Acu’ vreo trei­zeci și ceva de ani eram la o uni­tate mi­li­tară și lu­cram la ad­mi­nis­tra­tiv. Era, do­m’ne, un mai­s­tru mi­li­tar acolo, om ex­tra­or­di­nar și mă aveam cu el ca cu fra­ții: el ve­nea la mine în casă, eu la el. Era om înalt, mai înalt ca dum­ne­ata și lat în spate, vo­i­nic, așa… avea o mână cât două de-ale mele. Era ges­tio­nar la o ma­ga­zie de efecte — nu știi dum­ne­ata poate ce e alea efecte, este ca­zar­ma­men­tul și ți­nuta sol­da­tu­lui — știi cum era în ar­mată, toți avea ne­voie de el și dacă nu cur­gea, ceva-ceva tot pica. Avea ser­vi­ciu bun…

Da’ era om gos­po­dar, do­m’ne, avea casă lângă uni­tate, la vreo doi ki­lo­me­tri într-un sat și mă in­vita la el. Luam niște carne de pui — aveam eu niște re­la­ții la o mă­ce­lă­rie — și mer­geam la el să fa­cem gră­tar. Ne­vastă-sa fă­cea sa­lată numa’ de ro­șii — le creș­tea în gră­dină, în spa­tele ca­sei — cu mă­rar și cu oțet și după ce mân­cam bine pu­nea o mu­zică de-aia de pe vre­muri, lă­u­tă­rească și mer­geam amân­doi după vin. Avea, do­m’ne, un beci sub casă de eu n‑am mai vă­zut unu’ la fel, mare și era frig acolo și in mij­lo­cul ve­rii, îți în­gheța puța dacă stă­teai mai mult de‑o juma’ de oră. Ți­nea vin bun, fă­cut de el cu stru­guri lu­ați din vie, într-un bu­toi de 500 de li­tri, numa’ mer­lot de-ăla bun, mo­to­rină, ce mai…

Beam amân­doi și ve­nea și-un ve­cin de-al lui care era pre­ten bun și când se îm­băta dom’ mai­s­tru o pu­nea pe ne­vastă-sa să-și dea jos bluza de pe ea, să ne arate țâ­țele, ea nu prea vroia, da’ după vreo trei-pa­tru pa­hare de vin se dez­brăca în chi­loți — era fe­meie vo­i­nică, da’ fru­moasă, do­m’ne! Și uite așa pe­tre­ceam până la ziuă, pe la cinci di­mi­neața ne cul­cam, da’ mai­s­tru’ ăsta era o fi­gură mare, do­m’ne, îmi zi­cea “nea Va­sile, hai până la ve­cinu’ să‑l vezi cum face!”. Nu ți-am zis — ve­cinu’ era și el sub­o­fi­țer de ar­mată, co­leg cu noi, da’ era așa… mai pa­triot do­m’ne, adică ar­mata era totu’ pen­tru el și‑l lăsa dom’ mai­s­tru să doarmă vreun sfert de ceas și mer­geam peste el, îl tre­zeam și dom’ mai­s­tru îi zi­cea: “bă, Cos­tele” — mi se pare că așa îl chema — “ ‘tu-ți gura mă-tii, tu nu-ți res­pecți țara, mă? cum sa­luți tu im­nul ță­rii?” Și în­ce­pea să‑i cânte “trei cu­lori cu­nosc pe lume, amin­tind de-un brav po­por” și ăla, chior de beat și cheaun de somn să­rea din pat și lua po­zi­ția de drepți, sa­luta la dra­pel și stă­tea smirnă. Do­m’ne, râ­deam de ne pră­pă­deam, eram beți chi­ori toți… eu așa beat ca atunci n‑am mai fost, îți spun cinstit…

Eh, alte vre­muri, do­m’ne. Alt­fel de oa­meni, nu ca acuma. Oa­meni deosebiți…

* * *

Nea Va­sile șe­dea pe lo­cul său din auto­bu­zul ce‑l du­cea spre casă, pri­vind șu­gu­băț — cu ae­rul său de ță­ran șme­che­rit din Oto­peni — spre ve­ci­nul său de scaun care îi zâm­bea com­plice, în semn că da, e de acord cu el, alte vre­muri, oa­meni de­o­se­biți. În­cu­ra­jat de suc­ce­sul po­veș­tii sale, nea Va­sile adă­ugă, scăr­pinându-se pe bu­rtă, peste ma­ieul alb în­găl­be­nit de prea mult pur­tat: “Un’te duci acasă? Mai bine hai pe la mine, am niște mici și an­tri­coate, pu­nem la gră­tar și fa­cem o sa­lată numa’ din ro­șii. Am și niște bere, două pe­turi de-alea mari și mai luăm dacă mai vrem. Dacă ne vine poftă tri­mi­tem un taxi după fe­tele alea care stă la pă­dure, la șo­sea, să vină să ne dis­treze…

Ce­lă­lalt îl privi în­cur­cat, ză­bovi pu­țin cu pri­vi­rea peste țeasta ple­șuvă și arsă de soare a lui nea Va­sile, aco­pe­rită de doar câ­teva fire de păr alb și‑i zise, ri­di­când ușor punga de plas­tic pe care o ți­nea pe ge­nunchi: “Nea Va­sile, știi că te res­pect, ești om de­o­se­bit, da’ nu pot, bre! I‑am pro­mis lu’ ne­vastă-mea că‑i duc ia­ur­tu­rile as­tea…” Nea Va­sile privi că­tre po­deaua auto­bu­zu­lui și-și scoase pi­cioa­rele pline de pra­ful ora­șu­lui din șla­pii de plas­tic, apoi dădu din mână a le­ha­mite, semn că se aș­tepta la re­fu­zul ăsta. Nu prea mai sunt oa­meni de­o­se­biți în ziua de azi.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.