Niște oameni deosebiți

Acu' vreo trei­zeci și ceva de ani eram la o uni­tate mili­tară și lucram la admi­nis­tra­tiv. Era, dom'ne, un mai­s­tru mili­tar acolo, om extra­or­di­nar și mă aveam cu el ca cu fra­ții: el venea la mine în casă, eu la el. Era om înalt, mai înalt ca dum­ne­ata și lat în spate, voi­nic, așa… avea o mână cât două de‐ale mele. Era ges­tio­nar la o maga­zie de efecte – nu știi dum­ne­ata poate ce e alea efecte, este cazar­ma­men­tul și ținuta sol­da­tu­lui – știi cum era în armată, toți avea nevoie de el și dacă nu cur­gea, ceva‐ceva tot pica. Avea ser­vi­ciu bun…

Da' era om gos­po­dar, dom'ne, avea casă lângă uni­tate, la vreo doi kilo­me­tri într‐un sat și mă invita la el. Luam niște carne de pui – aveam eu niște rela­ții la o măce­lă­rie – și mer­geam la el să facem gră­tar. Nevastă‐sa făcea salată numa' de roșii – le creș­tea în gră­dină, în spa­tele casei – cu mărar și cu oțet și după ce mân­cam bine punea o muzică de‐aia de pe vre­muri, lău­tă­rească și mer­geam amân­doi după vin. Avea, dom'ne, un beci sub casă de eu n‐am mai văzut unu' la fel, mare și era frig acolo și in mij­lo­cul verii, îți îngheța puța dacă stă­teai mai mult de‐o juma' de oră. Ținea vin bun, făcut de el cu stru­guri luați din vie, într‐un butoi de 500 de litri, numa' mer­lot de‐ăla bun, moto­rină, ce mai…

Beam amân­doi și venea și‐un vecin de‐al lui care era pre­ten bun și când se îmbăta dom' mai­s­tru o punea pe nevastă‐sa să‐și dea jos bluza de pe ea, să ne arate țâțele, ea nu prea vroia, da' după vreo trei‐patru pahare de vin se dez­brăca în chi­loți – era femeie voi­nică, da' fru­moasă, dom'ne! Și uite așa petre­ceam până la ziuă, pe la cinci dimi­neața ne cul­cam, da' mai­s­tru' ăsta era o figură mare, dom'ne, îmi zicea "nea Vasile, hai până la vecinu' să‐l vezi cum face!". Nu ți‐am zis – vecinu' era și el sub­o­fi­țer de armată, coleg cu noi, da' era așa… mai patriot dom'ne, adică armata era totu' pen­tru el și‐l lăsa dom' mai­s­tru să doarmă vreun sfert de ceas și mer­geam peste el, îl tre­zeam și dom' mai­s­tru îi zicea: "bă, Cos­tele" – mi se pare că așa îl chema – "'tu‐ți gura mă‐tii, tu nu‐ți res­pecți țara, mă? cum saluți tu imnul țării?" Și înce­pea să‐i cânte "trei culori cunosc pe lume, amin­tind de‐un brav popor" și ăla, chior de beat și cheaun de somn sărea din pat și lua pozi­ția de drepți, saluta la dra­pel și stă­tea smirnă. Dom'ne, râdeam de ne pră­pă­deam, eram beți chi­ori toți… eu așa beat ca atunci n‐am mai fost, îți spun cin­stit…

Eh, alte vre­muri, dom'ne. Alt­fel de oameni, nu ca acuma. Oameni deo­se­biți…

* * *

Nea Vasile ședea pe locul său din auto­bu­zul ce‐l ducea spre casă, pri­vind șugu­băț – cu aerul său de țăran șme­che­rit din Oto­peni – spre veci­nul său de scaun care îi zâm­bea com­plice, în semn că da, e de acord cu el, alte vre­muri, oameni deo­se­biți. Încu­ra­jat de suc­ce­sul poveș­tii sale, nea Vasile adă­ugă, scărpinându‐se pe burtă, peste maieul alb îngăl­be­nit de prea mult pur­tat: "Un'te duci acasă? Mai bine hai pe la mine, am niște mici și antri­coate, punem la gră­tar și facem o salată numa' din roșii. Am și niște bere, două peturi de‐alea mari și mai luăm dacă mai vrem. Dacă ne vine poftă tri­mi­tem un taxi după fetele alea care stă la pădure, la șosea, să vină să ne dis­treze…"

Celă­lalt îl privi încur­cat, zăbovi puțin cu pri­vi­rea peste țeasta ple­șuvă și arsă de soare a lui nea Vasile, aco­pe­rită de doar câteva fire de păr alb și‐i zise, ridi­când ușor punga de plas­tic pe care o ținea pe genunchi: "Nea Vasile, știi că te res­pect, ești om deo­se­bit, da' nu pot, bre! I‐am pro­mis lu' nevastă‐mea că‐i duc iaur­tu­rile astea…" Nea Vasile privi către podeaua auto­bu­zu­lui și‐și scoase picioa­rele pline de pra­ful ora­șu­lui din șla­pii de plas­tic, apoi dădu din mână a leha­mite, semn că se aștepta la refu­zul ăsta. Nu prea mai sunt oameni deo­se­biți în ziua de azi.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu