Mă gândeam deunăzi la bruma de solidaritate pe care românii o aveau în anii comunismului, la forma aceea de sprijin reciproc pe care oamenii și‑l acordau în comunitățile mici. Existau și atunci invidii, existau meschinării, dar dincolo de ele găseai totuși o bunăvoință relativ omniprezentă, o dorință mai mare de a‑l ajuta pe cel de lângă tine. Și m‑am întrebat dacă spiritul ăsta se datora unei altfel de educații pe care o aveau românii, dar am respins repede această ipoteză — nu ne-am schimbat comportamentul chiar așa de radical în ultimii 25 de ani. Și atunci ce determina această formă de coeziune socială, neîndestulătoare pentru a agrega o națiune unită, dar suficientă totuși pentru comunități mai solidare?
N‑am găsit un răspuns care să mă mulțumească. Meditând la subiect, mă gândeam la audiența Antenei 3 și la îndârjirea cu care spectatorii acestui post repetă la unison mesajele pe care le învață de acolo. Mă gândeam la stăruința cu care rusul de rând respinge Europa, considerând‑o răul absolut și dorindu-și să trăiască fericit în benzinăria mafiotă cu ifose de țară numită Rusia. Mă gândeam la insistența cu care mișcarea #unițisalvămroșiamontană a manifestat pe străzile bucureștene, cu o agendă eminamente negativă de tipul “jos asta” și “jos aia”, fără a propune nimic constructiv. Mi-am amintit de determinarea minerilor care veniseră în ’90 cu bâtele să curețe capitala de golani. Și mi-am amintit că mai demult, în anii comunismului, românii au manifestat o remarcabilă rezistență prin bancuri și descurcăreală, toate menite să ocolească interdicțiile, să învingă “sistemul”.
Și, dintr‑o dată, m‑am luminat. Cel mai puternic liant social, probabil singurul care a funcționat vreodată cu adevărat și pe termen lung, este ura. Dă-le oamenilor un obiect al urii colective și te vor urma până în pânzele albe dacă le vei promite distrugerea dușmanului comun. De pildă diavolul e Ceaușescu. Sau diavolul e Băsescu. Permanentizează ura abstractizând obiectul ei, transformând victoria într-un obiectiv imposibil de atins și te vor asculta cu obediență la nesfârșit. Exemplu: trebuie să scăpăm țara de comunism sau de băsism. Iar dacă definiția comunismului era clară, căci se autoproclama, definiția băsismului o dau ei, liderii urii. Băsescu e băsist. DNA-ul e băsist. Antonescu e băsist. Iohannis e băsist. Oricine poate deveni băsist, în functie de situație.
Dar orice ar fi nu le propune oamenilor rezolvarea conflictului. Nu le oferi soluții. Nu le promite pacea. În partea asta de lume, zbuciumată de istorie și de tot felul de nebuni ajunși lideri, superstițioasă și manipulată de biserică, enoriașii creștini au cu toții un țel comun: să dea Dumnezeu să îi ia dracu’ pe ceilalți. Pe vecini, pe dușmani, pe oricine nu e ca ei.
11:06
vreau proiecte concrete nu scuze de 2 bani vrau batalie in idei nu insulte tv vreau liniste si incredere in clasa politica! nu aliante de tot rasul !fratilor cand se va termina instigarea la ura si vor pune osul la treba cum se cuvine celor ce ne papa banii cu nerusinare!vreau respet pt mine si pt toti cei cinstiti si muncitori di tara asta minunata ce nu merita batjocorita !
12:06
daca nu te uiti la antene, clar .. esti basist !