Al doilea imperiu

Crin Antonescu este o pag­ină închisă a politicii dâm­bovițene. Alegerile care toc­mai s‑au con­sumat au fost cân­tecul său de lebădă. Indifer­ent dacă demi­sionează sau nu, așa cum a promis, aura sa de lider al lib­er­alilor și al dreptei s‑a stins, dacă va fi exi­s­tat vre­o­dată. Și, într-un fel asta e bine, pen­tru că nu s‑ar putea spune că rezul­tatele sale ca întâi lib­eral au fost în vreun fel lăud­abile. Aven­tura uselistă, înde­părtarea par­tidu­lui de tradiția sa de reprezen­tant al dreptei ide­o­log­ice, pierderea încred­erii elec­torat­u­lui, toate astea trag greu în talerul cu nereușite al bal­anței real­izărilor sale, pe când în celălalt taler eu unul n‑aș ști ce să pun.

Dacă nu va demi­siona, încălcându-și încă o dată cuvân­tul, par­tidul lib­eral va fi ca o sti­clă de șam­panie încălz­ită și gata să explodeze. Ten­si­u­nile din par­tid vor fi atât de mari, ali­men­tate mereu prin con­testarea lid­eru­lui de către Tăriceanu și cei favor­a­bili lui, încât ar putea duce chiar la ruperea sa. Asumându-și lași­tatea rămânerii în frun­tea par­tidu­lui, Crin Antonescu riscă să‑l dis­trugă com­plet, poate irepara­bil.

Dacă totuși va avea onoare și va demi­siona din președ­inția par­tidu­lui, con­duc­erea va fi luată de Iohan­nis. Dar să nu ne amăgim: e doar o numire ad interim. Lib­er­alii vor tre­bui să treacă prin pro­ce­sul alegerii unui nou președ­inte al par­tidu­lui și abia acolo vor da cu ade­vărat exa­m­enul impor­tant al matu­rității lor politice. Pen­tru că unul din­tre can­di­dați va fi Tăriceanu — calul troian intro­dus de PSD între lib­er­ali — care se va propulsa în cursă prop­unând revenirea PNL la guvernare, în alianța uselistă. Bătălia va fi dură. Ten­tația unei vieți căl­duțe în trena mare­lui PSD, a unei exis­tențe politice lip­sită de glo­rie, dar comodă, va încerca inima oricărui lib­eral. Mulți din­tre pri­marii par­tidu­lui — dor­nici de fon­duri și investiții — vor fi prob­a­bil în favoarea ideii. Va reuși Iohan­nis să impună agenda revenirii la lib­er­al­ism, el — un nou venit în rân­durile par­tidu­lui?

Și ce ar putea prop­une Iohan­nis par­tidu­lui? Deja a spus‑o: unirea dreptei pen­tru a reveni la guvernare. Iar asta înseamnă apropierea de pedeliști și de par­tidul lui Băs­escu, în egală măsură duș­mani ai lib­er­alilor. E mai accept­abilă apropierea de aceș­tia decât apropierea de PSD? Da, vor spune cei pen­tru care ide­olo­gia lib­er­ală mai înseamnă ceva, e mai accept­abil să te afli în com­pa­nia celor care îți împărtășesc în mare măsură prin­cipi­ile de guvernare ale stat­u­lui. Între­barea la care vom afla peste nu mult timp un răspuns este: câți lib­er­ali mai există în PNL?

Să sperăm că mulți. Pen­tru că alt­minteri PDL, PMP și toate cele­lalte partide-mărunțiș care se doresc a fi la dreapta nu ar avea prea curând put­erea de a răs­turna renăs­cu­tul mastodont politic uselist, nici măcar sub directa con­duc­ere a iscusi­t­u­lui com­bi­na­tor politic Băs­escu. Iar această a doua restau­rație a USL nu ar mai avea nevoie de o fațadă mincinos-înfrumusețată, de un dis­curs fals-binevoitor și de pro­grame aparent coer­ente. A doua revenire a con­glom­er­at­u­lui s‑ar instala bru­tal, rân­jind sat­is­fă­cut de capac­i­tatea sa de a manip­ula pros­timea în favoarea pro­priei bunăstări. Iar după ce îl vor unge pe Ponta în dregă­to­ria de la Cotroceni, vor putea proclama începutul celui de-al doilea imperiu, cel al Totalei Corupții și Per­fectei Min­ci­uni.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu