Cu ștreangul la gât

Nu știu pen­tru ce și pen­tru cine a declarat recent Titus Cor­lățeanu — o voce autor­izată a pesediștilor — că, la momen­tul potrivit, PSD tre­buie să ia în con­sid­er­are la un moment dat intro­duc­erea impoz­i­t­u­lui pro­gre­siv, pasămite Doamne inclus în pro­gra­mul de guvernare. Cert e că afir­mația apare în plină criză a alianței de guvernare, alianță care nu s‑a hotărât încă dacă să se rupă sau să se spargă. Și nu te poți împied­ica să nu te gân­dești că impoz­i­tul pro­gre­siv e un fel de garou apli­cat la gâtul lib­er­alilor, care ar tre­bui să oprească criza, dar ucide și ultimele semne de lib­er­al­ism din guvernarea actu­ală.

Pesediștii fac efor­turi destul de mari să mențină for­mula guvernării, semn că nu vor să ajungă la arbi­tra­jul lui Băs­escu pen­tru for­marea unui nou guvern. Știm toți și știu și ei cât de abil este actu­alul președ­inte în a imag­ina soluții de încred­ințare a man­dat­u­lui de prim min­istru, folosindu-se de tot felul de chichițe și sub­terfugii. Aflați în fața alegerilor pen­tru par­la­men­tul euro­pean, pesediștii și pri­etenii lor intimi, oprienii și voiculeștii, n‑au timp și nici chef de negocieri politice când mintea le stă la con­sol­i­darea pro­cen­telor lor elec­torale. Pen­tru că, să fim clari, nici unii din­tre ei nu se gân­desc la reprezentarea României în UE, ci la repetiția gen­er­ală înainte de prezi­dențiale.

Crin Antonescu și‑a citit din nou prenu­mele în buletin și a descoperit că, în fond, el nu poate fi decât imac­u­lat și pur. Uitate sunt dintr‑o dată par­tic­i­parea la sus­pendarea măgărească a președ­in­telui din vara lui 2012, declar­ați­ile anti-americane din lunile pre­mergă­toare alegerilor gen­erale și ieșir­ile națion­al­iste adresate lid­er­ilor UE. Toate astea ar tre­bui să dis­pară ca prin farmec din mintea noas­tră și ar tre­bui să‑l vedem pe președ­in­tele PNL drept ceea ce el vrea să fie azi: Marele-Liberal-Cel-Fără-De-Pată-și-Vină. E un pic cam greu.

Pe de altă parte, prag­matic vorbind, ce se poate face în clipa de față? Cui să dăm voturile? Pen­tru că, nedându-le lui Crin pen­tru că e duplic­i­tar, nedându-le lui Blaga pen­tru că e lip­sit de direcție și strate­gie, nedându-le către PMP pen­tru că e băsist, nedându-le lui MRU sau Neamțu pen­tru că sunt dubioși și lip­siți de soluții con­crete înseamnă că le dăm — de fapt — lui Ponta și PSD-ului, micșorând numi­torul fracției din care rezultă pro­cen­tul votanților roșii. Ceea ce s‑ar putea să fie mai rău decât ori­care din cele­lalte alter­na­tive pen­tru că va con­sol­ida dom­i­nația celui mai mafiot par­tid din Româ­nia.

La finele aces­tei expe­riențe politice peneliștii ar tre­bui totuși să priceapă un lucru: mări­tișul dreptei cu stânga politică n‑are cum să ducă la nimic bun. Din momen­tul încheierii alianței lib­er­alii au trăit, fără să conș­ti­en­tizeze, cu un ștre­ang atâr­nat de gât pe care Ponta și ai lui l‑au strâns ușurel, puțin câte puțin. Azi lațul e fixat bine și nu mai tre­buie decât ca cineva să tragă scaunul de sub picioarele fraier­ilor.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu