Justiția se extinde. A ajuns și in IT. Și, slavă Domnului, au ce investiga. Poveștile tulburi ale achizițiilor publice de servicii informatice ar încăpea cu greu în zece volume ale unei cărți. Oricine a lucrat în firme de IT ce au participat la licitațiile publice știe foarte bine cum se scriu caietele de sarcini, cum se introduc chichițe atent elaborate ca să câștige licitația doar cine trebuie, cum se “ung” rotițele sistemului public pentru ca implementările să meargă bine și plățile să se facă la timp. Și toți cei care au trecut prin astfel de firme știu cine erau și încă sunt marii jucători ai serviciilor IT pentru domeniul public.
Poate veți crede că doar antreprenorii români sunt în stare de măgării. V‑ați înșela. Companii multinaționale producătoare de software și hardware, conduse de manageri români, se pretează la metode mafiote de implicare în achizițiile publice de IT, adesea cu binecuvântarea managementului regional/european care e interesat de cifrele de vânzări pe baza cărora ei înșiși primesc bonusuri grase. E o schemă simplă, o buclă de distribuire a banilor publici în buzunarele “băieților deștepți” din IT. Managerii producătorilor software și hardware amorsează sistemul, plătind șpăgi către decidenții din administrația publică — de obicei personaje politice — ca să se adauge în caietul de sarcini niște cerințe subtile pe care doar produsele lor le pot îndeplini. Pentru că ei nu participă la licitație, sunt în afara oricăror bănuieli. Apoi tot ei stabilesc prin discounturi cine va câștiga licitația și se asigură că-și vor recupera investiția inițială. Mecanismul e simplu: pentru că mai bine de jumătate din valoarea achiziției publice e reprezentată de licențele software și hardware-ul aferent, orice firmă prestatoare care participă la licitație va depinde aproape total de discounturile pe care le primește de la producătorii de software și hardware ca să poată face o ofertă financiară competitivă. Funcționarii de stat șpăguiți asigură derularea fără probleme a contractelor și efectuarea plăților către firmele prestatoare. Prestatorii rețin o parte din profit și plătesc șpaga către managerii firmelor producătoare care i‑au ajutat să câștige contractele. Bucla e astfel închisă, toți participanții și-au luat partea.
Încă nu s‑a intrat în profunzimea acestor porcării. Deocamdată procurorii au zgâriat la suprafață și au dat de prostiile catastrofale ale Irinei Socol, președintele Siveco, cea care spunea cu doar un an în urmă că “pentru a avea succes ca manager trebuie să îţi placă extrem de mult ceea ce faci, să ai o bună intuiţie a oportunităţilor, o evaluare realistă a riscurilor, capacitatea de a fi un exemplu pentru echipă, capacitatea de a insufla celor din jur dorinţa proprie de a performa, o viziune curajoasă, încrederea în reuşită, implicarea totală”. De plăcut se pare că i‑a plăcut un pic prea mult ceea ce făcea și s‑a lăsat furată de mirajul oportunităților de afaceri cu rromii analfabeți din Sintești de la care s‑a apucat să cumpere servicii informatice, dar n‑a evaluat realist riscurile și a ajuns pe mâna procurorilor. Cum a fost posibilă o asemenea prostie nu știu precis, dar bănuiesc că viziunea curajoasă a devenit de‑a dreptul tupeistă, iar încrederea în reușită a fost un pic prea mare. Un lucru totuși putem fi de acord: implicarea doamnei Socol a fost totală.
Dar adevăratele mizerii ar ieși la suprafață atunci când s‑ar începe investigații asupra modului în care firme precum Siveco au câștigat licitații de sute de milioane de euro cu instituțiile statului român. Pentru că nu doar manageri precum madam antreprenoarea-lui-pește-prăjit ar pica în plasă, ci și toată gașca de politicieni și funcționari publici cu care au colaborat ca să dezvolte corupția în serviciile informatice din sectorul public. Se va întâmpla asta? Eu sper că da, pentru că de la Siveco ar continua cu alții și curățenia va începe să aibă un sens. Sper că se vor trage în jos unii pe alții, devoalând păienjenișul de relații mafiote care țin administrația publică și locală într‑o înapoiere voită, deși se cheltuie sume imense pentru așa-zise sisteme informatice performante. Și poate după aceea se va deschide o piață reală și corectă a informatizării sectorului public, pentru că profesioniști cu care să facem treabă sunt destui în România.
0:09
Radu, ca să fie chiar culmea trebuie să și livrezi un soft de rahat de banii încasați.
21:09
Asta‑i culmea evaziunii — furi de la stat prin contracte fara licitatzie supraevaluate de 10x, apoi faci rambursari de TVA ca sa nu te taxeze pe banii furatzi.