Se întâmplă uneori să mă enervez atât de tare încât să nu-mi pot împiedica exteriorizarea indignării. Nu e neapărat un subiect anume, desi aș spune că temele civice sunt cele care conduc detașat în clasamentul frustrărilor mele personale. E o suprapunere de evenimente și lucruri care se întâmplă, față de care cred că trebuie reacționat, trebuie luată atitudine, trebuie sancționată depășirea unei limite. Și în mod constant se găsește cineva din anturajul căruia mă adresez care să-mi dea binecunoscuta replică: de ce te enervezi? Ce câștigi dacă te enervezi? Mă simt dezarmat de fiecare dată, pentru că nu știu să spun ce anume câștig într-un sens concret. Discursul meu revoltat se frânge în fața probei pragmatismului.
La prima vedere întrebarea e validă. În fond orice consum de energie trebuie să ducă la o consecință utilă. Nesimțirea din trafic e insuportabilă — ei și? Ce câștigi dacă te enervezi? Nesimțiții vor continua să existe și să se comporte la fel, tu rămâi cu nervii tociți. Ai câștigat ceva? Guvernul ia niște măsuri absolut idioate — ei și? Ce câștigi dacă te enervezi? Oricum n‑ai cum să schimbi legile și ordonanțele guvernamentale, ei își vor vedea mai departe de treabă, iar tu îți distrugi sănătatea.
Eu sunt un extravertit. Am să mor probabil indignându-mă în gura mare de lucrurile care mi se par incorecte. Dar nici eu nu ies îndeajuns din propria-mi comoditate, nici eu nu fac pasul înainte de unul singur, riscând ridiculizarea din partea celorlalți, pentru a‑mi susține punctul de vedere. Îmi amintesc că anul trecut, pe la finele lui octombrie, a apărut pe YouTube un mic film despre comportamentul unei învățătoare în clasă. Veronica Bereandă, cadru didactic la liceul Iorga din bucurești, cu vechime și calificative foarte înalte, își abuza verbal elevii într-un mod absolut revoltător. Cineva nu s‑a întrebat ce câștigă dacă se enervează. A scris despre asta, a făcut o pagină de facebook, a inițiat o petiție și a insistat asupra problemei până când și alții s‑au alăturat, iar autoritățile au fost forțate să ia măsurile corecte.
Răspunsul la această întrebare aparent pragmatică, în realitate egoistă, este simplu. Ce câștig dacă mă enervez? Eu nu câștig nimic. Noi, însă, câștigăm șansa de a trăi civilizat ÎMPREUNĂ. Mâine s‑ar putea să fii tu cel nedreptățit. Mâine s‑ar putea să vrei să mă alătur pentru a te apăra. Ți-ai dori să te întreb atunci ce câștig dacă mă enervez?
Lasă un comentariu