Perseverare diabolicum

Sper să fim cu to­ții de acord că po­ves­tea ac­ci­den­tu­lui avi­a­tic din Apu­seni are două ca­pi­tole com­plet se­pa­rate: cel al zbo­ru­lui pro­priu-zis și cel al ope­ra­țiu­ni­lor de sal­vare după ate­ri­za­rea for­țată. În­tre cele două nu există nici o le­gă­tură de ca­u­za­li­tate sau de in­ter­de­pen­dență. Orice avion care ate­ri­zează for­țat tre­buie să fie lo­ca­li­zat ra­pid, iar echi­pele de in­ter­ven­ție tre­buie să ajungă la el în cel mai scurt timp. Este ne­voie de co­or­do­nare, pro­fe­sio­na­lism și dă­ru­ire din par­tea tu­tu­ror ce­lor care sunt im­pli­cați, ca­li­tăți pe care cei din au­to­ri­tă­țile ro­mâ­nești im­pli­cate în acest caz nu le-au de­mon­strat nici mă­car în parte.

Eu unul i‑aș lua la în­tre­bări chiar și pe cei care pu­teau lo­ca­liza te­le­foa­nele mo­bile, dar care au de­cla­rat că le­gea nu per­mite asta de­cât pen­tru îm­pie­di­ca­rea unei in­frac­țiuni. Să fii atât de ob­tuz în­cât să nu pri­cepi că sal­vezi viața unor oa­meni, chiar dacă riști o sanc­țiune dis­ci­pli­nară la ser­vi­ciu, e do­vada fie a unei te­ri­bile pros­tii, fie a unei ne­sim­țiri fără mar­gini. Pe de altă parte le­gea în sine e pro­ba­bil for­mu­lată într-un mod stu­pid, ar tre­bui să fie in­ter­zis să uti­li­zezi lo­ca­li­za­rea prin GSM în sco­pul acu­ză­rii cuiva fără apro­bare ju­de­că­to­rească, dar să o poți face pen­tru si­tu­a­ții de ur­gență sau ne­voia de a salva vieți omenești.

Re­ve­nind la zbo­rul pro­priu-zis, re­pet ceea ce am spus. Eu cred că pi­lo­tul și‑a asu­mat ris­curi prea mari, ceea ce este de ne­în­țe­les pen­tru ci­neva cu ex­pe­riența de zbor a lui Io­van. Tot mai multe voci din ae­ro­nau­tică spun ace­lași lu­cru: tre­buia să tra­teze cu mai multă pre­ca­u­ție gi­vra­jul avio­nu­lui și să nu riște inu­til. Pen­tru că un ast­fel de fe­no­men nu este unul cu care să speri că scapi ne­vă­tă­mat, cum ar fi poate si­tu­a­ția unei de­fec­țiuni teh­nice mi­nore, ci e un drum si­gur spre pră­bu­șire. Am ci­tit su­fi­cient des­pre gi­vraj zi­lele as­tea ca să pri­cep cât de pe­ri­cu­los este și cum se ac­ce­le­rează fe­no­me­nul pe mă­sură ce stra­tul de gheață se acu­mu­lează pe fu­se­laj, du­când în fi­nal la mo­di­fi­ca­rea com­pletă a ae­ro­di­na­mi­ci­tă­ții și prăbușire.

Re­a­li­ta­tea este că eroa­rea pe care cred că a făcut‑o pi­lo­tul nu ar fi avut con­se­cințe atât de grave dacă au­to­ri­tă­țile ro­mâne ar fi fost bine or­ga­ni­zate. Poate ar fi su­pra­vie­țuit toți cei din avion, pen­tru că mă­ies­tria de pi­lot a lui Io­van l‑a aju­tat să gă­sească no­ro­cos o so­lu­ție de ate­ri­zare for­țată. Fap­tul că el și Aura Ion au mu­rit nu îi este com­plet im­pu­ta­bil. Dar fap­tul că au ajuns în si­tu­a­ția de a fi sal­vați nu cred că poate fi pus în seama altcuiva.

Mi s‑a spus că pi­lo­ții sunt oa­meni de­o­se­biți. Că au un simț al pe­ri­co­lu­lui spe­cial, că sunt de­vo­tați. Eu însă nu cred în ge­ne­ra­li­zări de ge­nul ăsta. Din­colo de toate, de ca­li­tă­țile lor in­dis­cu­ta­bile și de pre­gă­ti­rea lor pro­fe­sio­nală, pi­lo­ții sunt și ei oa­meni. Care pot greși. Care gre­șesc. Iar fap­tul că‑i ab­sol­vim a pri­ori de orice vină nu‑i ajută să de­vină mai buni. Le co­co­lo­șim ego-ul cu o ad­mi­ra­ție ne­con­di­țio­nată, împiedicându‑i să în­țe­leagă când au greșit și cum ar pu­tea să de­vină mai buni. Și vă rea­min­tesc dic­to­nul la­tin: er­rare hu­ma­num est, per­se­ve­rare diabolicum.

Pro­de­can Fa­cul­ta­tea de In­gi­ne­rie Ae­ros­pa­ţi­ală: Io­van poartă răs­pun­de­rea pro­du­ce­rii accidentului Pro­de­ca­nul Fa­cul­tă­ţii de In­gi­ne­rie Ae­ros­pa­ţi­ală, conf. dr. Oc­ta­vian Thor Ple­ter, arată că, în ca­zul ac­ci­den­tu­lui din Apu­seni, “pi­lo­tul co­man­dant poartă în­treaga răs­pun­dere a ac­ci­den­tu­lui în sine”, ar­gu­men­tând, prin­tre al­tele, că Io­van ar fi tre­buit să se în­toarcă din drum când a în­ce­put givrajul.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...