Al doilea imperiu

Crin Anto­ne­scu este o pagină închisă a poli­ti­cii dâm­bo­vițene. Ale­ge­rile care toc­mai s‐au con­su­mat au fost cân­te­cul său de lebădă. Indi­fe­rent dacă demi­sio­nează sau nu, așa cum a pro­mis, aura sa de lider al libe­ra­li­lor și al drep­tei s‐a stins, dacă va fi exis­tat vreo­dată. Și, într‐un fel asta e bine, pen­tru că nu s‐ar putea spune că rezul­ta­tele sale ca întâi libe­ral au fost în vreun fel lău­da­bile. Aven­tura use­listă, înde­păr­ta­rea par­ti­du­lui de tra­di­ția sa de repre­zen­tant al drep­tei ide­o­lo­gice, pier­de­rea încre­de­rii elec­to­ra­tu­lui, toate astea trag greu în tale­rul cu nere­u­șite al balan­ței rea­li­ză­ri­lor sale, pe când în celă­lalt taler eu unul n‐aș ști ce să pun.

Dacă nu va demi­siona, încălcându‐și încă o dată cuvân­tul, par­ti­dul libe­ral va fi ca o sti­clă de șam­pa­nie încă­l­zită și gata să explo­deze. Ten­siu­nile din par­tid vor fi atât de mari, ali­men­tate mereu prin con­tes­ta­rea lide­ru­lui de către Tări­ceanu și cei favo­ra­bili lui, încât ar putea duce chiar la rupe­rea sa. Asumându‐și lași­ta­tea rămâ­ne­rii în frun­tea par­ti­du­lui, Crin Anto­ne­scu riscă să‐l dis­trugă com­plet, poate ire­pa­ra­bil.

Dacă totuși va avea onoare și va demi­siona din pre­șe­din­ția par­ti­du­lui, con­du­ce­rea va fi luată de Iohan­nis. Dar să nu ne amă­gim: e doar o numire ad inte­rim. Libe­ra­lii vor tre­bui să treacă prin pro­ce­sul ale­ge­rii unui nou pre­șe­dinte al par­ti­du­lui și abia acolo vor da cu ade­vă­rat exa­me­nul impor­tant al matu­ri­tă­ții lor poli­tice. Pen­tru că unul din­tre can­di­dați va fi Tări­ceanu – calul tro­ian intro­dus de PSD între libe­rali – care se va pro­pulsa în cursă pro­pu­nând reve­ni­rea PNL la guver­nare, în ali­anța use­listă. Bătă­lia va fi dură. Ten­ta­ția unei vieți căl­duțe în trena mare­lui PSD, a unei exis­tențe poli­tice lip­sită de glo­rie, dar comodă, va încerca inima ori­că­rui libe­ral. Mulți din­tre pri­ma­rii par­ti­du­lui – dor­nici de fon­duri și inves­ti­ții – vor fi pro­ba­bil în favoa­rea ideii. Va reuși Iohan­nis să impună agenda reve­ni­rii la libe­ra­lism, el – un nou venit în rân­du­rile par­ti­du­lui?

Și ce ar putea pro­pune Iohan­nis par­ti­du­lui? Deja a spus‐o: uni­rea drep­tei pen­tru a reveni la guver­nare. Iar asta înseamnă apro­pi­e­rea de pede­liști și de par­ti­dul lui Băsescu, în egală măsură duș­mani ai libe­ra­li­lor. E mai accep­ta­bilă apro­pi­e­rea de aceștia decât apro­pi­e­rea de PSD? Da, vor spune cei pen­tru care ide­o­lo­gia libe­rală mai înseamnă ceva, e mai accep­ta­bil să te afli în com­pa­nia celor care îți împăr­tă­șesc în mare măsură prin­ci­pi­ile de guver­nare ale sta­tu­lui. Între­ba­rea la care vom afla peste nu mult timp un răs­puns este: câți libe­rali mai există în PNL?

Să spe­răm că mulți. Pen­tru că alt­min­teri PDL, PMP și toate cele­lalte partide‐mărunțiș care se doresc a fi la dreapta nu ar avea prea curând pute­rea de a răs­turna renăs­cu­tul mas­to­dont poli­tic use­list, nici măcar sub directa con­du­cere a iscu­si­tu­lui com­bi­na­tor poli­tic Băsescu. Iar această a doua res­ta­u­ra­ție a USL nu ar mai avea nevoie de o fațadă mincinos‐înfrumusețată, de un dis­curs fals‐binevoitor și de pro­grame apa­rent coe­rente. A doua reve­nire a con­glo­me­ra­tu­lui s‐ar instala bru­tal, rân­jind satis­fă­cut de capa­ci­ta­tea sa de a mani­pula pros­ti­mea în favoa­rea pro­priei bunăs­tări. Iar după ce îl vor unge pe Ponta în dre­gă­to­ria de la Cotro­ceni, vor putea pro­clama înce­pu­tul celui de‐al doi­lea impe­riu, cel al Tota­lei Corup­ții și Per­fec­tei Min­ciuni.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu