Confesiunile domnului Goe

Mă între­abă lumea ce părere am despre povestea cu Turcescu și eu nu știu ce să răspund. Dacă mă gân­desc mai bine, cred că am chiar o mare nedumerire: care poveste? Că eu nu reușesc să înțe­leg mare lucru din șirul de eveni­mente care s‐au deru­lat în ultimele zile. Să reca­pit­ulăm: Turcescu apare la tele­vi­zor și ne zice că este sau a fost ofițer acoperit, îi somează pe ceilalți jur­nal­iști să "privească în adân­cul lor", sug­erând că ar mai fi și alții în situ­ația lui și, în final, refuză să dea o min­imă expli­cație, invocând justiția ca unică instanță în fața căreia se va jus­ti­fica. Ce naiba să pri­cepi din asta?

Nu e clar în primul rând de ce a devenit ofițer acoperit. Nimeni nu te ia de pe stradă și te face cu forța spion. Nici măcar comu­niștii nu te forțau să cola­borezi cu Secu­ri­tatea, tre­buia să dai o adez­i­une, să sem­nezi că ești de acord și doar dacă erai mân­jit rău de alte fapte grave puteai fi șan­ta­jat să devii colab­o­ra­tor. De ce a devenit Turcescu ofițer acoperit, pare‐se în 2010? Mis­ter total, deși motivele nu țin decât de conști­ința lui. Ce a vrut să real­izeze asumându‐și această iden­ti­tate? A fost șan­ta­jat pen­tru a se înrola? Și, dacă da, cu ce?

Ce fel de activ­ități a des­fășu­rat în cal­i­tatea sa de ofițer acoperit? Înțe­leg că nu se pot da amă­nunte foarte speci­fice, dar am putea cel puțin afla ce fel de lucruri a făcut în cal­i­tate de ofițer acoperit. A furnizat infor­mații unor struc­turi, infor­mații pe care le obținea de la terți sub promi­si­unea anon­im­ității sur­sei? A făcut intox­i­cări de presă pe teme dic­tate de anu­mite interese de stat sau de grup? Și una și alta?

De ce își invită colegii din presă să privească în adân­cul lor? Știe de alții care sunt în aceeași situ­ație cu el? E o invi­tație la sin­cer­i­tate gen­er­ală, un fel de a da cu toții cărțile pe față întru curățarea pre­sei românești? Sug­erează că s‐ar prăbuși multe repere jur­nal­is­tice dacă ges­tul său ar fi imi­tat? Nimeni altcineva din presă nu pare a da curs invi­tației sale.

Nicio­dată nu am fost un fan al jur­nal­is­tu­lui Turcescu. Ne‐am întâl­nit ade­sea în puncte de vedere, dar ceva din drama­tismul apariți­ilor sale tele­vizate mi‐a dis­plă­cut, mi s‐a părut exagerat, dis­pro­porționat. Recunosc că une­ori am văzut o anu­mită util­i­tate pub­lică a felu­lui său de a face jur­nal­ism. În ultima vreme însă, la B1TV, mi‐a părut că se trans­formă trep­tat într‐un fel de Mircea Badea cu semn opus. Poz­iționarea sa pe partea mai bună a bar­i­cadei nu scuză înverșunările gra­tu­ite, vio­lența repri­mată a lim­ba­ju­lui, încrân­cenarea împotriva unor per­soane. Emi­si­u­nile sale îl vădesc limpede par­ti­zan al unei anu­mite părți a cla­sei politice, ceea ce poate nu ar fi fost de neac­cep­tat dacă ar fi făcut și un minim exer­cițiu de ret­ro­specție crit­ică asupra celor pe care îi susține. În esență asta e prin­ci­pala eroare în cazul celor de la Antena 3. Turcescu — adver­sar declarat al lor — nu e cu nimic mai bun.

Robert Turcescu se vrea acum a fi un măr­tur­isi­tor, dar e departe de această condiție. Spoveda­nia pre­supune să ros­tești ade­vărul până la capăt, să nu lași nici o pia­tră neîn­toarsă, ori el nu face decât să creeze noi mis­tere nedezlegându‐și cimil­i­tura. Spoveda­nia este un moment de intro­specție pro­fundă în care cel ce se con­fe­sează își anal­izează amă­nunțit pro­pri­ile erori, își pune sub sem­nul între­bării com­por­ta­mentele, se îndoiește de pro­pri­ile rațion­a­mente. Nimic din toate astea la Robert Turcescu. Așa‐zisa sa con­fe­siune este mai curând un prilej de a îndrepta un deget acuza­tor spre ceilalți, de a per­ora pre­cum un pas­tor metodist despre moral­i­tatea altora decât a sa.

Robert Turcescu este un domn Goe care a văr­sat cheseaua cu dul­ceață în galoșii noștri, după care ne‐a "măr­tur­isit" ce a făcut și a ple­cat, lăsându‐ne per­plecși.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Alice

    Spoveda­nia mai pre­supune și umil­ință, iar la el nici fărâmă. A fost per­fect fals. Cred că omul are nevoie de aju­tor, fie că vrea să se spovedească, fie că vrea să se însănă­toșească.

    • Alice

      Dar omul nu vrea. Se simte bine în pielea lui.

      • Alice

        M‐am inse­lat. Omul nu e chiar atat de sin­gur cum mi s‐a parut. Exista cineva care chiar la dus la bis­er­ica, la pro­priu. Si uite ca acel aju­tor pe care‐l invo­cam a venit.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu