Două paie la trei măgari

Dacă mergem în pro­fun­z­imea cauzelor care deter­mină tra­seis­mul pri­mar­ilor, con­statăm că înlă­tu­rarea lor nu e câtuși de puțin sim­plă, chiar și în condiți­ile în care clasa politică ar con­veni în mod mirac­u­los că această prob­lemă are nevoie de o rezolvare dura­bilă. Pen­tru că — în fond — de ce stau cu mâna întinsă spre put­ere pri­marii local­ităților din Româ­nia? Să lăsăm pen­tru o clipă la o parte intere­sele lor per­son­ale și încli­nați­ile lor spre furt și corupție. Haideți să ne imag­inăm pen­tru o clipă că în Româ­nia au fost aleși pri­mari doar oameni corecți și dor­nici să facă tre­abă. Ok, nu‑i un exer­cițiu ușor, admit…

Se spune ade­sea, mai ales în comen­tari­ile făcute de jur­nal­iști, că rădăcina tuturor relelor este absența unei reale descen­tral­izări, ceea ce face ca toți banii să se adune la nivel cen­tral pen­tru a fi apoi împărțiți dis­creționar către primări­ile care susțin politic put­erea. Să fie oare aceasta rădăcina tuturor prob­lemelor? Măr­turis­esc că și eu am crezut mult timp că da. Ca să nu aibă nevoie de benev­olența put­erii cen­trale, pri­marii ar tre­bui să dis­pună de fon­duri locale, gen­er­ate de comu­ni­tatea pe care o admin­istrează și colec­tate direct în buge­tul primăriei. Există desigur și opți­unea fon­durilor europene, dar nu poți con­cepe o admin­is­trație locală bazată exclu­siv pe finanțările externe. Hai să vedem care sunt posi­bilele surse de ali­mentare a buge­tu­lui local. Pen­tru exem­plul nos­tru vă propun să con­sid­erăm o local­i­tate cu 5000 de locuitori gru­pați în 1500 de gospodării.

În primul rând ar fi impozitele pe terenuri intrav­i­lane, case și mașini. Ce sumă aduc astea? Pen­tru o gospodărie de 1000 mp cu vreo 100 mp de acare­turi pe ea, impoz­i­tul pe teren este cam 400 de lei/an, impoz­i­tul pe clădiri este de vreo 250 de lei/an. Să zicem că una din zece gospodării are un auto­tur­ism de 1400 cmc, ceea ce ar mai gen­era circa 60 de lei/an impozit auto. La nivelul întregii comune s‑ar strânge 1500 x ( 400 + 250 + 6010 ) lei, adică aproape 1.000.000 lei.

Ar mai fi apoi impoz­i­tul pe terenurile agri­cole. Pre­supunând că fiecare gospodărie are o medie de 5 hectare de teren agri­col în pro­pri­etate, impoz­i­tul strâns ar fi pe undeva pe la 500 de lei/an, adică încă 750.000 de lei, ceea ce ne duce la un total de 1.750.000 de lei, în condiți­ile în care toți își plătesc tax­ele la timp ceea ce rareori se întâm­plă. Firește, primăria are pro­pri­ile chel­tu­ieli — dacă soco­tim salari­ile a 15 anga­jați plus ind­em­niza­ți­ile con­silier­ilor, plus chel­tu­ielile de întreținere ale primăriei prob­a­bil ajungem pe undeva în jur 500.000 de lei/an. Rămân deci vreo 1.250.000 de lei/an, adică vreo 285.000€ cu care să faci asfaltarea și repararea străzilor, apă curentă și canalizare, ilu­mi­nat pub­lic, repararea școlii și a cămin­u­lui cul­tural și cine știe câte altele. Ce șanse ai ca pri­mar să te des­curci cu doar atât într‑o local­i­tate în care sunt o sută de mii de lucruri de făcut?

Prob­lema de fond nu este deci lipsa descen­tral­izării, ci fap­tul că local­itățile României sunt, în majori­tatea lor cov­ârși­toare, fal­i­mentare. Sursa reală de ven­i­turi pe care descen­tralizarea ar putea‑o direcționa direct către con­turile primăriei sunt tax­ele pe activ­ități eco­nom­ice. Câtă vreme comunele României sunt niște cen­tre de sub­zis­tență ale unor țărani îmbătrâniți, iar orașele mici de provin­cie sunt cim­i­tire ale fos­tei indus­trii social­iste, nu există sper­anță de a îndrepta situ­ația. Descen­tralizarea masivă ar expune toate aceste local­ități la un fal­i­ment rapid. Lip­site de con­tribuți­ile care vin din buge­tul cen­tral primări­ile ar sucomba rând pe rând. Ca să reziste au nevoie de ven­i­turi din TVA și impozit pe profit (cele care ali­mentează aproape 75% din buge­tul de stat actual), adică de investiții eco­nom­ice, de afac­eri.

De ce insistă PSD cu descen­tralizarea? Pen­tru că vor să mute decizia împărțelii la nivelul județelor. Liviu Drag­nea este împăratul baronilor PSD și nu-și dorește altceva decât un sis­tem pirami­dal în vâr­ful căruia să se afle, sprijinindu-se pe boier­imea județeană, fidelizată prin dregă­tori­ile puse în mâna ei. În real­i­tate întreg sis­temul imag­i­nat de el și de susțină­torii săi nu e altceva decât o metodă de a împărți două paie la trei măgari.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu