Drumul spre Cotroceni

În ultimele luni Crin Antonescu își con­stru­iește metodic o imag­ine de prezi­denți­a­bil în afara susținerii USL. Nu știu dacă ruperea USL a fost plă­nu­ită și orches­trată de lid­erul lib­eral cu min­uțioz­i­tate — evoluți­ile sale politice nu au demon­strat o ast­fel de capac­i­tate de strateg, deși s‑ar putea să aibă con­silieri pen­tru asta — dar, privind ret­ro­spec­tiv ce s‑a întâm­plat în ultima vreme, cred că încep să înțe­leg cum vrea să-și croiască dru­mul spre Cotroceni.

În primul rând a avut grijă să se delim­iteze de manevrele par­la­mentare legate de votarea unor preved­eri legale care atacă statul de drept. S‑a sus­tras din povestea "marței negre", încer­când să facă să pară că el este în deza­cord cu ast­fel de iniția­tive leg­isla­tive. Apoi în povestea cu grațierea și amnis­tia s‑a declarat împotrivă. La fel și în legă­tură cu unele mod­i­ficări ale codu­lui penal. Încet-încet, Antonescu se prez­intă pen­tru can­ce­lari­ile occi­den­tale drept un can­di­dat mai dezirabil decât Ponta, sperând prob­a­bil în susținerea externă. Nu demult vizita Aus­tria și avea întreved­eri cu președ­in­tele Aus­triei — în mod clar o acți­une cu scop de con­sol­i­dare a imag­inii pro­prii.

Aduc­erea lui Iohan­nis este un alt pas in con­strucția sa. După ieșirea din USL, Antonescu pierde o mare parte a elec­torat­u­lui pesedist care l‑ar fi votat mil­itărește, fiindcă așa a ordo­nat don' pri­mar. Ca urmare are nevoie de cred­i­bil­i­tate pen­tru a colecta voturi supli­mentare, doar că această cred­i­bil­i­tate per­son­ală este rel­a­tiv lim­i­tată. Nicio­dată nu a reușit să strângă în son­daje un scor mai bun de 30–40%. Are nevoie de un "boost" de imag­ine pe care tre­buie să‑l obțină din surse exte­rioare. Iohan­nis pre­mier este o promi­si­une menită să servească aces­tui scop. Anal­izată în amă­nunt, pare stu­pidă: președ­in­tele nu poate decide cine este pre­mier pen­tru că asta depinde de o majori­tate par­la­men­tară — dar câți votanți înțe­leg cu ade­vărat asta? Până în 2016, teo­retic, pro­porți­ile din par­la­ment nu se pot schimba dra­matic, deci ar fi nevoie ca toate par­tidele non-USD să se coal­izeze pen­tru a crea o majori­tate în jurul lui Iohan­nis. Cât de prob­a­bil este asta? Nu foarte. Dar pe perioada cam­paniei pen­tru preșe­denție, prezentarea lui Iohan­nis ca viitor prim-ministru ar tre­bui să‑i împru­mute lui Antonescu o parte din cred­i­bil­i­tatea neamțu­lui.

Iar afir­mați­ile care îl anunță pe Iohan­nis pre­mier chiar din toamnă fac parte dintr‑o altă com­po­nentă a strate­giei pen­tru Cotroceni: dis­cur­sul lui Antonescu se rad­i­cal­izează, devine ferm și băr­bătesc, pre­cum al lui Băs­escu. Con­silierii săi i‑au sug­erat prob­a­bil că o ati­tu­dine fermă, de om care face jocurile, de președinte-jucător, îi va servi pen­tru a obține mai multe voturi. Și, deloc negli­ja­bil, Antonescu se vede cu oameni din ambasada SUA. Care ambasadă am impre­sia că joacă un rol mai impor­tant decât se știe ofi­cial în alegerea președ­inților României. dar toate astea par să fie în zadar.

De curând PSD a făcut un son­daj al intenției de vot pen­tru diferite com­bi­nații de final­iști ai cur­sei prezi­dențiale. Ideea care reiese, deloc sur­prinză­toare este că Ponta i‑ar bate pe ori­care alți can­di­dați, deși nu pot să nu observ că nu avut cura­jul să pub­lice rezul­tatul unei finale Ponta-Isărescu.

sondaj-prezidentiale-2014

Obser­vați că Antonescu ar lua bataie de la oricine altcineva, cel mai strâns scor obținându‑l cu MR Ungure­anu, ceea ce e de‑a drep­tul imposi­bil ca vari­antă de turul doi. Cel mai bine plasat can­di­dat de dreapta rămâne, așa cum cred și eu, Johan­nis, mai ales că are șanse mai mari ca Antonescu să primească supor­tul deschis al PMP, PDL și Forța Civică. Cu puțin efort și cu o cam­panie bine făcută, ar putea să‑l bată pe Ponta, mai ales dacă maghiarii îl vor împinge pe pre­mier la acți­uni nu toc­mai pop­u­lare.

De partea cealaltă, Ponta are o pre­siune tot mai mare de a can­dida el însuși la Cotroceni, oricât s‑ar stră­dui să evite asta. După cum se vede, face tot ce e posi­bil ca să dea măgăreața can­di­da­turii pe seama altora: ba Oprescu, ba Arafat, ba Tăriceanu. Însă totul se va juca la europar­la­mentare: dacă USD obține un scor zdro­bitor, PSD poate va accepta un alt can­di­dat, dacă nu, Ponta va tre­bui să își anunțe can­di­datura și să riște totul pe o carte.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu