Sper să fim cu toții de acord că povestea accidentului aviatic din Apuseni are două capitole complet separate: cel al zborului propriu-zis și cel al operațiunilor de salvare după aterizarea forțată. Între cele două nu există nici o legătură de cauzalitate sau de interdependență. Orice avion care aterizează forțat trebuie să fie localizat rapid, iar echipele de intervenție trebuie să ajungă la el în cel mai scurt timp. Este nevoie de coordonare, profesionalism și dăruire din partea tuturor celor care sunt implicați, calități pe care cei din autoritățile românești implicate în acest caz nu le-au demonstrat nici măcar în parte.
Eu unul i‑aș lua la întrebări chiar și pe cei care puteau localiza telefoanele mobile, dar care au declarat că legea nu permite asta decât pentru împiedicarea unei infracțiuni. Să fii atât de obtuz încât să nu pricepi că salvezi viața unor oameni, chiar dacă riști o sancțiune disciplinară la serviciu, e dovada fie a unei teribile prostii, fie a unei nesimțiri fără margini. Pe de altă parte legea în sine e probabil formulată într-un mod stupid, ar trebui să fie interzis să utilizezi localizarea prin GSM în scopul acuzării cuiva fără aprobare judecătorească, dar să o poți face pentru situații de urgență sau nevoia de a salva vieți omenești.
Revenind la zborul propriu-zis, repet ceea ce am spus. Eu cred că pilotul și‑a asumat riscuri prea mari, ceea ce este de neînțeles pentru cineva cu experiența de zbor a lui Iovan. Tot mai multe voci din aeronautică spun același lucru: trebuia să trateze cu mai multă precauție givrajul avionului și să nu riște inutil. Pentru că un astfel de fenomen nu este unul cu care să speri că scapi nevătămat, cum ar fi poate situația unei defecțiuni tehnice minore, ci e un drum sigur spre prăbușire. Am citit suficient despre givraj zilele astea ca să pricep cât de periculos este și cum se accelerează fenomenul pe măsură ce stratul de gheață se acumulează pe fuselaj, ducând în final la modificarea completă a aerodinamicității și prăbușire.
Realitatea este că eroarea pe care cred că a făcut‑o pilotul nu ar fi avut consecințe atât de grave dacă autoritățile române ar fi fost bine organizate. Poate ar fi supraviețuit toți cei din avion, pentru că măiestria de pilot a lui Iovan l‑a ajutat să găsească norocos o soluție de aterizare forțată. Faptul că el și Aura Ion au murit nu îi este complet imputabil. Dar faptul că au ajuns în situația de a fi salvați nu cred că poate fi pus în seama altcuiva.
Mi s‑a spus că piloții sunt oameni deosebiți. Că au un simț al pericolului special, că sunt devotați. Eu însă nu cred în generalizări de genul ăsta. Dincolo de toate, de calitățile lor indiscutabile și de pregătirea lor profesională, piloții sunt și ei oameni. Care pot greși. Care greșesc. Iar faptul că‑i absolvim a priori de orice vină nu‑i ajută să devină mai buni. Le cocoloșim ego-ul cu o admirație necondiționată, împiedicându‑i să înțeleagă când au greșit și cum ar putea să devină mai buni. Și vă reamintesc dictonul latin: errare humanum est, perseverare diabolicum.
![]() | Prodecan Facultatea de Inginerie Aerospaţială: Iovan poartă răspunderea producerii accidentului Prodecanul Facultăţii de Inginerie Aerospaţială, conf. dr. Octavian Thor Pleter, arată că, în cazul accidentului din Apuseni, “pilotul comandant poartă întreaga răspundere a accidentului în sine”, argumentând, printre altele, că Iovan ar fi trebuit să se întoarcă din drum când a început givrajul. |
20:01
.…si totusi.…
Dom’ profesor Pleter este absolvent de ASE (!!??), sper ca nu gresesc. Si pledoaria domniei sale are un puternic iz politic, cu accente patriotarde comuniste, in sprijinul ROMATSA.
19:01
De acord ca nu trebuie sa generalizam. Nici nu am avut intentia asta, desi asa pare din comentariul meu la articolul ”Eroi negloriosi”. Pe de alta parte, vad ca te incapatanezi sa pui ”etichete” sau sa stabilesti vinovatii, numeste‑o cum doresti. E cel putin hazardata afirmatia ta din articolul mantionat mai sus:
”…să aterizeze la Sibiu și să degivreze în siguranță. Și apoi să ocolească Apusenii prin vest, rămânând deasupra zonei de câmpie unde o aterizare forțată – dacă se ajungea la ea – avea șanse mult mai mari de reușită. De ce a ales să ignore riscurile și să adopte calea cea mai periculoasă?”.
Tot nu intelegi ca ”ruta” e ceruta si aprobata, sa spunem, la Sibiu. Asta inseamna ca informatiile ”din turn”, de acolo, conduc la ideea ca se poate zbura in conditii ce se incadreaza in parametrii stabiliti prin normele de aviatie. Pe de alta parte, aparitia givrajului nu este un eveniment controlabil 100% si probabil acesta s‑a produs relativ aproape de locul aterizarii fortate. Oricum, in acel moment, avionul era probabil mai aproape de Cluj decat de Sibiu. Si putem face inca multe alte speculatii si demonstratii.
Cred ca afirmatiile domnului profesor, pe care le aduci in sprijinul ideilor tale, sunt de asemenea hazardate. Domnul profesor este o voce autorizata in materie de aerodinamica dar, ma indoiesc de faptul ca ar avea o expertiza in ceea ce priveste zona in care aerodinamica se intalneste cu competenta sau incompetenta unui pilot, deci, ar trebui sa se abtina, macar in acest moment al anchetei, de la afirmatii sforaitoare de genul “pilotul comandant poartă întreaga răspundere a accidentului în sine”.
Si pentru ca zilele astea inclusiv domnul pastor Gadea vorbeste in calitate de ”expert” despre accident, eu ma voi opri pentru totdeauna de la orice fel de comentariu.