De vreo lună de zile am luat istorica decizie să renunț la Windows. Nu pentru că era prea mainstream, ci din motive foarte practice: laptopul meu abia se mai mișca. Am studiat nițel situația înainte de așa o decizie și am încercat să găsesc o soluție mai simplă. Fără succes. Prima variantă era să mai pun niște RAM, ceea ce n‑ar fi fost scump, dar mai toate sfaturile de pe net spuneau că n‑o să fie mare îmbunătățire. A doua idee a fost să schimb hard-disk-ul cu un SSD — asta era ceva mai scump și presupunea reinstalarea tuturor aplicațiilor, treabă anevoioasă și din cale afară de plicticoasă.
Și într‑o seară, cercetând ce aș mai putea face să readuc la viață minunea mea de laptop, dau peste un articol care explica exact despre problemele pe care le întâmpinam și eu. Omul povestea că din când în când e bine să razi tot și să reinstalezi Windows-ul și aplicațiile, până când într‑o zi te saturi de-atâtea reinstalări, îti vine mintea la cap și-ți pui Linux. Atunci mi‑a încolțit si mie ideea că asta ar putea fi o soluție foarte potrivită. Întrebarea era dacă voi putea avea toate aplicațiile de care am nevoie, dar m‑am gândit că lumea open source trebuie să fi dezvoltat destul software ca să mulțumească și un utilizator nu chiar așa de sofisticat ca mine.
Am pus Ubuntu și de-atunci totul s‑a schimbat. Laptopul pornește în douăzeci de secunde în loc de cinci minute. Aplicațiile se mișcă foarte bine. Nu-mi lipsește nimic: am și Netbeans pentru dezvoltare, OpenOffice pentru documente, sincronizare automată cu Google Drive, Chrome și Firefox pentru browsing, Thunderbird pentru mail, Pidgin pentru chat și Gimp pentru grafică. Amarok e un player audio super, iar Totem nu mi‑a dat bătaie de cap cu nici un film până acum.
În concluzie: windows-iști din toate zările, linuxiți-vă!
Lasă un comentariu