Spe­cia­liș­tii ăș­tia de la FMI care se tot vân­tură prin Ro­mâ­nia sunt cu si­gu­ranță niște oa­meni pre­gă­tiți pro­fe­sio­nal care știu să facă niște cal­cule sim­ple. Poate n‑or fi ge­nii ale fi­nan­țe­lor, dar mă in­do­iesc că nu știu să facă niște cal­cule ele­men­tare. De aia nu în­țe­leg cum ar pu­tea fi de acord cu go­go­rița po­li­tică a lui Ponta prin care li se dau niște po­meni elec­to­rale sub forma unor bani cu care să-și plă­tească ra­tele la bănci în schim­bul unor pro­mise vo­turi la eu­ro­par­la­men­tare. Pen­tru că e cât se poate de evi­dentă ab­sur­di­ta­tea: cică nu se în­chide bu­ge­tul și de aia tre­buie mă­rită ac­ciza la com­bus­ti­bili cu 7 eu­ro­cenți, dar pe par­tea ai­laltă arun­căm ba­nii pe fe­reas­tră sub pre­tex­tul că se vor în­toarce ei cumva în eco­no­mie, prin con­sum. Nu e de­cât o sin­gură ex­pli­ca­ție: ce­lor de la FMI li se rupe de pros­ti­ile po­li­tice pe care le fa­cem, pen­tru că dacă ne afun­dăm în da­to­rii, pi­căm fix în mâi­nile lor.

Prin­ci­piul so­li­da­ri­tă­ții so­ci­ale e im­por­tant. Nu fac parte din ca­te­go­ria ce­lor care sus­țin că nea Ion de lângă mine tre­buie să crape de foame, doar pen­tru că n‑are com­pe­tența ne­ce­sară ca să-și asi­gure pâi­nea de fi­e­care zi. Vreau să‑l ajut și sunt gata să dau ceva de la mine pen­tru asta. Cu ce nu sunt de acord este când, după ce îi dau bani ca să nu moară de foame, ca să pri­mească aju­tor de șo­maj când n‑o mai avea de lu­cru, ca să aibă ser­vi­cii de să­nă­tate, ca să își educe plo­zii la școala de stat și ca să pri­mească pen­sie, nea Ion se duce și face cre­dit ca să-și ia plasmă TV și să‑l vadă mai bine pe Gâ­dea cum vo­mită căcat în fi­e­care seară. Cam pe aici se oprește și so­li­da­ri­ta­tea mea: te ajut să su­pra­vie­țu­iești, dar dacă îți bați joc de efor­tul meu n‑ai de­cât să crăpi.

Pe mine nu m‑a în­tre­bat nici unul din­tre ăș­tia pe care vrea să‑i ca­do­ri­sească Ponta ce pă­rere am des­pre fap­tul că se an­ga­jează la niște cre­dite peste pu­te­rile lor. Nu se află în si­tu­a­ția ac­tu­ală pen­tru că soarta a fost îm­po­triva lor. Hai să‑i aju­tăm când sunt de­fa­vo­ri­zați de han­di­ca­puri, când li se dă­râmă casa la inun­da­ții sau la un cu­tre­mur, dar nu când prin pro­pria lor pros­tie s‑au pus într‑o si­tu­a­ție im­po­si­bilă. A‑i ierta pen­tru această tâm­pe­nie, finanțându‑i, este egal cu a‑i îm­pie­dica să în­vețe ceva din asta. E ca și cum am spune: nea Ioane, fă, tată, cre­dite câte ai chef și ia-ți plasmă pe pe­rete, că dacă nu te des­curci, ți‑o plă­tesc eu!

Apoi sunt o gră­madă de nea Ion care lu­crează la firme care prac­tică un sis­tem de plată ile­gal: le dau sa­la­riul mi­nim pe eco­no­mie prin ca­si­e­rie și res­tul, la ne­gru, în mână. Oa­me­nii ăș­tia, care fen­tează sta­tul de plata im­po­zi­te­lor în fi­e­care lună și n‑au ne­a­pă­rat ne­voie de un aju­tor, vor fi aju­tați la cre­dite. Vi se pare co­rect?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.