Drumul spre Cotroceni

În ulti­mele luni Crin Anto­ne­scu își con­stru­iește meto­dic o ima­gine de pre­zi­den­ți­a­bil în afara sus­ți­ne­rii USL. Nu știu dacă rupe­rea USL a fost plă­nu­ită și orches­trată de lide­rul libe­ral cu minu­ți­o­zi­tate – evo­lu­ți­ile sale poli­tice nu au demon­strat o ast­fel de capa­ci­tate de stra­teg, deși s‐ar putea să aibă con­si­li­eri pen­tru asta – dar, pri­vind retros­pec­tiv ce s‐a întâm­plat în ultima vreme, cred că încep să înțe­leg cum vrea să‐și cro­iască dru­mul spre Cotro­ceni.

În pri­mul rând a avut grijă să se deli­mi­teze de mane­vrele par­la­men­tare legate de vota­rea unor pre­ve­deri legale care atacă sta­tul de drept. S‐a sus­tras din poves­tea "mar­ței negre", încer­când să facă să pară că el este în dez­a­cord cu ast­fel de ini­ția­tive legi­sla­tive. Apoi în poves­tea cu gra­ți­e­rea și amnis­tia s‐a decla­rat împo­trivă. La fel și în legă­tură cu unele modi­fi­cări ale codu­lui penal. Încet‐încet, Anto­ne­scu se pre­zintă pen­tru can­ce­la­ri­ile occi­den­tale drept un can­di­dat mai dezi­ra­bil decât Ponta, spe­rând pro­ba­bil în sus­ți­ne­rea externă. Nu demult vizita Aus­tria și avea între­ve­deri cu pre­șe­din­tele Aus­triei – în mod clar o acțiune cu scop de con­so­li­dare a ima­gi­nii pro­prii.

Adu­ce­rea lui Iohan­nis este un alt pas in con­struc­ția sa. După ieși­rea din USL, Anto­ne­scu pierde o mare parte a elec­to­ra­tu­lui pese­dist care l‐ar fi votat mili­tă­rește, fiindcă așa a ordo­nat don' pri­mar. Ca urmare are nevoie de cre­di­bi­li­tate pen­tru a colecta voturi supli­men­tare, doar că această cre­di­bi­li­tate per­so­nală este rela­tiv limi­tată. Nici­o­dată nu a reu­șit să strângă în son­daje un scor mai bun de 30–40%. Are nevoie de un "boost" de ima­gine pe care tre­buie să‐l obțină din surse exte­ri­oare. Iohan­nis pre­mier este o pro­mi­siune menită să ser­vească aces­tui scop. Ana­li­zată în amă­nunt, pare stu­pidă: pre­șe­din­tele nu poate decide cine este pre­mier pen­tru că asta depinde de o majo­ri­tate par­la­men­tară – dar câți votanți înțe­leg cu ade­vă­rat asta? Până în 2016, teo­re­tic, pro­por­ți­ile din par­la­ment nu se pot schimba dra­ma­tic, deci ar fi nevoie ca toate par­ti­dele non‐USD să se coa­li­zeze pen­tru a crea o majo­ri­tate în jurul lui Iohan­nis. Cât de pro­ba­bil este asta? Nu foarte. Dar pe peri­oada cam­pa­niei pen­tru pre­șe­den­ție, pre­zen­ta­rea lui Iohan­nis ca vii­tor prim‐ministru ar tre­bui să‐i împru­mute lui Anto­ne­scu o parte din cre­di­bi­li­ta­tea neam­țu­lui.

Iar afir­ma­ți­ile care îl anunță pe Iohan­nis pre­mier chiar din toamnă fac parte dintr‐o altă com­po­nentă a stra­te­giei pen­tru Cotro­ceni: dis­cur­sul lui Anto­ne­scu se radi­ca­li­zează, devine ferm și băr­bă­tesc, pre­cum al lui Băsescu. Con­si­li­e­rii săi i‐au suge­rat pro­ba­bil că o ati­tu­dine fermă, de om care face jocu­rile, de președinte‐jucător, îi va servi pen­tru a obține mai multe voturi. Și, deloc negli­ja­bil, Anto­ne­scu se vede cu oameni din amba­sada SUA. Care amba­sadă am impre­sia că joacă un rol mai impor­tant decât se știe ofi­cial în ale­ge­rea pre­șe­din­ți­lor Româ­niei. dar toate astea par să fie în zadar.

De curând PSD a făcut un son­daj al inten­ției de vot pen­tru dife­rite com­bi­na­ții de fina­liști ai cur­sei pre­zi­den­ți­ale. Ideea care reiese, deloc sur­prin­ză­toare este că Ponta i‐ar bate pe ori­care alți can­di­dați, deși nu pot să nu observ că nu avut cura­jul să publice rezul­ta­tul unei finale Ponta‐Isărescu.

sondaj-prezidentiale-2014

Obser­vați că Anto­ne­scu ar lua bataie de la ori­cine alt­ci­neva, cel mai strâns scor obținându‐l cu MR Ungu­reanu, ceea ce e de‐a drep­tul impo­si­bil ca vari­antă de turul doi. Cel mai bine pla­sat can­di­dat de dreapta rămâne, așa cum cred și eu, Johan­nis, mai ales că are șanse mai mari ca Anto­ne­scu să pri­mească supor­tul des­chis al PMP, PDL și Forța Civică. Cu puțin efort și cu o cam­pa­nie bine făcută, ar putea să‐l bată pe Ponta, mai ales dacă maghia­rii îl vor împinge pe pre­mier la acțiuni nu toc­mai popu­lare.

De par­tea cea­laltă, Ponta are o pre­siune tot mai mare de a can­dida el însuși la Cotro­ceni, ori­cât s‐ar stră­dui să evite asta. După cum se vede, face tot ce e posi­bil ca să dea măgă­reața can­di­da­tu­rii pe seama altora: ba Oprescu, ba Ara­fat, ba Tări­ceanu. Însă totul se va juca la euro­par­la­men­tare: dacă USD obține un scor zdro­bi­tor, PSD poate va accepta un alt can­di­dat, dacă nu, Ponta va tre­bui să își anunțe can­di­da­tura și să riște totul pe o carte.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu