gra, un me­dic nu pleacă într‑o co­mună din Franța ca să-și în­șele pa­cien­ții. Și atunci? Ce e de fă­cut ca să schim­băm această ero­nată ștam­pilă care ni se aplică încă îna­inte de a arata cine sun­tem cu ade­vă­rat?

Dis­cur­sul nos­tru de până acum s‑a con­cen­trat mai ales pe iden­ti­fi­ca­rea in­di­vi­du­ală, pe me­sa­jul “eu nu sunt ți­gan”. În ra­rele oca­zii când am în­cer­cat o di­fe­ren­ți­ere co­lec­tivă, na­țio­nală, nu am re­u­șit de­cât me­saje ra­siste, care au fost res­pinse de lu­mea ci­vi­li­zată din mo­tive ușor de an­ti­ci­pat. Nu poți să afirmi că ho­ții din Ro­mâ­nia sunt doar ți­gani pen­tru că nu e ade­vă­rat și pen­tru că ho­ția nu este de­cât o ma­te­ria­li­zare a unei con­cep­ții de viață, nici­de­cum o ma­ni­fes­tare pa­to­lo­gică sau ge­ne­tică. Tre­buie să mer­gem mai de­parte, în pro­fun­zi­mea cul­tu­rii ți­ga­ni­lor pen­tru a de­voala în fața în­tre­gii Eu­rope ade­vă­ra­tele ca­uze ale com­por­ta­men­tu­lui lor. Tre­buie să răs­pun­dem la în­tre­ba­rea de­loc co­modă dacă pu­tem sau nu să ac­cep­tăm această cul­tură, iar dacă răs­pun­sul este ne­ga­tiv, să lu­crăm cu to­ții la o mo­da­li­tate de a le im­pune va­lo­rile noas­tre. Iar noi, ro­mâ­nii, sun­tem prin­tre pri­mii in­te­re­sați să o fa­cem. 

Pen­tru că nu există cale de mij­loc, după pă­re­rea mea. Ori le ac­cep­tăm mo­dul de viață, lăsându‑i să va­ga­bon­deze prin Eu­ropa, să își ri­dice cor­tu­rile în spa­ții ame­na­jate și ne luăm mă­su­rile de ri­goare pen­tru a ne pro­teja de efec­tele ne­do­rite ale pre­zen­ței lor, ori de­ci­dem să le im­pu­nem va­lo­rile noas­tre prin co­er­ci­ție, arestându‑i și amendându‑i fără ex­cep­ție când nu res­pectă re­gu­lile, așa cum fă­cea re­gi­mul co­mu­nist. Iar am­bele căi nu tre­buie apli­cate doar de Ro­mâ­nia, ci ori­unde s‑ar afla în Eu­ropa. A‑i tri­mite me­reu îna­poi în Ro­mâ­nia, even­tual dându-le și o sumă de bani, e o cale si­gură de a men­ține si­tu­a­ția ac­tu­ală.

Și abia apoi vom pu­tea să ex­pli­căm ce­lor­lalți eu­ro­peni, aflați mai la vest de noi, că ro­mâ­nii au pro­pria lor iden­ti­tate, că nu sunt per­fecți și nici ex­trem de ci­vi­li­zați, dar în nici un caz cer­șe­tori și hoți. Abia apoi vom pu­tea con­strui cu șanse de re­u­șită o ima­gine re­a­listă des­pre noi și să pu­tem afirma, fără să ne ru­și­năm, că sun­tem ro­mâni. Pa­ra­do­xal poate pen­tru unii, nu in­te­gra­rea ți­ga­ni­lor în Ro­mâ­nia este so­lu­ția, ci ex­pa­tri­e­rea lor în Eu­ropa.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.