Nebuni și economiști

Pen­tru că lib­er­al­is­mul cap­i­tal­ist nu reușește să se reformeze și să ofere soluții pen­tru crizele con­sumeriste pe care el însuși le‑a creat, se creează un spațiu ide­o­logic con­fort­a­bil pen­tru teorii semi­docte, con­stru­ite pe temeli­ile națion­al­is­mu­lui. O dovadă este dis­cur­sul pre­mieru­lui maghiar, care nu se sfiește să admire din inte­ri­orul Uni­u­nii Europene sis­temele politico-economice ale unor state pre­cum China și Rusia. Para­doxul nu este neapărat unul ide­o­logic, pen­tru există loc pen­tru sufi­cientă lib­er­tate ide­o­log­ică în sânul Uni­u­nii, ci mai degrabă unul al sis­temelor de val­ori, căci UE pro­movează democrația, lib­er­tatea indi­vid­u­ală și statul de drept, în timp ce exem­plele lid­eru­lui maghiar se înscriu în sfera autori­taris­mu­lui de stat, con­trolu­lui strict al indi­vidu­lui și corupției juridice.

Este un lucru deja bine­cunos­cut fap­tul că Rusia își dorește un spațiu-tampon între ea și Uni­unea Euro­peană / NATO. Între­barea mai intere­santă este de ce. Ce îi îngri­jore­ază în priv­ința unei ast­fel de prox­im­ități? Li se pare con­ta­gioasă democrația? Este oli­garhia rusă — cea care se află la con­duc­ere prin lid­erii săi — îngri­jo­rată că poporul rus ar putea să se trezească la real­i­tate și să înțe­leagă că este manip­u­lat grosolan în vir­tutea unor interese de grup? Răspun­surile date până acum sunt pur spec­u­la­tive, prob­a­bil nimeni nu înțelege pe deplin com­plex­i­tatea situ­ației politico-economice din Rusia. Dar iată că accen­tele națion­al­iste cu care este hrănit rusul de rând pen­tru a i se da o pre­ocu­pare socială și a i se devia atenția de la prob­lemele reale ale soci­etății devin mod­ele dezirabile pen­tru țări din chiar inte­ri­orul blocu­lui demo­c­ra­tic.

Ide­ologi­ile seamănă cu teo­remele matem­aticii: tre­buie demon­strată prac­tic val­a­bil­i­tatea lor. Însă în cazul lib­er­al­is­mu­lui cap­i­tal­ist for­mu­la­rea "dacă ceva, atunci altceva" nu poate fi demon­strată decât căutând mereu soluții (în spir­i­tul ide­olo­giei), adică măsurând cu acu­ratețe că s‑a întâm­plat "ceva" și definind limpede ce "altceva" tre­buie făcut în acea situ­ație. Con­sumeris­mul — adică lib­er­al­is­mul împins până la lim­itele pro­priei susten­abil­ități — dă semne tot mai clare că reprez­intă o direcție greșită. Any­one who believes in indef­i­nite growth on a phys­i­cally finite planet is either mad, or an econ­o­mist1.

Se întâm­plă deci "ceva" cu efecte neg­a­tive asupra soci­etății umane în ansam­blu, însă lib­er­al­is­mul întârzie să definească ce "altceva" tre­buie făcut ca să corecteze prob­lemele. În loc să se con­cen­treze pe rezul­tatul pe care ar tre­bui să‑l pro­ducă teori­ile sale eco­nom­ice și politice, dez­baterea liberal-capitalistă pare să se ducă mai degrabă pe metodele și metri­cile eco­nom­ice care măsoară cât de grav este acel "ceva" pro­dus. Poate nu măsurăm bine și de fapt totul e în ordine, par să spună teo­reti­cienii ide­olo­giei.

În acest con­text tot mai insta­bil, democrația dă și ea semne de senilizare. Put­erea poporu­lui, măsurată nu în pro­cen­tele de prezență la vot, ci în abil­i­tatea lui de a lua decizii înțelepte, scade dra­matic. Con­sumeris­mul îndeamnă indi­vidul să se gân­dească la azi, la acum, la acest moment, încurajându‑l să ignore viitorul, să renunțe la rați­une în favoarea impul­su­lui emoțional, iar asta este cu atât mai viz­ibil cu cât tradiți­ile demo­c­ra­t­ice ale unui popor sunt mai slabe. Pre­ocu­pați mai mult de intes­tine, oamenii devin tot mai nein­tere­sați de înțelegerea efectelor pe care voturile lor le au în per­spec­tiva tim­pu­lui, fiind mult mai sen­si­bili la ceea ce se oferă azi, acum, în schim­bul unui buletin de vot.

Iar scăderea val­orii prac­tice a democrației poate fi ușor spec­u­lată pen­tru a jus­ti­fica nevoia de autori­tate cen­trală — iată, decizi­ile demo­c­ra­t­ice ne duc către decrepi­tu­dine morală, socială și eco­nom­ică, se impune deci ca un lider sau un grup să ia frâiele nați­u­nii și să o salveze de la sin­u­cidere. Cam asta mi se pare mie că se întâm­plă în ultima vreme în Europa — de aici apar oameni ca Marine Le Pen, Nigel Farage, Vik­tor Orban și prob­a­bil lista va con­tinua să crească. Des­tinul Uni­u­nii Europene — o alianță care se bazează în primul rând pe aderența la un set de val­ori socio-economice — depinde tot mai mult de capac­i­tatea sa de a con­tribui la for­mu­la­rea urmă­toarei ide­ologii politice.

Vor reuși europenii să scape din cap­cana întinsă de neb­uni și de economiști?

  1. Ken­neth E. Bould­ing []

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Florentina Pancescu

    Cand eram stu­denta exista o revista eco­nom­ica pub­li­cata in Franta in care erau arti­cole care te puteau tine la curent cu toate dez­voltar­ile (ca sa zic asa) in materie de teorie eco­nom­ica si nu numai.…dar nu am mai vazut asa ceva de prea mult timp…la noi la chioscuri se vind reviste de scan­dal nu de teorie eco­nom­ica :). Asa ca sin­cer nu stiu la ce s‑a mai lucrat.…. deci, tot nu sunt de acord cu tine 🙂 Mai citeste tu si spune-ne si noua 🙂

  2. Sorin Sfirlogea

    Deci ai ajuns la con­cluzia mea Flo­rentina, că e greu să pui ceva în loc. Tre­buie să te stră­dui și nu văd pe nimeni străduindu-se. 🙂

  3. Florentina Pancescu

    Cred ca daca se poate schimba ceva, sigur nu va veni de la politi­cieni 🙂 pre­cis sunt oameni destepti care se gan­desc de ani buni la lucrurile astea. E usor sa crit­ici si sa spui ca nu func­tioneaza, e mai greu sa vii cu ceva de pus in loc.

  4. Georgiana Cobzaru

    Prin '99 pe cand faceam pre­gatire pt ASE, o doamna pro­fe­soara de economie ne spunea cum, prob­a­bil peste vreo 80 de ani, econo­mia de piata va dis­parea si va fi inlocuita de alte concepte/amestec de "economii"…se vede clar ca 80 de ani era prea departe si in doar zece ani sis­temul actual esueaza. In aceste con­di­tii este foarte pre­viz­ibil ca si sis­temul politic sa se cla­tine, iar oamenii sunt atat de usor de influ­en­tat cand criza le bate la usa…

  5. Florentina Pancescu

    Si care au fost crizele provo­cate de con­sumerism?.… Pe cand mai stu­diam eu aceste crize, cauzele erau mul­ti­ple si com­plexe. Nu s‑a redus nici­una, din cate stiu eu, la sim­plul fapt ca s‑a con­sumat prea mult… Iar mie ce mi se pare este ca nu se inven­teaza nimic nou, ci Orban si altii ca el, impru­muta lucruri deja spuse de unii ca Mus­solini, Hitler, etc. Asa ca nu e nimic nou sub soare, omenirea a trait o perioada crunta si din cauza unora ca ei.…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu