Republica Descurcocratică România

Care va să zică îl închis­eră pe Gigi Becali. Se întâm­plă min­unea ne-mai-întâmplată. Să spun drept aștep­tam să văd ceva con­cret și în celălalt pro­ces, cel cu afac­er­ile din fot­bal, dar nu poți să speri la atâtea min­uni dintr‑o dată. Încet-încet, incom­plet și parcă cu nehotărâre, justiția română dă semne de nor­malizare. Unii spun că ceea ce s‑a întâm­plat ieri a fost un eșec, pen­tru că marii hoți din fot­bal au scă­pat — Copos, Borcea et comp. — în timp ce măscări­ciul Gigi a fost sac­ri­fi­cat pen­tru imag­inea de luptă cu corupția. Eu pre­fer să cred că a fost o vic­to­rie incom­pletă.

M‑am uitat în presă să văd dacă apar man­i­festări de susținere pop­u­lară pen­tru spon­sorul Stelei, mai ales că în tre­cut s‑a întâm­plat să apară din senin câteva zeci de oameni tocmiți să-și strige în gura mare dragostea față de filantropul din Pipera și alte câteva zeci dor­nici să caște gura la circ. De data asta însă nici o miș­care — prob­a­bil că n‑a fost nimeni să orga­nizeze protes­tul "spon­tan".

Domnu' Zgonea regretă ce i s‑a întâm­plat lui Becali, om deosebit, cu cred­ința lui Dum­nezeu. 'Mnealui nu comentează decizi­ile justiției, dar regretă. Ambi­gu­i­tatea ati­tu­dinii românești este per­fect exem­pli­fi­cată: vrem justiție, dar dacă îi con­damnă pe "ai noștri" nu e corectă, e coman­dată politic și e regretabil ce se întâm­plă. Justiția este expe­di­ată în zona fap­tu­lui divers, a întâm­plării, a aleatoru­lui. Desigur, dacă l‑ar con­damna de pildă pe Băs­escu pen­tru flota vân­dută pe doi lei, atunci pen­tru domnu' Zgonea ar fi altceva, ar însemna că s‑ar face drep­tate.

Până la urmă ce a făcut Becali? S‑a învâr­tit de niște terenuri ale armatei, la preț de nimic. S‑a des­cur­cat. O fi ile­gal, dar nu e nici pe departe imoral. Cui tre­buiau terenurile alea? Ar fi ben­e­fi­ciat de ele nea Ghe­o­rghe? Nu. Deci, cine‑i păgu­bit? Statul? Păi n‑avem noi, dom'ne, tre­abă cu statul, mai bine că l‑a furat că și statul ne fură pe noi, zi de zi. Nu vezi că ne ia impozite și taxe și nu face nimic? Păi ia întreabă-ne pe noi ce pri­or­ități are țara…

prioritate-guvern-ponta

Barometru politic IRES, februarie-aprilie 2013

Ca de obi­cei statul românilor e o struc­tură abstractă, alien­ată. Românul crede că statul tre­buie să facă locuri de muncă (unde să se pro­ducă ce?), să asig­ure inde­pen­dența justiției (dar să nu‑l aresteze pe dom' Becali, că e om cu cred­ința lui Dum­nezeu), să se țină de cuvânt (deși nu e clar ce a promis), să iasă din criză (că nu noi l‑am pus să intre în ea), să dea dru­mul la investiții (pe care prob­a­bil le ține încuiate undeva) și să susțină agri­cul­tura (care se cam clat­ină, vezi bine). Aproape nimic din ce e în mintea românilor în priv­ința guvernării nu are o sub­stanță con­cretă, sunt doar înșiruiri de fraze șablon, deprinse din talk-show-urile cu care ne hrănim zi de zi. Când vom învăța că statul sun­tem tot noi?

Vlad Petre­anu prop­unea la un moment dat să se plătească anga­jat­u­lui nu doar salariul net, ci cel brut și să‑i revină lui respon­s­abil­i­tatea de a vira tax­ele către stat. Ignorând pen­tru o clipă com­pli­cați­ile pro­ce­du­rale și difi­cultățile de a colecta banii la timp, imaginați-vă cum am judeca fiecare din­tre noi dacă în fiecare lună am scoate din buzu­nar toate aceste sume. La un salariu net de 4.500 lei (circa 1.000€) am avea de plătit 674 lei la pen­sii, 353 lei la sănă­tate, 32 lei la șomaj și 857 lei la impozit. Am vaga bănuială că, văzând cei 1.916 lei în mână și tre­buind să‑i dea fără să primească nimic în schimb, românul ar începe să înțe­leagă cine e statul în Repub­lica Des­cur­co­crat­ică Româ­nia. Și poate atunci va fi de acord că oricâtă cred­ință are Becali în Dum­nezeu, ce au făcut el, Babiuc și Cioflină cu terenurile armatei tot furt se cheamă.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu