Un pârlit de profesor

Lec­tu­rând ști­rile des­pre pro­fe­so­rii de la liceul Bolin­ti­neanu și ispră­vile lor baca­la­u­re­ate, nu poți să nu te întrebi în câte alte licee se va fi întâm­plat la fel, doar că nimeni n‐a recla­mat, nimeni n‐a veri­fi­cat. Firește, nu se poate extra­pola la nive­lul între­gu­lui învă­țământ liceal – ar fi pro­ba­bil nea­de­vă­rat – dar, dacă la fel o fi fost în mai mult de 30% din școli, mi se face pie­lea găină gândindu‐mă la ce efecte poate avea această situ­a­ție.

Sunt de con­dam­nat pro­fe­so­rii care iau șpagă? Unii zic că nu, pen­tru că au sala­rii mici. Eu zic că da, pen­tru că atunci când te faci pro­fe­sor știi bine că nu vei avea niște câști­guri gro­zave, deci ar fi tre­buit să alegi mese­ria asta din pasiune. Din păcate e la fel ca în spi­tale – o infir­mieră are un sala­riu peni­bil de mic, dar ca să se anga­jeze dă câteva mii de euro șpagă, pen­tru că se scot bani fru­moși din ser­vi­ci­ile "per­so­na­li­zate" ofe­rite pacien­ți­lor. Un ser­vi­ciu prost plătit nu doar demo­ti­vează pro­fe­si­o­niș­tii reali, ci atrage chi­li­pir­gii și șpă­ga­rii, căci pen­tru ei tere­nul e priel­nic. Solu­ția nu e să mărești sala­ri­ile, spe­rând că șme­na­rii vor pleca – proști ar fi să plece? – și vor veni cei cin­stiți. Solu­ția, poate, e să stâr­pești corup­ția, să bagi frica în ei, să plece pen­tru că nu mai merge și abia apoi să mărești veni­tu­rile, când ai rămas cât de cât cu ăia care vor să facă edu­ca­ție.

Direc­toa­rea lice­u­lui Bolin­ti­neanu, acum ares­tată dacă am înțe­les bine, nu e o cli­entă nouă a scan­da­lu­ri­lor din învă­țămân­tul româ­nesc. Cu ceva timp în urmă se pare că doamna pro­fe­soară – alt­min­teri aflată la o res­pec­ta­bilă etate – se amuza de mama focu­lui la ban­che­tul unei pro­mo­ții care absol­vea, des­che­ind cămă­șile ele­vi­lor și mângăindu‐i ero­tic. Pro­ba­bil că ide­ile astea i‐au venit după ce s‐a îmbi­bat cu niște alcool, dar chiar și așa pier­de­rea auto­con­tro­lu­lui este de nescu­zat. Mult mai de nescu­zat mi se pare că, deși fil­mu­le­țul cu ea a apă­rut în zia­rele de scan­dal, iar subiec­tul a făcut ceva vâlvă la vre­mea aia, sis­te­mul de învă­țământ a con­si­de­rat că ea poate să rămână direc­toare a ace­lu­iași liceu. O fi având legă­tură cu fap­tul că, nu cu mult timp îna­in­tea inci­den­tu­lui, Marean Van­ghe­lie își com­ple­tase foarte rapid stu­di­ile exact la liceul ăsta…

Dar sis­te­mul ăsta corupt din învă­țământ nu e men­ți­nut doar de pro­fe­sori. Șpaga o dau părin­ții, chiar dacă indi­rect, prin inter­me­diul copi­i­lor. Ei știu bine ce se întâm­plă și acceptă, ba chiar încu­ra­jează metoda, pen­tru ca să ia notă mai mare pro­ge­ni­tura pro­prie. Este o decla­ra­ție expli­cită de des­con­si­de­rare a șco­lii, a nive­lu­lui de pre­gă­tire ca cri­te­riu de suc­ces în pro­fe­sie și în viață: nu con­tează ce știi, con­tează să iei notă mare ca să pară că știi. Impos­tura e sport națio­nal pen­tru români. "Ori­cum nu îi va folosi la nimic ce învață la școală", aud ade­sea spunându‐se și cred că e cât se poate de firesc, de vreme ce noi înșine par­ti­ci­păm la masa­cra­rea învă­țămân­tu­lui româ­nesc. De fapt, n‐am fost vreo­dată mai buni de atât. Nici­o­dată n‐am dat prea mulți bani pe școală sau pe pro­fe­sori.

Îmi amin­tesc o isto­ri­oară din vre­mea lice­u­lui, pe care nu am trăit‐o per­so­nal, dar pe care mi‐o amin­tesc din rela­tă­rile unor colegi. La liceul sil­vic din Câm­pu­lung se strân­geau elevi din toate col­țu­rile Mol­do­vei, unii de foarte departe, așa că ședință cu părin­ții nu se putea face în fie­care zi, ci doar o dată sau de două ori pe an. Cam pe când eram în clasa a zecea a venit la o ast­fel de ședință, ținută de diri­gin­tele unei clase para­lele, tatăl unui elev mai zbu­r­dal­nic și mai puțin sili­tor, Pis­tol pe numele lui de fami­lie. Ono­mas­tica asta stâr­nea des­tule zâm­bete, sufi­ciente ca să‐l facă bine cunos­cut pe junele aspi­rant sil­vi­cul­tor și altora care nu îi erau nea­pă­rat colegi de clasă – de pildă eu îl știam, deși el era la D și eu la F.

Cum spu­neam, dom­nul Pis­tol a venit la reu­niu­nea anu­ală, ca să afle ce minu­nă­ții mai face podoaba de fii‐su și aștep­tă­rile nu i‐au fost înșe­late: când a ajuns în cata­log la numele de Pis­tol, diri­gin­tele părea de neo­prit – absențe, note proaste, recla­ma­ții de la pro­fe­sori, indis­ci­plină. Sacul plin de toate ofu­rile adu­nate un an de zile putea fi acum deșer­tat în bra­țele tată­lui, care pri­mea cu des­tul sto­icism valul de vești proaste înși­rate în fața celor­lalți trei­zeci și ceva de părinți. După ce pero­ra­ția diri­gin­te­lui s‐a oprit, dom­nul Pis­tol senior l‐a pri­vit lung pe fiul său, așe­zat pe scaun lângă el și a cuvân­tat în dul­cele grai mol­do­ve­nesc: Apăi, băi baiete, eu te‐am țânut la școală di când erai un boț di om ca sî fac șieva din tini, un inji­nier, un doc­tor sau macar pădu­rar. Da' cu notili ies­tea ci crezi c‐ai să agiungi? Îți zic io: un pâr­lit de pre­fe­sor!


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Bogdan Avadanei

    Aici pot să‐ți spun eu o poveste reală, tră­ită "live", și din tim­puri mai recente: părin­ții mei au fost amân­doi pro­fe­sori de mate­ma­tică de liceu, până la pen­sie, prin 2008. Vechime maximă, grad I, tata cu carte publi­cată, pre­șe­dinte al SSM (Soci­e­ta­tea de Ști­ințe Mate­ma­tice) pe județ. Prin 2004–2005, un fost elev, ce la vre­mea lui se chi­nu­ise un pic cu școala, exclamă dându‐se jos dintr‐un Mer­ce­des S Cla­sse: "Să tră­iți dom' pro­fe­sor, da' tot cu jan­ghina aia de Dacie sun­teți ?"

    Așa că, da, oame­nii sesi­zează oport­u­ni­ta­tea de a‐și "rezolva" pro­ble­mele șco­lare prin cadrele didac­tice, și pun pre­siune pe ele. Și, ținând cont de veni­tu­rile aces­tora, sunt mult prea puțini apți să‐și men­țină "o jan­ghină de Dacie" când oferta mai bogată e la îndemână.

    Poate o idee bună ar fi și pedep­si­rea celor ce oferă șpagă prin ofe­ri­rea unei recom­pense pro­fe­so­ru­lui ce reclamă pe mitu­i­tor – de ce nu chiar suma/șpaga completă/procent ? Impo­za­bilă, desi­gur. Parcă și la Rom­silva e un sis­tem ase­mă­nă­tor. Așa ar putea fi sti­mu­lați cei care ar vrea să stea drept, dar nevo­ile + oport­u­ni­ta­tea unor veni­turi "ușoare" îi face să se aplece.

    Ori­cum, pro­blema e adâncă, iar rezol­va­rea nu va fi ușoară și nici de scurtă durată.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu