Pa­tri­ar­hia BOR s‑a apu­cat să-și in­ven­ta­ri­eze pa­tri­mo­niul său cel mai de preț, moaș­tele. Și dacă vă în­tre­bați ce le‑a ve­nit cu ini­ția­tiva asta, aflați că to­tul a por­nit de la sus­pi­ciu­nile tot mai mari asu­pra au­ten­ti­ci­tă­ții unor re­licve de-as­tea bine­fă­că­toare. Un pe­le­rin mai chi­ți­bu­șar care s‑ar apuca să do­cu­men­teze amă­nu­n­țit ra­clele pe care le‑a pu­pat cu sârg pe la di­verse bi­se­rici și mâ­năs­tiri ar pu­tea con­stata că există sfinți care au avut vreo șapte urechi, cinci de­gete mari la mâini și două capete.

Treaba e în­cur­cată însă, iar ca­ta­lo­ga­rea nu e chiar lu­cru sim­plu. În ul­tima vreme mai fi­e­care bi­se­ri­cuță are nis­cai moaște ex­puse pen­tru pu­pă­ciune, e o in­fla­ție ge­ne­rală de bu­căți de ca­da­vre mu­mi­fi­cate ofe­rite spre ado­ra­ție, pen­tru că pre­o­ții au bă­gat de seamă că lu­mea se cam în­ghe­suie la așa ceva. Cum sta­bi­lești însă care sunt alea ale sfin­ți­lor și care nu? Ei bine Pa­tri­ar­hia s‑a gân­dit în în­țe­lep­ciu­nea sa și la asta: bi­se­ri­cile care au moaște tre­buie să pre­gă­tească și do­cu­men­tele care atestă pro­ve­niența. Ce ar pu­tea să scrie în do­cu­men­tele as­tea, nu-mi dau seama. Pro­ba­bil ceva de ge­nul “se atestă prin pre­zenta că acest de­get mare de la mâna dreaptă pro­vine de la sfân­tul Pan­ti­li­mon, are har tă­mă­du­i­tor con­form cu stan­dar­dele în vi­goare și face mi­nuni în­tre orele x și y”. Sem­nat Dumnezeu.

Pre­su­pun că după ce ter­mină in­ven­ta­rul, BOR o să emită și niște cer­ti­fi­cate de sfin­țe­nie e care să le pună la ve­dere, ca să știe și eno­ri­a­șul ce pupă. Mă gân­desc că n‑ar strica să facă niște vi­ni­ete auto­co­lante pe care să le li­pească pe par­bri­zul ra­clei și să scrie ex­pli­cit “BOR cer­ti­fied re­lics”. Și mai sunt cu­rios să văd ce se va în­tâm­pla când se vor des­co­peri fal­su­rile. Îl vor lua pe taica popa la re­fec sau se va trece cu ve­de­rea in func­ție de cât a co­lec­tat la cu­tia mi­lei cu aju­to­rul mu­miei false? Parcă văd că se va trage con­clu­zia că bie­tul popă a fost tras pe sfoară de niște șna­pani laici — arză-i-ar fo­cul Ghe­nei! — iar el a fost o biată vic­timă nevinovată.

Dar și mai in­te­re­sant ar fi să se facă și o in­ven­ta­ri­ere a ca­zu­ri­lor de vin­de­care pe care le-au pro­dus moaș­tele as­tea. Tare mi‑e că vom con­stata că au­ten­ti­ci­ta­tea lor n‑are nici o le­gă­tură cu efec­tul pla­cebo pe care îl pro­duc. Și-atunci, de ce să le in­ter­zi­cem? Nu mai bine le în­mul­țim ca să aibă fi­e­care bi­se­rică două-trei ra­cle unde să pu­tem toți pupa ha­rul bine­fă­că­tor? Eu aș zice să fie scoase di­mi­neața în fața bi­se­ri­ci­lor, tre­cem toți pe-acolo, pu­păm moaș­tele, pu­nem câ­țiva lei la cu­tia mi­lei și mer­gem la ser­vi­ciu. Să ve­deți ce bine o să ne meargă!


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    Cand am fost in de­le­ga­tie la Iasi, am fost la Ca­te­drala si am ra­mas ui­mita ca Sfanta e in ma­rime na­tu­rala, in­treaga si ne­cio­par­tita, aco­pe­rita cu gi­ul­giu de ca­ti­fea si o masca per­fo­rata dan­te­lat, din aur, cred.
    Cre­deam ca e doar un de­ge­tel. N‑am in­draz­nit sa pup mai­nele im­pre­u­nate ale Cu­vi­oa­sei Pa­ras­cheva, de frica sa nu ma traz­neasca. Cred ca tre­buie sa te apro­pii dupa ce ti-ai fa­cut so­co­te­lile cu vi­ata, esti cu­rat, spo­ve­dit, im­par­ta­sit. In schimb erau foarte multi ti­neri in­draz­neti la acea ora de seara tar­zie. Mi‑a zis un co­leg ca e sesiune.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.