Nebuni și economiști

Pen­tru că libe­ra­lis­mul capi­ta­list nu reu­șește să se refor­meze și să ofere solu­ții pen­tru cri­zele con­su­me­riste pe care el însuși le‐a creat, se cre­ează un spa­țiu ide­o­lo­gic con­for­ta­bil pen­tru teo­rii semi­docte, con­stru­ite pe teme­li­ile națio­na­lis­mu­lui. O dovadă este dis­cur­sul pre­mi­e­ru­lui maghiar, care nu se sfi­ește să admire din inte­ri­o­rul Uniu­nii Euro­pene sis­te­mele politico‐economice ale unor state pre­cum China și Rusia. Para­do­xul nu este nea­pă­rat unul ide­o­lo­gic, pen­tru există loc pen­tru sufi­cientă liber­tate ide­o­lo­gică în sânul Uniu­nii, ci mai degrabă unul al sis­te­me­lor de valori, căci UE pro­mo­vează demo­cra­ția, liber­ta­tea indi­vi­du­ală și sta­tul de drept, în timp ce exem­plele lide­ru­lui maghiar se înscriu în sfera auto­ri­ta­ris­mu­lui de stat, con­tro­lu­lui strict al indi­vi­du­lui și corup­ției juri­dice.

Este un lucru deja bine­cu­nos­cut fap­tul că Rusia își dorește un spațiu‐tampon între ea și Uniu­nea Euro­peană / NATO. Între­ba­rea mai inte­re­santă este de ce. Ce îi îngri­jo­rează în pri­vința unei ast­fel de pro­xi­mi­tăți? Li se pare con­ta­gi­oasă demo­cra­ția? Este oli­gar­hia rusă – cea care se află la con­du­cere prin lide­rii săi – îngri­jo­rată că popo­rul rus ar putea să se tre­zească la rea­li­tate și să înțe­leagă că este mani­pu­lat gro­so­lan în vir­tu­tea unor inte­rese de grup? Răs­pun­su­rile date până acum sunt pur spe­cu­la­tive, pro­ba­bil nimeni nu înțe­lege pe deplin com­ple­xi­ta­tea situ­a­ției politico‐economice din Rusia. Dar iată că accen­tele națio­na­liste cu care este hră­nit rusul de rând pen­tru a i se da o pre­o­cu­pare soci­ală și a i se devia aten­ția de la pro­ble­mele reale ale soci­e­tă­ții devin modele dezi­ra­bile pen­tru țări din chiar inte­ri­o­rul blo­cu­lui demo­cra­tic.

Ide­o­lo­gi­ile sea­mănă cu teo­re­mele mate­ma­ti­cii: tre­buie demon­strată prac­tic vala­bi­li­ta­tea lor. Însă în cazul libe­ra­lis­mu­lui capi­ta­list for­mu­la­rea "dacă ceva, atunci alt­ceva" nu poate fi demon­strată decât cău­tând mereu solu­ții (în spi­ri­tul ide­o­lo­giei), adică măsu­rând cu acu­ra­tețe că s‐a întâm­plat "ceva" și defi­nind lim­pede ce "alt­ceva" tre­buie făcut în acea situ­a­ție. Con­su­me­ris­mul – adică libe­ra­lis­mul împins până la limi­tele pro­priei sus­te­na­bi­li­tăți – dă semne tot mai clare că repre­zintă o direc­ție greșită. Anyone who beli­e­ves in inde­fi­nite growth on a phy­si­ca­lly finite pla­net is either mad, or an eco­no­mist1.

Se întâm­plă deci "ceva" cu efecte nega­tive asu­pra soci­e­tă­ții umane în ansam­blu, însă libe­ra­lis­mul întâr­zie să defi­nească ce "alt­ceva" tre­buie făcut ca să corec­teze pro­ble­mele. În loc să se con­cen­treze pe rezul­ta­tul pe care ar tre­bui să‐l pro­ducă teo­ri­ile sale eco­no­mice și poli­tice, dez­ba­te­rea liberal‐capitalistă pare să se ducă mai degrabă pe meto­dele și metri­cile eco­no­mice care măsoară cât de grav este acel "ceva" pro­dus. Poate nu măsu­răm bine și de fapt totul e în ordine, par să spună teo­re­ti­cie­nii ide­o­lo­giei.

În acest con­text tot mai insta­bil, demo­cra­ția dă și ea semne de seni­li­zare. Pute­rea popo­ru­lui, măsu­rată nu în pro­cen­tele de pre­zență la vot, ci în abi­li­ta­tea lui de a lua deci­zii înțe­lepte, scade dra­ma­tic. Con­su­me­ris­mul îndeamnă indi­vi­dul să se gân­dească la azi, la acum, la acest moment, încurajându‐l să ignore vii­to­rul, să renunțe la rațiune în favoa­rea impul­su­lui emo­țio­nal, iar asta este cu atât mai vizi­bil cu cât tra­di­ți­ile demo­cra­tice ale unui popor sunt mai slabe. Pre­o­cu­pați mai mult de intes­tine, oame­nii devin tot mai nein­te­re­sați de înțe­le­ge­rea efec­te­lor pe care votu­rile lor le au în per­spec­tiva tim­pu­lui, fiind mult mai sen­si­bili la ceea ce se oferă azi, acum, în schim­bul unui bule­tin de vot.

Iar scă­de­rea valo­rii prac­tice a demo­cra­ției poate fi ușor spe­cu­lată pen­tru a jus­ti­fica nevoia de auto­ri­tate cen­trală – iată, deci­zi­ile demo­cra­tice ne duc către decre­pi­tu­dine morală, soci­ală și eco­no­mică, se impune deci ca un lider sau un grup să ia frâiele națiu­nii și să o sal­veze de la sinu­ci­dere. Cam asta mi se pare mie că se întâm­plă în ultima vreme în Europa – de aici apar oameni ca Marine Le Pen, Nigel Farage, Vik­tor Orban și pro­ba­bil lista va con­ti­nua să cre­ască. Des­ti­nul Uniu­nii Euro­pene – o ali­anță care se bazează în pri­mul rând pe ade­rența la un set de valori socio‐economice – depinde tot mai mult de capa­ci­ta­tea sa de a con­tri­bui la for­mu­la­rea urmă­toa­rei ide­o­lo­gii poli­tice.

Vor reuși euro­pe­nii să scape din cap­cana întinsă de nebuni și de eco­no­miști?

  1. Ken­neth E. Boul­ding []

Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Florentina Pancescu

    Cand eram stu­denta exista o revista eco­no­mica publi­cata in Franta in care erau arti­cole care te puteau tine la curent cu toate dezvol­ta­rile (ca sa zic asa) in mate­rie de teo­rie eco­no­mica si nu numai.…dar nu am mai vazut asa ceva de prea mult timp…la noi la chi­os­curi se vind reviste de scan­dal nu de teo­rie eco­no­mica :). Asa ca sin­cer nu stiu la ce s‐a mai lucrat.…. deci, tot nu sunt de acord cu tine 🙂 Mai citeste tu si spune‐ne si noua 🙂

  2. Sorin Sfirlogea

    Deci ai ajuns la con­clu­zia mea Flo­ren­tina, că e greu să pui ceva în loc. Tre­buie să te stră­dui și nu văd pe nimeni străduindu‐se. 🙂

  3. Florentina Pancescu

    Cred ca daca se poate schimba ceva, sigur nu va veni de la poli­ti­cieni 🙂 pre­cis sunt oameni des­tepti care se gan­desc de ani buni la lucru­rile astea. E usor sa cri­tici si sa spui ca nu func­tio­neaza, e mai greu sa vii cu ceva de pus in loc.

  4. Georgiana Cobzaru

    Prin '99 pe cand faceam pre­ga­tire pt ASE, o doamna pro­fe­soara de eco­no­mie ne spu­nea cum, pro­ba­bil peste vreo 80 de ani, eco­no­mia de piata va dis­pa­rea si va fi inlo­cu­ita de alte concepte/amestec de "economii"…se vede clar ca 80 de ani era prea departe si in doar zece ani sis­te­mul actual esu­eaza. In aceste con­di­tii este foarte pre­vi­zi­bil ca si sis­te­mul poli­tic sa se cla­tine, iar oame­nii sunt atat de usor de influ­en­tat cand criza le bate la usa…

  5. Florentina Pancescu

    Si care au fost cri­zele pro­vo­cate de con­su­me­rism?.… Pe cand mai stu­diam eu aceste crize, cau­zele erau mul­ti­ple si com­plexe. Nu s‐a redus niciuna, din cate stiu eu, la sim­plul fapt ca s‐a con­su­mat prea mult… Iar mie ce mi se pare este ca nu se inven­teaza nimic nou, ci Orban si altii ca el, impru­muta lucruri deja spuse de unii ca Mus­so­lini, Hitler, etc. Asa ca nu e nimic nou sub soare, ome­ni­rea a trait o peri­oada crunta si din cauza unora ca ei.…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu